6,479 matches
-
apucă brațul ochelarilor de soare. — Nu, am sărit. Nu vreau. Nu vreau asta. Nimeni își dădu ochelarii jos. Ambii ochi lipseau. Structura era prezentă: membrane, cristalini, iriși, dar sensul, comunicația, înțelegerea, ideea fundamentală că ochii sunt oglinzile sufletului lipseau cu desăvârșire. Două găvane conceptuale, negre, mișunând de minusculi creveți-gând și viermi-impuls, se uitau fix de pe fața lui la mine. Am icnit din nou și de data asta am vomitat cu adevărat; fiere și resturi de mâncare și sucuri și uleiuri, mucilagii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un tînăr (după voce) zăpăcit m-a sunat să-mi spună te iubesc. A închis, pînă să apuc să-i zic: ai greșit, băiete. Nonconformismul acestui te iubesc, strigat în pîlnia telefonului la doo de noapte, m-a trezit cu desăvîrșire. Am deschis fereastra, ca să constat că era frig. Frigul venea în valuri: de afară, dar și dinăuntru; de la teancul de cărți necitite, de la maldărul de corecturi necorectate al antologiei, de la garoafele antipatice (trei și roz) cadorisite de-o cititoare bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prezentat pe Centaur, care și-a luat numele de Chiron, bineînțeles, după cum își susținea ascendența dintr-o familie foarte onorabilă de centauri, cu toții înzestrați cu darul divinației și cu cunoștințe de herbologie și homeopatie. Torsul de cal îi lipsea cu desăvârșire, doar că avea coadă, păr stufos pe piept și călcâiele despărțite în copite. Apleca din cap ritmic în timp ce vorbea, ca și cum ar fi scuturat un căpăstru. Povestea mereu același lucru, de fiecare dată manifestând o vădită indignare pentru un văr de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vitale. Tot mai dureros resimțea apăsarea ghimpilor în organele sale, în timp ce trandafirul devenea din ce în ce mai mare, desăvârșit în formă și din ce în ce mai roșu. Cum să oprești acea creștere splendidă a trandafirului, când ai vrea să vezi până unde poate să meargă acea desăvârșire a lui? Și ea se simțea precum privighetoarea lui Wilde cu pieptul apăsat în ghimpele trandafirului ce se urzea în roșu în plină iarnă. Un frig îngrozitor, cu frisoane, însoțit de o durere ascuțită o trezește lent din somn. Aprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vis se împlinește, el devine realitate... Aud plânsul copilului, calm și liniștit de-acum, în leagănul ploii ce bate curioasă la fereastră... Umbrela Tanti Eugenia. Părintele-confesional. D Tanti Eugenia era o veritabilă mireasă a lui Hristos. Taina spovedaniei corespundea cu desăvârșire spiritualității ei de duminică, atunci când apărea în fața părintelui invizibil din muntele confesionalului. Și reîncepea acel dialog expiator cu dumnezeirea, în care vocea lui de bariton pronunța malițios și deloc împăciuitor câte o sentință cu fiecare nouă mărturisire a ei. Preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
interjecții, puncte, formând fumul gros, mascatura luptătorilor ninja nevăzuți, emițătorilor de cuvinte, cuprinzând cuvinte cu nucleu, electroni, protoni, neutroni. Structura moleculară avea trasee precise. Formarea masei moleculare și atomice închegate din strigăte, din chinul rostirii lor, din transpirația asamblării, șlefuirii, desăvârșirii lor în strigăt total cu destinul final de a fi încasat, însușit, apoi azvârlit într-o formă nouă, un extrasenzorial măsluit cu dimensiune nouă, Urletul gunoierilor. Urletul avea program bine determinat, i se pregătea traseul prin repetiții îndelungi, ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
toate, toate aveau să preceadă începutul a ceea ce avea să devină și a ceea ce este acum orașul. Eram orașul-fantomă, în orașul care se ridica vertiginos. Se auzeau cântând oscilațiile de torsiune ale barelor, dirijorul de corecție șoptind odios. Am sentimentul desăvârșirii geometrice în care arhanghelul R era egal cu: genocidul se executa lent, infernul ne înghițea trecutul, tăcut și încet, nou-născuții betonați cu elasticitate dinamică, aveau variație statică, în funcție de efortul creșterii în vârstă a fiecăruia, de compresiune sau încovoiere și păstrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să-l știu încât excesul meu de curiozitate ar fi făcut ca întrebarea mea să sune foarte intim. Mai apoi mă gândii că erau nenumărate puncte asupra cărora ardeam de nerăbdare s-o chestionez și întrebări ce-mi erau cu desăvârșire interzise: cine era Olaf, drept cine eram eu luat, care ne erau activitățile comune? Prin comparație, domeniul onomastic mi se păru lipsit de primejdii. -Cum te numești? Zâmbi. -Cum vrei dumneata. -Cum așa? -Cum ai vrea să mă numesc? -Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
