775 matches
-
de câte ori văd de atunci porumbei, îmi aduc aminte de ăla. Caut unu la fel, cu gâtul alb și mătăsos, cu ochiul ca o mărgică, să-mi ciugulească din palmă și să-l aud noaptea: gu-rrruuuu, gu-rrruuuuu. Știu și să le descânt, ehei, îi aduc cu vorbe la cuibarul meu și-i fac să se înmulțească. Aș putea să trăiesc din asta, dar nu mă lasă meseria... Cădea și luna din creștetul cerului. Ținea în tinicheaua ei o lumină ruginită, ștearsă și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-le parcă degetelor lui Ester, degetelor ei prelungi, fiecăruia în parte, dojenindu-le parcă: „Fată, fată, de ce-ai fugit de sub cruce... Nu știi că locul tău acolo este?“. Ester râdea înfiorată de o astfel de dojană, ca și cum Teodora îi descânta sau îi ghicea. Am încercat să o întreb atunci ce-i cu Mocofanul acela pe care tot îl urmărea. Abia catadicsi Teodora să mă privească și-mi aruncă, peste umăr, dintr-o singură suflare, privind întruna prelungile degete ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de cretini. Cu și fără temperament, blonzi, bruneți sau cu bube... Ăsta-i balamuc, nu casă! Ăla cioplește pietroaiele ― se exersează pentru ocnă, bănuiesc ― Panaiteștii bat, mă rog, băteau de nebuni la mașină când îți era lumea mai dragă, Melania descântă motanul, Valerica dondăne la portretul Sfântului Anton ― patronul fecioarelor nemăritate. Vâlcu numai de femei și discuri știe! Ăsta cel puțin ne ucide, domnule! O ia din zori cu Carusso și termină la miezul nopții cu Șaliapin. ― Acum sînteți mai liniștit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bordei, Frunza cade de pe ei Scuturată, resfirată Pe cărare aruncată. Iar pe prispă singurea, Văduvioară tinerea, C-un picior îmi legăna Copilaș înfășățel, Ce îi râde frumușel. 84 {EminescuOpVI 85} Și cum codrul se frământă, Ea își cântă, ea-și descântă, Legănând dintr-un picior Îi zicea încetișor: - Nani, nani, puișor, Nani, nani, copilaș, O poveste spune-ț-aș, O poveste drăgălașă Ca să-mi crești voinic în fașă. Tată-meu era cioban, Câte clipe-s într-un an Tot atâția baci
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
32Aflat-au Filip pe Naftanail. 33A dat ș-a luat. 34Așa se înșală copiii. 35Aș spune un vis, dar nu pot de râs. 36Așteaptă ca porcul muchea toporului. 37Așteaptă murgo să paști prundul. 38Așteaptă turburarea apei. 39Ea își cântă, ea-și descântă. 40I-a legat beșica de coadă. 41I-a luat apa de la moară. 42Ia-l de pe mine că-l omor. 43Iapa mea, moșia mea. 44Ia puiul și cacă-te-n cuib. 45I-a pus oala. 46Ia pe unul, dă în altul. 47Iarna n-o mănâncă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
câteva ceasuri după despărțirea de ea; cel puțin așa afirmau femeile din cartier care o cunoșteau destul de bine. Pentru acești nenorociți, unica salvare era o pirandă bătrână de la periferia orașului care le lua cu mâna toate durerile, numai după ce îi descânta de diochi în cărbune sau plumb topit. Cu tot talentul ei de a tămădui pe cei deocheați, din când în când apăreau și unele cazuri pe care nu le putea lecui cu una cu două. Așa se întâmplase și cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
patru părți diferite ale ibricului, de fiecare dată cu fața la alt punct cardinal și să rostească solemn: "Satana și tot răul din mine să piară sau să se întoarcă de unde a venit!" după care urma semnul crucii. După ce Tușa Finlandia a descântat-o de deochi, tot nu se simțea mai bine, ci din ce în ce mai rău. Proprietăreasa, la care locuia cu chirie, care ținea la ea ca la propria-i fiică, văzând-o în ce hal a ajuns, a dus-o cu salvarea la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și-n unghii, nu mai scapi din ele viu. Fugi! A fugit. și-a tot fugit, astfel, până a întâlnit o șatră de țigani. Ce-ai pățit, mă, de ești atât de căzut în sperietură? Vină la mama, să te descânte; și să-ți cate-n ghioc. și, pe măsură ce-l descânta și-l ghiocea, vorbea, bolborosit: hapoi peste mare păcat ai dat, dragul meu. Da. Peste mare păcat. Ai căzut în bestemul hachițelor. Ce-s alea? Nervii. Nervii femeilor nepotolite. Blestemul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
