809 matches
-
s-a strâmbat. —Stai liniștită. Chiar trebuie să fii focalizată pe tine atunci când vrei să rămâi gravidă. Vreo bârfă, ceva? Am nevoie de ceva care să mă înveselească. Fiona a tresărit. —Da, am vești, dar mă tem că sunt tot deprimante. Noaptea trecută am avut parte de un episod dramatic și-abia așteptam să spun cuiva. A! Dă-i drumu’! Alison s-a aplecat în față nerăbdătoare. Era ușurată la gândul c-avea să audă ceva care s-o facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
noi toți - ființăm. Locul din care vii nu știe nimic despre noi. — Deci sunteți cu toții niște stafii, spuse Vultur-în-Zbor. Iar eu sunt nebun. Asta vrei să zici? Văd lucruri și locuri care nu există. — Iată, într-adevăr, o perspectivă excesiv de deprimantă, comentă Virgil Jones. Pentru că reciproca ei e asta: poate că tu ești stafia. Și sora ta, Prepelicarul. Unde e ea? întrebă nerăbdător Vultur-în-Zbor, ca și când vederea surorii sale i-ar fi risipit toată nedumerirea. — Nu sunt sigur, îi răspunse Virgil. Undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
te seduc, Irina Natalievna, i-a zis el. Dacă vrei un bărbat, trebuie să fii sigură. Dacă nu... s-a strâmbat el. — învârte cheia în ușă! i-a poruncit ea. Să privești un bărbat corpolent dezbrăcându-se e o activitate deprimantă. Patașin și-a părăsit geniul odată cu gulerul și vesta, așezate pe un scaun, și a rămas înaintea ei, cu păr alb pe piept și cu priviri lacome în ochi. Ea a închis ochii, dorindu-și cu tărie să nu îmbătrânească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cea drăguță la față, tunsă rotund, păr negru pana corbului, vestă de piele, care șade lângă chiuvetă, s-a Întors la regizat documentare care au câștigat premii pentru demascarea corupției În sfere Înalte și a unui tip de tristețe extrem de deprimantă În cele joase. În fiecare noapte, când se Întorcea târziu de la studioul de montaj, Alice Îl ducea În brațe pe Nathaniel adormit până În patul ei. Când avea ocazia să-l țină În brațe altfel? Doar pentru scurt timp, cât e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lîngă terenul de tenis acoperit de cenușă. Am simțit că voia să-mi vorbească, dar s-a mulțumit să ne deschidă poarta fără un cuvînt, doar un tic nervos făcea să-i zvîcnească slab obrazul brăzdat de cicatrice. — Ce individ deprimant, am comentat pe cînd ne Îndepărtam cu mașina. Spune-mi, Bobby Crawford a fost la petrecere? Profesorul de tenis... O dată În viață răspunse și Hennessy prompt: Nu, n-a fost. A rămas la club să joace tenis cu mașina aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în sala de repetiții poți să-ți dai seama că ce faci nu e deloc bine, dar e deja prea târziu. Și trebuie să-i dai înainte, cu toate astea, știind deja că vor fi niște recenzii proaste. Atât de deprimant. I-am răspuns printr-o grimasă. — Ah, e groaznic când se întâmplă așa ceva, continuă ea. O producție proastă, care se apropie cu pași repezi de avanpremiera pentru presă, cu actorii care-și pierd încrederea pe măsură ce se înaintează. Și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nici o câtime de informație folositoare În plus. Cel mult Încă o nedumerire care se adăuga mulțimii anterioarelor Întrebări fără răspuns, pe care tentativele mele de a le surmonta prin deducții și presupuneri nu le clintiseră o iotă. Cu această concluzie deprimantă În minte, pășeam puțin mai târziu În sala Consiliului, situată, așa cum bănuisem, la un etaj inferior. Mă Însoțea, cine crezi? Dezagreabilul taciturn care mă interceptase la aeroport. Începusem să cred că e un soi de băiat de serviciu, folosit, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
maro-oliv, prin intermediul cărora trebuia să reproduc, pe foi imense de hârtie cenușie, forme umane modelate de el din plastilină, plasate În poziții „dramatice“ pe un fundal de catifea cu tot felul de pliuri și efecte de umbră. Era o combinație deprimantă a cel puțin trei arte diferite, toate aproximative și În cele din urmă m-am revoltat. Și el a fost Înlocuit de celebrul Dobujinski, căruia Îi plăcea să-mi predea lecțiile de piano nobile al casei noastre, Într-una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dedesubt, stivele de buturugi de mesteacăn și zidurile galbene ale mohorâtei anexe unde se aflau grajdurile (o parte din care fusese transformată Într-un garaj pentru două mașini). Deși fuseseră expulzate un vechi șifonier și două cufere, această odaie dosnică, deprimantă, cu lanterna magică la un capăt și șirurile de scaune dispuse de-a curmezișul, cu pernele și canapelele pregătite pentru douăzeci de spectatori (inclusiv logodnica lui Lenski și trei sau patru guvernante, fără a le mai socoti pe ale noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
