779 matches
-
mama sa, de pildă. O îngrijise ca un mucenic, fără a se plânge vreodată, fără a sufla măcar o vorbă. Nici despre meseriile bizare practicate pentru a o scuti pe maică-sa de umilințele unei văduvii apăsătoare, în sărăcie și deprimare, nu prea obișnuia să vorbească. Un băiat frumușel, cu replică iute, fusese la începuturi Tolea Voinov! Numai bun de ronțăit între colții pofticioaselor colege de serviciu. La o bibliotecă, mai întâi, asaltat de bilețele provocatoare de la cititoare. La un magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai ofere și alte secrete profesionale, colegul Teodosiu Gică, zis Boală, zis Șeful, își folosi admirabil coatele și sacoșele ca să răzbească prin mulțimea isterică, să pătrundă primul în arcasalvatoare. Recepționistul Anatol Dominic Vancea Voinov rămase singur, din nou, vinovat de deprimare și vinovat de neîncrederea față de interlocutorii zilelor și nopților sale. Femeia reapăru, însă, în reveriile sale nocturne. Râdea, plângea, necheza, reabilita terapia bunului-plac, parodia plăcerea, grimasa libertății. Se lăsase ademenit. Somnambulul! Noaptea rece, lucidă, morții absenți, ca și vii, situarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
perfecte atâta dispreț și disperare? Voința esteticului estompează gravitatea ideației, transformă tragicul în "bucuria" nu doar a unui joc pur semantic, ci a creației, adică a descoperirii unui adevăr neschimbător al vieții, al lumii. Poetul filtrează tot ce trăiește exaltare, deprimare, lumină, beznă prin taumaturgia poetică. El are, în raport cu omul comun, șansa unei modalități superioare de exorcizare a dramei ontologice. Transfigurată liric, tristețea metafizică devine încântare. Scriind: "dacă îmi va reuși poemul, atunci voi fi trăi ca zeii și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fundamental: poetul există atât timp cât se află nemijlocit în prezența, invocată de liră, a lui Dumnezeu. Doar poetul este liber, în timp ce restul oamenilor sunt supuși destinului capricios; neliniștea este prețul libertății sale vindecată prin poezie. Poezia lui Samuel Taylor Coleridge, Deject Deprimare este prin excelență un exemplu de acțiune cathartică pe care poezia, de înaltă gândire și vizionarism, cu puternică inducție emoțională, o poate exercita asupra unei profunde stări de neliniște. Adresându-se prietenei sale, poetul începe prin a-și deplânge starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în spate, după un perete despărțitor, pentru a se afla departe de răbufnirile neașteptate ale designerilor. Însă mutra lui Finn spune totul. Cât mai jos, comentez eu. —Săracul Finn trebuia să fi fost o brunetă, spune Stewart. Asemenea momente de deprimare nu pot fi provocate decât de una neagră peste tot. Stewart nu e homosexual. Dar vorbește ca și cum ar fi. În mod ironic, de vreo câteva ori l-am văzut cu câteva tipe pe care le dorea în secret. Însă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să fiu eu cea care să-l facă să râdă. Din clipa în care m-am simțit geloasă și exclusă de Chris, n-a mai durat mult până când mi-am amintit cât de exclusă mă simțisem de către Luke. După care deprimarea m-a doborât pur și simplu. După ora de bucătărie, au urmat prânzul, un film despre alcoolici și ceaiul. Am trecut prin toate ca și când aș fi fost prinsă într-un coșmar. Ce caut eu aici? era întrebarea care-mi tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trebui să știi că odată ce te apuci, nu te mai poți opri. Te-ai expus atât de des la narcotice încât ți-ai stricat pentru totdeauna echilibrul chimic al creierului. Odată ce consumi narcotice, creierul tău reacționează cu o stare de deprimare, ceea ce declanșează dorința de a lua și mai multe droguri, care duce la o depresie și mai profundă, care atrage dorința de și mai multe droguri etc. Tu ești dependentă de droguri nu numai fizic, dar și psihic. Iar dependența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și zile proaste. Aveam. Situația nu s-a îmbunătățit fără sincope. La doi pași înainte, făceam și unul înapoi. Erau momente când nu-mi doream altceva decât să trag obloanele, să evadez din realitate pentru o vreme, să scap de deprimarea pricinuită de luciditatea aceea de neîndurat. Nu mi se întâmplase nimic rău. Pur și simplu, mă săturasem de toate sentimentele. Ca să nu mai pomenesc de zilele în care tristețea pe care o simțeam gândindu-mă la anii irosiți mă țintuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
