737 matches
-
Îndepărtându-mi funiile de la mâini și de la picioare, îi spun: — Ridică-te și spune-mi cine te-a trimis. Soldatul se ridică și îmi arată cu degetul în spatele lui. Puțin mai încolo, un bărbat călare întoarce capul. — Yung Lu! El descalecă și îngenunchează. Cât pe-aci să fiu fantomă! strig eu. Sau sunt deja? — Vorbiți, ca să aflu, Majestatea Voastră, zice Yung Lu. Izbucnesc în plâns. — Majestatea Voastră, murmură el, este vrerea Cerului că ați supraviețuit. Își șterge transpirația de pe frunte. Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o Vespa verde-lămâie, foarte familiară. Hei, iubire, hai s-o facem, spuse Philip, ridicându-și viziera căștii și smulgându-mi țigara dintre degete ca să tragă un fum. Mă sărută apăsat pe gură, care Întâmplător Îmi atârna, deschisă, din cauza șocului, și descălecă pentru a scoate o a doua cască de sub scaun. — Ce faci aici? am Întrebat, trăgând scurt din țigară când mi-o dădu Înapoi. —Ție ce ți se pare că fac? Se pare că suntem obligați să mergem. Deci hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să atingă aproximativ 500.000 locuitori. Sub aspect etnic, populația acestei provincii era alcătuită din români, unguri, secui, sași-populația alogenă nu putea fi prea numeroasă. Astfel, ungurii au rămas, în cea mai mare parte, în Câmpia Panoniei, acolo unde au descălecat, la sfârșitul secolului al IX-lea, dar puțini s-au instalat în teritoriile cucerite în secolele următoare. Economia Ocupație fundamentală la un popor care a urmat calea civilizației, agricultura a fost întotdeauna ramura economică de bază a societății românești. Pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sate vechi, în teritoriile extra-carpatice, o societate românească diferențiată în clase, cu o boierime proprie. Prin urmare, toate împrejurările necesare închegării statelor erau întrunite, ceea ce nu exclude ca întemeierea să fi venit din vecinătatea lor, precum voievozii români din Maramureș descălecați în Moldova sau voievodul descins din Făgăraș, Negru Vodă, român sau cuman. Insistând asupra realităților social-politice locale, A. D. Xenopol, care admitea descălecatul, afirma: "Moldova exista ca țară, înainte de a ființa ca stat"! Temelia era veche, organică, chiar dacă vârful ierarhiei politice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
atâtea mărturii, Djuvara ajunge la concluzia că "putem pune semnul egal între Thocomerius și Negru Vodă".11 Mai departe, în aceeași carte controversată, el se referă la semnificația termenului "descălecare", frecvent numit și "descălecătoare". El spune: Faptul că verbul a descăleca, desemnează coborârea de pe cal, a luat la români, care s-au menținut o mie de ani în aria neamului lor datorită adăpostului oferit de pădure, sensul de a cuceri, a coloniza, a întemeia, nu poate avea altă origine decât amintirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
călări, care au venit, rând pe rând, să-i cotropească și să-i stăpânească. Coborârea de pe cal (descălecarea!) a năvălitorului a fost înțeleasă ca voința (fapta) de a se așeza peste cel cotropit și a-l stăpâni... Prin urmare, a descăleca înseamnă a cuceri, a coloniza, sensul de a întemeia e doar consecința, urmarea cuceririi și colonizării". Autorul insistă și arată că un astfel de termen (descălecare) alipit de tradiția întemeierii țării de către Negru Vodă nu poate avea decât o expicație
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pravoslăvie la lătinie". După alte peripeții, în cele din urmă, Vladislav, craiul unguresc, îi cheamă pe toți la luptă împotriva tătarilor. Dintre urmașii lor, se ridică apoi Dragoș și însoțitorii săi, care pornesc pe urmele zimbrului, peste munți, pentru a descăleca țara Moldovei" (cf. și I. Bogdan, Cronici inedite și Cronici moldovenești). D. Onciul, în studiul Papa Formosus în tradiția noastră istorică (București, 1900), a analizat episodul "Craiului Laslău": "în fond, tradiția noastră, influențată de legendele ungurești, are în vedere întemeierea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Voievod din Maramureș, menționat într-o diplomă a regelui Carol Robert, din 1336. Întemeierea Moldovei, ca stat de-sine-stătător, a început din colțul de nord-vest al țării, "acolo unde se îmbinau influențele polone și ungurești" (P. P. Panaitescu), și unde au descălecat românii din Maramureș. În secolul al XIV-lea, pe văile Țării Maramureșului erau mai multe voievodate sau voievozi, aleși de sate, ca Bedeu, Sarasău, Giulești, Cuhea, Bereg și Ung. În privința venirii lui Dragoș din Maramureș în Moldova, vechile cronici slavo-române