A fugit. și-a tot fugit, astfel, până a întâlnit o șatră de țigani. Ce-ai pățit, mă, de ești atât de căzut în sperietură? Vină la mama, să te descânte; și să-ți cate-n ghioc. și, pe măsură ce-l descânta și-l ghiocea, vorbea, bolborosit: hapoi peste mare păcat ai dat, dragul meu. Da. Peste mare păcat. Ai căzut în bestemul hachițelor. Ce-s alea? Nervii. Nervii femeilor nepotolite. Blestemul lor pătimaș. Să fugi de ele, cât vei vedea cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și pune vrabia jos, pe o frunză uscată. Îngenunchează și se apucă să-i netezească ușurel, cu degetul mare, pieptul, învelind pasărea toată cu palma, pentru a-i da căldură. Suflă peste vrăbioi - căci vrăbioi e - și pornește să-i descânte. Piii-ca pi-ca pi-ca, zice. Piii-ca pi-ca. Hai ridică-te că-ți dau semincioare, hai să-ți dau, nu vrei mei? Pii-ca pi-ca...Mei nu vrei? E o dimineață rece, șuierătoare, cu un cer de fâș. Prin parc nu trece nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
acasă. E urgent? Bine, veniți mâine. Știți adresa? V-a dat-o Aurora? Dacă nu nimeriți mă sunați și vă îndrum eu. Ce stați așa cu urechile ciulite? Un tip pe care mi-l trimite Aurora Martinescu nu știu ce să-i descânt pentru nu știu ce tablou... N-am înțeles nimic, o aiureală. Oricum vine mâine seară la mine și-o să mă lămuresc. Hai noroc și la mai mare! zic fetele în cor. Bună seara, stimați telespectatori. Vă invităm la ultimele știri ale zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu-i mai mare rușinea? Ar râde de mine. Adicătelea cum m-am încrezut eu - om gospodar - în vorbele unei... vrăjitoare? De fapt nici nu știu ce îi fimeia asta. Îi moașă? Îi vrăjitoare? Dumnezeu știe! Când moșește, îi moașă. Dar când descântă, când dă în bobi, când mai face și de ursită sau mai știu eu ce... Atunci ce-i? Lucru anapoda îi că știe să te facă s-o asculți. Când și-a înfige ochii în tine te trec fiorii! N-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
„La început a fost cuvîntul”, Dar mai întîi a fost tăcerea Grea, dar senină, Aluatul, care a dospit Din germenele cuvîntului Ce urma să se nască, Stropită cu roua dimineților, Descîntată cu trilul ciocîrliei, Ce servea drept țarină Cu semnul crucii Făcut de mîna mamei, Peste covata universului. Frămîntată de mîinile timpului, Ce ne mai frămîntă și acum Pînă la armonia absolută Armonia tăcerii.
Armonia Tãcerii by Ana Goian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/322_a_614]
-
trupul bolnav. Totul e în declin: pereții au pocnit pe alocuri, ca niște ochii amenințați de deochi. Îmi amintesc că în biserica tatălui meu m-au deochiat, am căzut pe podea și vraja m-a lăsat, când mătușa m-a descântat. Cei optsprezece ani mă insultă. Peste portretul de acum, peste ochii mei a trecut vreme prea multă! * * * A mai trecut o vreme, a mai trecut un ceas, tot așteptăm să vină și să ne cheme cel care rost mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
devine chestia cu botezul cărăușilor nou veniți între noi și ce datorii are finul. Vezi să nu-i spui cumva și de păcăleală, că apoi tot botezul nu mai are nici un chichirez. Lasă că știe Pâcu ce face. Ti-l descânt eu de nu-l dezleagă nici șapte babe...Si pe diseară am o poveste... Cum văd eu, Pâcule, ai pornit pe drumul cel bun... Pe când înserarea se lupta să pună stăpânire pe întinderile din jur, carele pline ochi cu saci
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dar mulțumiți că toate treburile au fost puse la locul lor...Măriuța crâșmărița a făcut de mâncare pe gustul cărăușilor. După ce a terminat treaba, Costache s-a ocupat de udătură. Era firesc să se întreacă pe sine în a o descânta, pentru că de această dată era și el dornic să se omenească alături de prietenii lui... Când masa era în toi, Măriuța i-a făcut atenți: Mâncați pe săturate, dar mai lăsați un locușor și pentru niște plăcinte, care ți se topesc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
priceapă că noi am aflat de necazul lui Mitruță. Lasă că n-am îmbătrânit degeaba, Pâcule. Să-i spui însă lui Mitruță să nu scape vreo vorbă aiurea, că o stricat toată socoteala. Am eu grijă de asta, Dumitre. Il descânt eu pe Cocoșitu de gâlci de crede că îi bolnav de adevăratelea. Am toată nădejdea că ai să faci treabă bună. Ar mai fi însă o trebușoară de făcut. Să-i spui lui Cocoșitu să-și facă car bun și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fac boulenii și cum îi vremea - l-a luat în primire Pâcu. Mitruță a privit spre Pâcu și i-a prins privirea care parcă spunea: „Ti-am zis, băiete, să-l lași pe Cocoșitu pe mâna mea, că ți-l descânt eu...” In cele din urmă, moș Dumitru l-a luat deoparte pe Pâcu și l-a întrebat: Ia spune-mi, Pâcule, ce îi adevăr și ce îi poveste în istoria din noaptea asta? Că tare nu-mi vine a crede