avea tot dreptul. Dar spusese că voia să ne vedem. Poate că motivul era că-și mai amintise vreo câteva chestii oribile pe care nu apucase să mi le spună la Cloisters, m-am gândit eu căzând, din nou, în deprimare. 73tc "73" Nu era o întâlnire romantică. Nici un alt rendez-vous nu semănase mai puțin cu o întâlnire romantică. Iar ca să tratez în felul ăsta întâlnirea cu Luke ar fi însemnat să trivializez sentimentele lui și maturitatea mea. Dar cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așa de bun! Răspunsurile veneau formidabile, grave sau ușuratice, așa de caracteristice pentru ea, că lupta era zadarnică. Lupți atâta timp cât ești cu inamicul pe același plan, dar nu când te afli pe planuri paralele. Învins, nu mi-am mai ascuns deprimarea; încercai mai bine să mi-o exploatez, s-o înduioșez și s-o fac să renunțe la gândurile străine. Prevăzuse, și pentru a nu face vreo imprudență, și-a reluat mutismul și fața imobilă. Văzând că nu eram în stare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de peste o sută de mii. Funcționarii mei spun că ne vor fi de trebuință cam șaizeci de mii de oameni în fiecare zi, timp de trei luni, numai pentru a săpa șanțurile interioare și exterioare. Kazumasa rămase tăcut. Îl cuprinse deprimarea, în timp ce reflecta la marea deosebire dintre acel proiect și castelele de la Okazaki și Hamamatsu, în propria lui provincie. Însă urma oare Hideyoshi să fie într-adevăr capabil de a aduce pietrele enorme de care avea nevoie la Osaka, o regiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în realitate bombe puse de mâna inamicului. O explozie galben-roșie c-un contur în zig-zag în jurul unui stilou jos pe trotuar, asta te aștepta dacă făceai imprudența să te apleci după stiloul-bombă. Dar afișul venea cumva dintr-o lume trecută. Deprimarea lui Lucian nu dură decât câteva clipe. Își aminti că pe drum, într-o străfulgerare, privirea îi căzuse pe scenă. Scena văzută din culise. Reconstitui la iuțeală în minte formele ciudate, adânc crestate. Mucava întărită cu stinghii de lemn bătute
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mea e strâns legată de cea a câinelui că, de vreme ce Shadow a plecat, și mie îmi venea rândul să mă întorc pe Twenty-Third printre câinii bipezi. Îmi era de ajuns cu atâta înnobilare. Îmi era de ajuns orașul din mine, deprimare, bordel. Mi s-a părut că îl văd țâșnind în salturi înalte printre mașinile parcate, printre stâlpii aparatelor de taxat, dar când m-am strecurat prin trafic spre trotuarul îndepărtat, n-am găsit decât o cutie de gunoi spartă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
domniră fericiți până la adânci bătrâneți. E limpede că uneori frica poate învinge curajul. Bodean Raluca, clasa a V-a Colegiul de Științe „ Grigore Antipa” Brașov profesor coordonator Obreja Rodica-Ioana Revolta literelor Într-o zi sufocată de ploaie când monotonia și deprimarea pun stăpânire pe minte și pe suflet m-am hotărât să iau o carte din bibliotecă și să citesc. Era un volum legat în piele pe care mereu am vrut să l răsfoiesc dar eram descurajată de grosimea lui. Am
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de apoi. Dat fiind că, În februarie 1910, Henry era prins În ghearele unei depresii paralizante, suntem siliți să presupunem că a scris eseul Într-o perioadă de relativ calm din 1909, o spărtură În norii tot mai groși ai deprimării, căci este un text elocvent și optimist. Leon Edel, care a ajuns autoritatea supremă la nivel mondial În ce privește viața și opera lui Henry James, rezumă astfel eseul În monumentala sa biografie: „Dacă vă gândiți la viața fizică, era convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
viața lor curgea prin săbiile întipărite veșnic în izul lor, parte a ceea ce e mai veșnic și adevărat: eternitatea. în viteza luptei, în zborul fără sfârșit, recunoscuseră în acele momente Trofeul. Nu mai erau griji, nici tensiuni, nici provocări ale deprimării în locul Veșnicei Dureri. Oh, nu era nici supremație lucrai pentru care luptau. Luptau pentru luptă, iar lupta se dădea veșnic și pentru prima oară. Nimic mai sfânt sau mai puternic, mai durabil. Trăiau pentru singura oară și pentru veșnicie. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