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sub vălul transparent al cruciatei împotriva păgânilor (tătari) și schismaticilor (ortodocși). Expediția militară din 1359 și impunerea suzeranității ungare în teritoriile est-carpatice se înscrie în această politică ofensivă a regatului de extindere a sferei lui de dominație. Locul unde a "descălecat" voievodul Dragoș și centrul în care și-a fixat capitala a preocupat pe istoricii români. Se admite, în general, că nucleul statului său se afla în nord-vestul Moldovei, adică în imediata vecinătate a Maramureșului. Tradiția istorică asociază acțiunea lui Dragoș
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tratat), vol. III, p. 562-564. 7. Istoria Românilor, vol. III, p. 564-566. 8. D. Onciul, Originile Principatelor Române, în Scrieri istorice, București, 1968; Gh. Brătianu, Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești, București, Editura Eminescu, 1980, p. 87-115; P. Ș. Năsturel, ¨Descălecat¨. Mărturia unui cuvânt despre începuturile Țării Românești, în Buletinul Bibliotecii Române din Freiburg, 1980-1981, p. 121-136; Istoria Românilor, vol. III, p. 567-568. 9. Neagu Djuvara, op. cit., p. 16-19. 10. Ibidem, p. 61-115. 11. Ibidem, p. 115-133. 12. Ibidem, p. 133-145
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
amintirea cățelușei sale, Dragoș denumește rîul, Moldova și dă numele poporului său, Roman, locului unde s-a petrecut evenimentul. Însoțitorii lui Dragoș descoperiră cu bucurie un peisaj plin de viață, dar orașele și satele din jur sînt părăsite. Vrăjiți, ei descăleca și i se închină lui Dragoș ca primului domn al acestor pămînturi. Cantemir explică că această țară a fost numită Moldova, dar că turcii o denumiseră Ak Ulach, apoi, tot ei le dăduseră numele de bogdanii locuitorilor Moldovei, de la numele
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ipoteza în opinia sa, falsă după care descălecare ar presupune o absență anterioară de populare, Ștefan Gorovei conchide: "în vechile texte, întemeierea Principatelor românești este denumită printr-un cuvînt străin descălecat -, care pare să-și fi pierdut sensul inițial (a descăleca: a coborî de pe cal; descălecat: coborîre de pe cal) pentru a lua înțelesul de fondare, de creație. Asociat unei pretinse absențe a populației autohtone în teritoriile viitoarelor principate, descălecatul a putut fi tradus, de asemenea, prin colonizare". Plecînd de la analiza documentelor
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
pentru a lua înțelesul de fondare, de creație. Asociat unei pretinse absențe a populației autohtone în teritoriile viitoarelor principate, descălecatul a putut fi tradus, de asemenea, prin colonizare". Plecînd de la analiza documentelor din secolul XVI-XIX, Ștefan Gorovei arată că a descăleca implică un sens de reorganizare. Cuvîntul este folosit, de exemplu, pentru a defini reorganizarea Țării Românești de către turci în perioada stabilirii suzeranității otomane. Demonstrația exegeților români merge mai departe: se ia act de analogiile dintre legendele întemeierii Moldovei și Țării
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ideile principale ale curentului, dar, în același timp, și o serie dintre contradicțiile fundamentale și de nereparat ale acestuia: Mircea Snegur vorbea despre tradiția multiseculară a statalității moldovenești, despre caracterul latin al poporului moldovenesc, dar diferit de români. „Dragoș a descălecat țara cu moldovenii” pe care i-a adus din Transilvania, iar „râul Moldova a dat un nume veșnic și țării și poporului: de la Moldova era moldoveanul” (așadar, Dragoș a adus pe moldoveni, care purtau acest nume de când erau încă în
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
de Valahia, cronicarul face o nouă remarcă despre unitatea de origine a moldovenilor cu muntenii: „Letopisețele latinești” scriu despre Moldova și Muntenia că „au fost un loc și o țară”, la care cronicarul afirmă că Muntenia „mai întâi” s-a descălecat, „măcară că s-au tras de la un izvod, muntenii întâi, moldovenii mai pre urmă” Miron Costin realizează, la câteva decenii după Grigore Ureche, prima sinteză a conștiinței autohtone a romanității și unității neamului prezentă în tradiția populară și în elementele
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
epocii. În predoslovie face prima referire la unitatea poporului român: „Începutul țărilor acestora și neamului moldovenescu și muntenescu, și câți sunt în țările ungurești cu acest nume, român și până astăzi, de unde suntem și de ce seminție și cum au descălecat aceste părți de pământu”. Miron Costin este primul care cercetează originile întregului neam: „Biruit-au gândul să mă apucu de această trudă, să scot lumii la vedeare felul neamului, din ce izvor și seminție săntu lăcuitorii țării noastre Moldovei și
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
de această trudă, să scot lumii la vedeare felul neamului, din ce izvor și seminție săntu lăcuitorii țării noastre Moldovei și Țării Muntenești și românii din țările ungurești, cum s-au pomenit mai sus, că toți un neam și o dată descălecați sântu, de unde sântu veniți strămoșii lor pre aceste locuri, supt ce nume au fostu întâi descălecatul lor și de cându s-au osebit și au luat numele cest de acum, moldovean și muntean”. Demonstrarea romanității, unității de neam și de