un impuls. Cu cît ești mai incapabil să scrii ceva, cu atît este mai important să începi să ții un jurnal cît mai curînd cu putință. Chiar dacă în acest moment ești foarte sigur pe tine, te așteaptă următoarea sarcină pentru desăvîrșirea ta. Această încredere va hotărî dacă vei face sau nu efortul corespunzător. Dacă vrei să te convingi, pune-ți întrebarea: Presupunînd că exclud din start eșecul, care ar fi scopul pentru care m-aș strădui? (Președinte, scriitor, campion de Formula
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
capac și cufundată până-n buză În căldarea cu apă rece, că jupânesele și Întinseseră În ogradă masa cu trei picioare, rotundă, mare și veche, cu bunătate de bucate frumos orânduite deși fără mofturi franțuzești, iar fața de masă lipsea cu desăvârșire. Mesenii flămânzi, În mare parte, s-au Înghesuit puțin și s-au așezat la masă pe scăunele cu trei picioare, spre surprinderea lui Va, obișnuit cu scaune Înalte („boerești” cum ar zice bunica Ileana). Copilul s-a retras În brațele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să cânte În sat) I-auzi, vine banta!). Și totuși, În zilele acele de mare supărare, Va observă lipsa unui personaj, des pomenit În casă și nu de bine, Niță! Din fraze scurte și dure, din care numele lipsea cu desăvârșire, copilul Înțelese câte ceva: Bine că s-o dus, neisprăvitul! Să se ducă unde-o dus surdu’ iapa și mutu’ roata, pi pustii să se ducă, să se ia de mână cu cel cu coarne, cu care bine mai seamănă la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
urât, neplăcut. / Viața ne duce-nainte... Ascultă, eu sunt un tăcut!“ Lăsăm la o parte faptul că textul conține și inepții („ești mamă de sentiment“, „iubește-ți copiii ca puma“, „eu sunt un tăcut“ etc.). Dar din el lipsește cu desăvârșire poezia. Dacă există totuși ceva care seamănă cu poezia, este vorba exclusiv de un ton lamentuos-orgolios de romanță. Rimele și ritmul nu transformă proza în poezie, ci trădează, doar, intenția de a face poezie. Când recurge la „versuri albe“, Gheorghe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Dacă dragoste nu e, nimic nu e. Adevărul acesta este valabil însă numai în viață. În literatură funcționează alt adevăr: dacă bun-gust nu e, nimic nu e. Iar autorului romanului Iubire din ruga durerii tocmai bunul gust îi lipsește, cu desăvârșire. Cu o încredere în sine inepuizabilă, el se lansează în fiecare pagină în noi și noi tirade înfocate, fără să audă hohotele de râs ale spectatorilor. Valet ´ ii culturii Georgeta Blendea Zamfir scrie o proză siropoasă, lăcrimoasă și prețioasă. Trimițându
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a apelurilor adresate de autorități populației, sunt transcrise nu de pe un panou așezat într-o intersecție, ci dintr-un poem al lui Vasile Fetescu. Volumul său Trompeta cu surdină (PIM, Iași, 2008) este plin de asemenea texte prozaice, lipsite cu desăvârșire de lirism, prezentate drept poeme. Autorul își închipuie în mod naiv că simpla rupere a frazelor și așezarea lor sub formă de versuri transformă proza (administrativo gazetărească) în poezie: ‹ „Copii și tineri, / respectați și prețuiți părul alb / și înțelepciunea vârstnicilor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
măcar unul dintre sonetele din volum ar fi fost imperfect din punct de vedere tehnic, lipsindu i un vers sau având unul în plus, poate că întregul volum ar fi devenit convingător. (Cubul, ne învață Nichita Stănescu, trebuie șlefuit până la desăvârșire și apoi ciobit puțin cu o lovitură de ciocan.) Dar nu se produce niciodată nici un accident. Mașina de fabricat sonete funcționează ireproșabil, înghesuind mecanic noi și noi trăiri în mereu același tipar. O mare importanță acordă autorul rimelor. Pentru ca un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
epigrame fără epigrame. Umorul reprezintă rațiunea însăși de a fi a acestui gen (cultivat cu fervoare în România). Și totuși, mulți epigramiști scriu și publică false epigrame, de fapt, epigrame inexistente din punct de vedere literar, întrucât le lipsește cu desăvârșire umorul. Printre ei se numără Emil Șain. În cea mai recentă carte a sa, Desculț printre cactuși (Excelsior, col. „Ridendo“,Timișoara, 2001), „catrenele satirice“ (așa le definește autorul ) sunt catrene, dar nu sunt satirice. Nu e nimic de râs, de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fost exclus din cadrul Universității din Cluj, se poate spune că acesta a fost aplicat întregii culturi române.“ Dicționarul propriu-zis oferă imaginea dezolantă a haosului la care se poate ajunge - în critica literară - în absența competenței. Autorii unor cărți lipsite cu desăvârșire de valoare literară sunt prezentați cu simpatie: „Uniunea Scriitorilor din România i-a refuzat [lui Nicolae Dărăbanț] calitatea de membru, făcând astfel o profundă nedreptate (nu este singurul caz) unui scriitor înzestrat cu un real talent și o bogată activitate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mă întorc în Transilvaniile mele de vis.“ Asemenea versuri nu prezintă interes documentar, întrucât nu sunt o raritate. O armată de poeți a scris în epocă la fel. Totodată, ele trebuie considerate nu Rătăciri ideologice, ci Rătăciri estetice, fiind cu desăvârșire lipsite de valoare literară. Mâine-poimâine și cântăreții care n-au voce vor pretinde că sunetele false pe care le scot reprezintă „rătăciri ideologice“. Noroiul greu al prozei Pe lista - lungă - a poeților „minimaliști“ mai poate fi adăugat un nume: Grigore