deseori pe la mine ca să stăm de vorbă, În rue Boileau, unde locuiam În două odăi sărăcăcioase Împreună cu tine și copilul nostru, dar s-a Întâmplat (lipsise un timp) să afle de plecarea noastră În America abia după ce plecasem. Cele mai deprimante amintiri ale mele sunt asociate cu Parisul și m-am simțit extrem de ușurat când l-am părăsit, dar regret că Serghei a trebuit să-și bălmăjească nedumerirea față de un portar indiferent. Știu puține lucruri despre viața lui În perioada războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
permanent de ghinion, adăugând că, dacă nu va vedea curând ceva cu adevărat zguduitor, s-ar putea să nu mai suporte Încordarea. Asistase la câteva spânzurări acceptabile În Balcani și la o guillotinade mecanică, cu o bună publicitate, dar cam deprimantă (Îi plăcea să recurgă la ceea ce el numea franceza colocvială) pe Boulevard Arago, la Paris; nu știu Însă cum se făcea, dar nu reușea niciodată să se apropie destul pentru a observa totul În detaliu și minusculul aparat de fotografiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
I.I. Fondaminski (un suflet sfânt și eroic care a sprijinit mai mult decât oricine literatura rusă a emigrației și care a murit Într-o Închisoare germană). Conversațiile dintre Bunin și mine au căpătat cu timpul un ton zeflemitor, dar cam deprimant, o versiune rusească a „bășcăliei“ americane, care Împiedica orice apropiere reală Între noi. Am cunoscut mulți autori ruși ai emigrației. Nu l-am cunoscut pe Poplavski, care a murit tânăr, o vioară Îndepărtată printre balalaicele apropiate. Dormi În pace, O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să par că nu-mi pasă, da’ ele știu că nu-i așa. Măcar am reușit să nu plâng până am ieșit de-acolo. Va trebui iar să-mi iau de la locul pentru SP, dar toate lucrurile lor îs așa deprimante. Seamănă mai mult cu niște suporturi medicale decât cu lenjeria drăguță și sexy. M-am deprimat așa tare că m-am dus direct la internet café-ul de lângă magazinul nostru și am tastat „operație de slăbire“ în Yahoo ăla, să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
intre vântu’ înghețat. Burnița un pic și m-am gândit că am ghinion c-o să-nceapă imediat să plouă, până să ies din metrou pe partea cealaltă avea să plouă cu găleata și gândul la călătorie era de-a dreptul deprimant oricum. Chiar și după ce cobor la metrou e oribil: mereu trebuie s-aștept să deschidă poarta de lângă locurile pe lângă care-ar trebui să treci. Tre’ să stau acolo și să mă uit cum toți oamenii normali își compostează micile bilete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de-a o vedea pe Stacey făcea totul suportabil, desigur, dar logistica nu era niciodată ușoară și cred că am fost tot timpul conștient că va trebui să dispară ceva. În primele săptămâni, când stăteam în hotelul acela mic și deprimant, măcar aveam un loc rezonabil în care să mă pot spăla și bărbieri și în care să îmi pot atârna hainele, dar tot era un miracol faptul că ajungeam la camere sau la tribunal în cele mai multe dintre zile la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
al nimănui, unul de zbucium sufletesc de proporții uluitoare, faptul că mă aflam în fața propriei mele case stând ca Valetul Broscoi 1, nesigur pe care parte a ușii ar trebui să ciocănesc, mi se părea bizar de amuzant în loc să fie deprimant. În condiții mai apropiate de normal, cu siguranță că Judy și cu mine am fi râs de asta, dar în clipa aceea, lucru deloc surprinzător, nu părea deloc amuzată. —Bună, am zis eu, destul de nepotrivit. Cum îți merge? Privirea speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
acuma pot să mă uit la Marks sau la Top Shop și chiar dacă încă n-am ajuns chiar acolo, nu mi se mai pare așa o nebunie. Charlie zice că „mă topesc“. Da-n ultima vreme e-un boșorog așa deprimant că nu mai contează ce zice. El crede c-am nevoie de el fiindc-o să-mi trebuiască operație ca să-mi scoată toate părțile care atârnă, da’ mă descurc singură, îs bine-mersi. Acuma pun deoparte de la muncă și la spital au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