apoi ceva ca un fel de... scuză? Parcă se scuză cam mult, se gândi Vultur-în-Zbor. — E interesant. Să te gândești la moarte ca la o astfel de forță umanizatoare, spuse Virgil. Nedumeririle lui Vultur-în-Zbor se preschimbaseră într-o mlaștină de deprimare nedorită. Nici Virgil Jones nu părea mai vesel. Se ridică, se scutură, își îndreptă pălăria, își curăță pantalonii de praf și încercă să înveselească atmosfera. — întotdeauna m-am gândit că muntele Calf este ca un lingam uriaș, bălăcindu-se într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vină și ea? Ar fi cea mai bună soluție, se gândi el. Dacă nu voia să vină, atunci era de la sine înțeles că de-acum ea și Vultur-în-Zbor trebuiau să fie dușmani. înțelegerea acestui fapt nu-i diminuă cu nimic deprimarea. CINCISPREZECE O, cufărul era un lucru sigur, el, atât de masiv, atât de plin cu pânze de păianjen și atât de liniștitor, cufărul cu zăvoarele sale sparte demult, dar niciodată deschis, paznic al vieții sale. O, ce minunat că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
reușit să adorm și, de data asta, din fericire, dacă am visat, imaginile derulate în spatele pleoapelor mele închise n-au fost suficient de puternice încât să mă trezească. *** Aveam două variante simple. Puteam să mă ridic și să-mi păcălesc deprimarea să dispară treptat concentrându-mă intens asupra altui lucru sau să zac acolo și să mă simt nefericită la nesfârșit. Opțiunea A era ceva mai atrăgătoare. În plus, dacă ieșeam din studio, puteam să-mi distrag atenția și totodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și Încredere... Ei nu, că pe filozoful prevăzut cu calviție, orice, dar nu modestia pretențiilor, Îl dădea afară din casă. Partea proastă era că nu prea aveam de ales. Drumul până la camera În care urma să dorm mi-a accentuat deprimarea - nimerisem Într-un soi de fortăreață tehnologică, pe frontispiciul căreia putea fi afișată perfect adecvat cunoscuta inscripție dantescă de pe poarta infernului: lasciate ogni speranza voi ch`entrate. Nici că se putea imagina ambient mai potrivit pentru edificarea unei Încrederi devastatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
brațul N R D U X orizontal, de pildă. L M E De 7, 8, 9, 10 și următoarele te iert: nu-mi ești, totuși, cel mai mare dușman... Pe măsură ce vorbea, iritarea din glasul Evelinei se estompase, lăsând loc unei deprimări calme și resemnate. Nu-mi mai arunca nervoasă, dinainte, foile mâzgălite În fel și chip; le așeza rar, metodic, una câte una, cu mișcări liniștite, melancolice aproape, și cu pauze menite parcă să-mi ofere răgazul necesar pentru a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
capul plecat și aduși de spate - tremurând de frig, prost dispuși că au trebuit să părăsească patul. Își amintea acea senzație de amărăciune și neputință, de frig, somn și mânie, blestemând cu anticipație următoarele zece ore, ore de efort, de deprimare și de umilințe... Orele cele mai îngrozitoare pe care Creatorul le-a lăsat pe Terra. Își aminti apoi asfințiturile de soare pe lagună, când pe cerul strălucitor începeau să se deseneze trăsături roșiatice și în coroanele de serrapias și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
foarte rapid, fără drame. Societatea descrisă În Brave New World este o societate fericită, din care tragedia și sentimentele extreme au dispărut. Libertatea sexuală este totală, nimic nu mai stă În calea Împlinirii și a plăcerii. Rămân mici momente de deprimare, de tristețe și Îndoială; dar sunt tratate cu ușurință pe cale medicamentoasă, chimia antidepresivelor și anxioliticelor a făcut progrese remarcabile. „Un centimetru cub vindecă zece sentimente.” Este exact lumea la care aspirăm astăzi, lumea În care, astăzi, am vrea să trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se poate, să rămân calm. Mai greu e să mă împac cu stările în care am impulsuri autodistructive. Nimic nu justifică aceste impulsuri în afară de lașitate. Pe unii boala, suferința i-au întărit. Eu de ce n-aș fi, măcar, rezonabil? Căci deprimările nu-mi fac decât rău. Tocmai de aceea nu mă mai interesează acum răul din lume, deși secolul care se va încheia la sfârșitul acestui an a demonstrat mai mult decât oricare altul că Infernul nu e deloc o chestiune
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
întoarse și se pomeni privindu-și imaginea într-o oglindă și dincolo de ea, imaginea lui Shirley. Era cu spatele la el și își unduia corpul trăgându-și furoul peste cap. ...am părăsit apartamentul lui Findlay, am luat autobuzul numărul 19, simțind obișnuita deprimare în timp ce mă întorceam în South West London și am ajuns acasă. Tot acest furnicar cotidian, împrejurimile mult prea familiare, făceau ca povestirea lui și grozăviile și nebunia de roman gotic pe care le sugera să pară o fantezie grotescă... El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]