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
niciodată la poezie. Volumul său de versuri Jertfa eutimică (Fides, Iași, 2001) este, încă de la titlu, doar o enumerare răsunătoare de cuvinte de dată recentă (unele preluate abuziv din alte limbi sau create prin analogii forțate), din care lipsește cu desăvârșire lirismul. Cititorul care face imprudența să deschidă cartea are senzația că a nimerit sub o grindină de neologisme, astfel încât o închide repede la loc, ca să scape cu viață. În mod surprinzător, autorul recurge la neologisme rebarbative chiar și în poemele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Dumnezeu este și desăvîrșit, concluzionează profesorul. Oceanele, aerul, pămîntul, cu tot ce viețuiește în ele, fac o lucrare desăvîrșită. Dar omul, profesore? Este omul o lucrare desăvîrșită? întreabă conștiința lui. Cu omul este o problemă. Omul este singurul eșec în ce privește desăvîrșirea. Chiar de la bun început s-a dovedit a fi un accident. Adam n-avea înclinații spre sfințenie, spre perfecțiune. A fost de-ajuns o ispită banală ca să renunțe la o alternativă care ar fi dus, în timp, la perfecțiune, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Chiar de la bun început s-a dovedit a fi un accident. Adam n-avea înclinații spre sfințenie, spre perfecțiune. A fost de-ajuns o ispită banală ca să renunțe la o alternativă care ar fi dus, în timp, la perfecțiune, la desăvîrșire. Cea mai nocivă, mai distructivă, mai parșivă viețuitoare pe pămînt este omul. Are plăceri perverse și apucături de dominare. Este egoist, nepăsător la suferințele altora și uneori savurează durerea aproapelui. Profesorul alunecă încet spre o gîndire, care putea conduce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
om, posibil nevinovat, este condamnat cu ușurință pe viață. Sperăm că vom avea o justiție care... Deținutul (frumușel) lăcrimează, iar domnișoara cea slută oftează (se pune muzică indiană, ca să ne rupă inima!). Dacă suferința provocată unei persoane este interzisă cu desăvîrșire, atunci este firesc să dispară privațiunile de libertate. Chițac, Stănculescu și toți deținuții de pretutindeni trebuie eliberați. Închisoarea este o tortură oribilă și drepturile omului... Încetați cu tortura, măi animalelor! N-am putut opri o lacrimă Deși devenise majoră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
părintele Tatu. Petru ținea pumnii strânși; treimea, deasupra păcatului, adâncește semnul cuielor: Doamne, dacă viața este o răstignire continuă, pe cine crezi că sperie pauza dintre două bătăi de inimă, și următoarea bătaie câtor naivi le-o promiți ca o desăvârșire? În 15 minute, aritmetic, se moare de aproximativ 1200 de ori (o viață, fiecare bătaie de inimă) sau se trăiește în paranteză pătrată ca într-o delimitare de fagure. Iluziile cazone, topite precum ceara unei lumânări menite pentru toate văduvele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și începutul Cinquecento-ului, ne atrage atenția o butadă pe care C. Antoniade a ales-o ca frază emblematică a monografiei sale despre Machiavelli: Dacă ar fi cineva care în cărțile sale și în viața sa să se arate cu desăvîrșire opus față de ceea ce în mod obișnuit se numește machiavelic, acesta a fost Machiavelli"11. Avea un singur contemporan care putea să-l concureze, cum s-a și întîmplat, în scrierea istoriei, dar nu și în pătrunderea mecanismelor ei: Guicciardini. Corespondența
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ar fi acțiunile și felul lor de viață. Aceștia sînt singurii principi care au state și nu le apără; au supuși și nu-i guvernează". Verdictul silogistic apare tăios ironic în raport cu tot restul cărții, care descrie un imens efort spre desăvîrșirea princiară: Deci numai aceste principate sînt sigure și fericite" ("sono sicuri e felici"). Cît despre funcția religiei și, prin urmare, a instituției bisericii în stat, Machiavelli o prezintă rațional, ca necesitate, dar nu în Principele, ci în Discorsi (I, 1l-l5
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]