peste masă. În spate se văd pălării înalte. Hangiul, de o veselie agresivă, o arată cu degetul conducătorului diligentei. Un cocoșat râde, vânzătoarea de castane privește în gol... "O gravură de domnul Hogarth, dacă memoria nu te înșală. Ceva absolut deprimant... Cred că Florence trece prin momente extrem de grele. Întâmplarea asta a declanșat în ea o dramă puternică. N-a doborît-o niciodată nimic, iar uneori o invidiai pentru optimismul ei. Acum nu reacționează firesc. Altădată, ar fi amuzat-o asemenea aventură
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
abia dacă Îl cunoștea; se pare că el a mai părăsit și o altă iubită În vacanță... Mintea mea era chinuită de gânduri terifiante - și de dezamăgire. O! Dezamăgirea! Este cea mai rea dintre toate suferințele posibile. Este atât de deprimantă Încât nu mai poți face nimic să scapi de ea; trebuie să treacă de la sine... În ani de zile, poate În decenii, i-am spus eu lui Lauren, pe un ton deznădăjduit. Ia nu mai exagera. Nu e chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
arătând prea bine. Era Îmbrăcat cu un caftan portocaliu intens, aruncat peste niște pantaloni albi din olandă, În stilul caracteristic gazdelor din Palm Beach În anii ’60. Când am intrat, și-a ridicat sprâncenele cu compătimire, arătând cu capul către deprimantul ansamblu de stat jos. Nu-mi vine să cred că l-ai convins pe portar să te lase Înăuntru, i-am spus, când am dat cu ochii de el. Mi-am aruncat geanta pe podea și m-am prăbușit lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ca să iau. În timp ce mă uitam prin rafturi, am Început să adaug În cărucior mai multe obiecte de uz casnic - exfoliant delicat, pastă de dinți - toate produsele de care pare să fie nevoie În cantitate din ce În ce mai mare atunci când te căsătorești. Destul de deprimant, de fapt, mă gândeam, Îngrămădind În cărucior detergenți și praf de curățat pentru mașina de spălat vasele. Adevărul este că măritișul presupune și o grămadă de activități deloc sexy sau romantice. Cum ar fi cumpărarea de Drano. Oricât de drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îi ziceți voi? - mâncător de inimi de frunte, de prima clasă, numărul unu. —Cuceritor de inimi, respiră Lauren cu dificultate. Pare să fie exact genul meu. Nici măcar fulgii de zăpadă care dansau prin aer nu puteau să mascheze arhitectura stalinistă deprimantă a stadionului până la care Lauren, eu, Gerski și Oksana am traversat cu mașina tot orașul, În după-amiaza aceea de sâmbătă. Blocurile cenușii sunt blocuri cenușii, fie că sunt acoperite sau nu de zăpadă. Totuși, plini de emoție, ne-am târât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la coadă? am Întrebat, plină de speranță, un paznic. —Patruzeci și cinci de minute, spuse ca un automat. Dar... „trebuie să-l prind pe soțul meu În flagrant de adulter peste cinci minute“, Îmi venea să-i spun. Doamne, era deprimant. —Pot să cumpăr bilet de intrare din altă parte? am Întrebat. Era cumplit de frig afară. Încet-Încet, mâinile mele deveneau vineții. Dezbrăcat de luminile de la Crăciun, vârându-le frigul În oase locuitorilor săi și Înecându-se În noroi, nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
atâtea și, după atâtea suișuri și coborâșuri, stăteam amândoi pe picioarele noastre, pregătindu-ne să ne căsătorim... Într-o zi, m-am dus la New York, să-l văd pe Tom, și trebuie să recunosc că mi s-a părut puțin deprimant. Se îngrășase tare, se lăsase de școală și acum era șofer de taxi, în plus și-a cam pierdut răbdarea cu mine, cel puțin la început. Nu l-am condamnat. Dispărusem atâta vreme, cum să nu fie supărat pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Sunt un fel de cetățean al lumii care și-a cam pierdut busola. Nu mai știu unde este nordul. Când Socrate, întrebat al cui cetățean este, răspunzând că este "al lumii", nu bănuia că deschide cutia Pandorei. E obositor și deprimant să fii un cetățean al lumii, ca mine. Tabloul la care țin acum cel mai mult este un autoportret pe care-l port mereu în valiză. Îl scot, în fiecare cameră de hotel, îl așez cu grijă în cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]