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
adeverește inepuizabilitatea de manifestare a realității organice în firile receptive ale bunului -simț. Poeții merg cu gândul și graiul lor în virtutea naturii, ei gândesc în continuarea naturii, nu în contradicție sau scandal cu ea, ei îngână natura, o cântă și descântă, o leagănă ca pe un prunc să se liniștească, nu o brutalizează nici violentează, ci o înfiază, o hrănesc și o cresc în scutecele ei și o împodobesc cum îi cere starea și frumusețea. Faptele omenești au astfel în text
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
l-a „dojenit” Nicu. ― Dacă de fiecare dată ne-am văzut mai mult În treacăt, când aș fi put să-ți spun? ― E bine că am aflat măcar acum și mă bucur că ai o asemenea pasiune. ― Da’ de ce tot descânți ulcica ceea, frate? Uite că nenea Mitru nu mai are răbdare - l-a Întrebat Petrică pe tata Toader. El a privit la Petrică, apoi la ulcica aproape plină și, cu un zâmbet care nu era al lui, a răspuns: ― Dac-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și fiecare misiune de cercetare avea un Început, pe care Îl aflam de la iubitul nostru căpitan. Parcă Îl aud: „Copii, avem de dezlegat o trebușoară la care numai voi vă pricepeți... Ia dați-vă mai aproape de harta asta, s-o descântăm noi și poate ne va spune ea cum stau treburile”. Așa ne dădăcea de fiecare dată, cu toate că se vedea limpede că are o suferință. Mai degrabă sufletească... Doar el o știa. Noi Îl surprindeam adesea oftând involuntar. Adânc și dureros
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ne imaginăm care era universul de credințe, practici, gesturi și reprezentări cu valoare religioasă, specifice acestor latinofoni din nordul Dunării, situați în afara Romaniei, și aflați în pragul creștinării. Astfel, "a amăgi" (arhaic), adică "a face semne cabalistice cu mâna, a descânta, a vrăji", din latinul vulgar admagire (de la magus-mag, vrăjitor și magia-magie, vrăjitorie), apoi "a fermeca" (popular fărmăca, fărmeca), de la latinul pharmacum, "a descânta", de la discantare, "soarte, soartă" din latinul sors, sortem, sau "altar", "vărgură", "păcat", "drac", "închina", "rugă", "ajuna" sau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și aflați în pragul creștinării. Astfel, "a amăgi" (arhaic), adică "a face semne cabalistice cu mâna, a descânta, a vrăji", din latinul vulgar admagire (de la magus-mag, vrăjitor și magia-magie, vrăjitorie), apoi "a fermeca" (popular fărmăca, fărmeca), de la latinul pharmacum, "a descânta", de la discantare, "soarte, soartă" din latinul sors, sortem, sau "altar", "vărgură", "păcat", "drac", "închina", "rugă", "ajuna" sau termenul provenit din substrat, precum "balaur" (monstru), smău, bală, "ghionoaie" (ciocănitoare). Inexistența templelor, lipsa idolilor, absența dedicațiilor nu constituie premise ale abstractizării sacrului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să fie dirijați de acesta. Trebuie să recunoaștem că, într-un anume sens, ceea ce susține Reich se regăsește într-o formă ori alta la Le Bon și Tarde. Și mai mult chiar la Freud. Dar ingredientele amestecului pe care-l descîntă și vigoarea cu care afirmă triumful nazismului în Germania nu se pot explica doar prin charisma lui Hitler sau prin intrigile capitaliștilor germani, ci rezultă și din complexitatea psihică a maselor germane care fac ca acest amestec să fie exploziv
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o comedie de mare succes. Nici n-apuc să fac distribuția, că amicul meu, profesorul, mă convoacă, iarăși, la restaurant. M-am dus, ușor nedumerit: s-a rezolvat cazul, ce-o mai vrea? (firește, dincolo de plăcerea mai veche de-a descînta un șpriț). Păi, asta-i prost, că s-a rezolvat! Mai bine nu se ducea acolo... Nu-nțelegeam nimic. Păi, zice amicul, era să o omoare pe soacră-sa! Trebuie să fugă din orașul acela blestemat și conflictualizant! Și unde
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]