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
romanității, unității de neam și de limbă a românilor este un laitmotiv la Miron Costin în De neamul moldovenilor: „Iar acest împărat Traian pe aici au venit și au înconjuratu această parte din lume, s-au pomenitu și iel au descălecat neamul, seminția care trăiește până acum în Moldova și în Țara Muntenească și cât norod este în Ardeal cu acest nume: român”. „Măcară dară că și la istorii și la graiul și streinilor și în de sine cu reame, cu
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
două sugestive -tematic și artistic - secvențe narative: legenda, cu valoare eponimă, privindu-i pe frații Roman și Vlah (Vlahata) filtra, în eposul auroral, vizibile ecouri mitizante referitoare la obârșia românilor, în timp ce o tradiție heraldică precum aceea a vânării zimbrului (Dragoș descalecă într-un ținut adamic, răpune fiara și proclamă capul de bour ca însemn al noului voievodat) trimite la un pattern cinegetic ancestral, neignorat, ulterior, de marii cronicari. Ediții: Povestire pe scurt despre domnii Moldovei, de când s-a început Țara Moldovei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286527_a_287856]
-
nr. 57 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentele de mai jos: Începutul țărilor acestora și neamului moldovenescu și muntenescu și câți sunt și în țările ungurești cu acest nume, români și până astăzi, de unde suntu și de ce seminție, de când și cum au descălecat aceste părți de pământu, a scrie multă vreme la cumpănă au stătut sufletul nostru. [...] A lăsa iarăș nescris cu mare ocară înfundat neamul acesta de o samă de scriitori, ieste inimii durere. Biruit-au gândul să mă apucu de această
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
primul văzând lumina tiparului în 1835 la București. Chiar dacă titlul anunță o circumscriere provincială a istoriei la Țara Românească și nu la întregul spațiu românesc, Ideea repede a lui F. Aaron, aflat în prima generație de intelectuali ardeleni care au descălecat în spațiul extra-carpatin, pulsează de un naționalism incipient. Reperabile sunt ideile de unitate națională politică sub aceeași autoritate și principiul naționalității care constituie firele roșii ce străbat de la un capăt la altul narațiunea istorică a principatului Țării Românești. Pentru prima
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
speranță pentru întregirea națională l-a reprezentat momentul fundării statului Țării Românești prin Negru Vodă. Totuși, speranța de reunificare a întregului primordial în cadrul statalității unice a Țării Românești a fost iremediabil spulberată odată cu întemeierea Principatului Moldovei de către Dragoș, care a descălecat "din Maramureș din Ungaria" însoțit de "o colonie de Români". Pentru Aaron, această a doua fundație a unei statalități paralele a constituit lovitura de grație pentru aspirația de unitate politică a poporului român: Atunci prilejul de ori ce unire trecu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
creștinismului se sedimentează peste originea romană pentru a conferi românilor o dublă sursă de nobilitate. Nu doar etnogeneza poporului român este intim legată de creștinism. Chiar și "statogeneza" principatului Țării Românești are la bază un motiv religios. Radu Negru a descălecat din Transilvania, întemeind statalitatea Țării Românești în 1290, datorită persecuțiilor religioase la care erau supuși românii ardeleni de "religiune" răsăriteană de către ungurii catolici: "Dintre toți însă Episcopul catolic al Transilvaniei a supărat mai mult pe Români, vrînd a'i face
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
muntene, obscura figură a lui Radu Negru, este reșapat într-un simbol al unității naționale. E drept, la fel ca și în cazul domnilor moldavi, avem de-a face doar cu o unitate intențională, lăsată la stadiul de proiect nefinalizat. Descălecând din Țara Făgărașului pentru a întemeia statalitatea Țării Românești, Radu Negru a stabilit "capitala provisoriă a Romaniei" la Câmpulung pe baza unor rațiuni de logistică politică: "Radu-Negru cătà să se așéze la început, călare, cum am mai zis, de unde să
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
încoace am venit: / Pe brâul pământului, / Pe vârtejul vântului, / Pe semnele cerului, / Pe calea laptelui, / Pe lună, pe soare, / Pe semne din Ursa mare.../ Dar când la această casă am ajuns, / Toate semnele ni s-au ascuns; / Noi îndată am descălecat, / De floricică am întrebat / Și din cap ați clătinat... / Dar am zărit-o la fereastră / În casă la dumneavoastră. Acum floricica să ne dați / Ori de nu, nici unul de noi nu scăpați, / Vedeți câți suntem adunați, / Toți cu puști și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]