1,560 matches
-
pentru mine o revenire la viață, când eram mai deznădăjduit. Am sorbit din ea forțe de rezistență împotriva amărăciunilor pe care le aduce viața, oricare ar fi omul.” Aflând din „La Tribune de Genève” că „celebrul scriitor Romain Rolland a descins la Hotelul «Victoria» din Interlaken”, I. îi scrie de îndată o lungă scrisoare-confesiune, datată 20 august 1919, cu acest început: „Un om, în pragul morții, vă roagă să-i ascultați spovedania”. Iar în încheiere îl implora: „Dumneavoastră mă puteți salva
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
fapt un exercițiu retoric lipsit de substanță -, o ostilitate față de suzeranul de la Stambul - și ea de o descurajantă superficialitate, mai mult cârteală de rutină -, cât și o mult comentată „grecofobie” ce îi are în vedere, selectiv, doar pe cei ce descindeau lacomi de la Țarigrad în suita unor voievozi la fel de hămesiți. Împinge cu nonșalanță istoria în obscuritate și își asigură, reinterpretând datele (potrivit unor opinii de grup) și redistribuind accentele, niște exemple mai mereu oportune. El oficiază ca un veritabil sacerdot, aflat
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
scriitorilor de valoare, ceea ce a dus la îndepărtarea acestuia de la conducerea revistei. Anii 1968 și 1974 delimitează o perioadă de normalitate, în care periodicul se menține pe o linie de echilibru valoric. Odată cu venirea la conducere a lui Nicolae Dragoș, descins din presa de partid, apoi a lui Nicolae Dan Fruntelată, activist al Uniunii Tineretului Comunist, L. se transformă treptat într-o publicație subordonată partinic, conformându-se comandamentelor politice și delimitându-se de categoria scriitorilor care au practicat o lungă, chiar dacă
LUCEAFARUL-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]
-
punct de vedere istoric. Ar putea fi diaconul Elpidius, medic de curte al lui Teodoric, amintit de Ennodius, sau un anume Flavius Rusticius Elpidius Domnulus, tot de la curtea regelui got, autor a numeroase transcrieri de manuscrise. în acest caz, ar descinde dintr-o nobilă familie italică ai cărei reprezentanți fuseseră consuli în 464 și 520. După ce a scris în tinerețe versuri cu subiect profan, care s-au pierdut, a compus un poem în hexametri Despre binefacerile lui Isus Cristos (Carmen de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de la Atena, închisă de Iustinian în 529. Cu Plotin (205-270), neoplatonismul rezolva problema, lăsată moștenire de Platon, a raportului dintre Unul/Dumnezeu/Bine și Diadă/materie/rău, transformîndu-l: nu există opoziție între Dumnezeu și lumea materială, ci tot ceea ce există descinde din Dumnezeu în mod gradual, într-un cerc în care sfîrșitul se leagă din nou cu începutul. Dumnezeu, incognoscibil și inefabil, este superior oricărei determinări pe care o putem concepe, inclusiv ființa, esența, gîndirea, voința și așa mai departe. Putem
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
spus, ține de natura ierarhiei. Pe această concepție se bazează doctrina răului, expusă mai ales în Numele divine 4 și derivată direct din tratatul lui Proclus privitor la existența nenorocirilor, care ne-a parvenit numai în traducere latină. Cum toate ființele descind din Dumnezeu, care este Binele, răul nu are existență proprie; există numai răul relativ, adică absența parțială a binelui (parțială întrucît ceea ce nu se împărtășește deloc din Bine nu poate exista). Dacă raportăm această concepție la doctrina ierarhiei, rezultă că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
non-identitate încearcă a-i scoate Italienii. Mai întâi, chiar papa Innocentius III (1198-1215) care, în sec. XIII, dorind a-l aduce în sânul Bisericii Romei, amintea �țarului" Johannitza Kalojan (Ioniță cel Frumos?) că �se spune" (lat. asserit) că el �ar descinde" (lat. descendisse) din nobili strămoși ai �Urbei Roma" (lat. de nobili Urbis Romae prosapia progenitores tui originem traxerint). Alt papă, Clement VI (1342-1352), scriind regelui Ungariei Lajos I (Louis) d'Anjou (1342-1382), îi atrăgea atenția asupra unor �Olachi Romani commorantes
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
culturii lor naționale - mai ales cu reprezentanți ai Școalei Ardelene - au reușit intelectualii Aromânilor (deveniți Romano-Vlahi) sosiți din îndepărtatele teritorii sud-balcanice - să ajungă la ideea că sunt un popor de limbă romanică și că, împreună cu Românii din nordul Dunării, ar descinde din latinitatea Romei antice. De aceea, unii dintre intelectualii aromâni - precum Gheorghe Roja - au aderat la ideile latinizante ale Școalei Ardelene. Cu toate acestea, o afirmație precum aceea a lui O. Densusianu, Istoria literaturii române moderne (ed. a 4-a
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Aveau drept arme bâtele în mână, / Iar oi - pe degete să li le numeri... // Și n-au găsit o streașină cruciș, / Nici adăposturi pentru oameni, vite; Cerul le-a fost acoperiș! // Doar fiare peste tot și loc stingher, / Ci au descins cu inimi oțelite, / Și n-au fugit de spaimă, nici de ger...”. Voshopolea imortalizează o lume mirifică, dar și de coșmar. Compunerea ei aproape exclusiv în sonete este o performanță de o rară virtuozitate. Dacă George Murnu l-a tradus
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
zece regi, incompetenți, desigur, de vreme ce orbem terrae non ad regendum, sed ad consumendum partiantur (7, 16). Misiunea lor nu va fi de a administra, ci de a favoriza declanșarea catastrofei finale. Această confederație încropită va fi amenințată de un rege „descinzând” din Nord, pol considerat malefic de popoarele Asiei Mici. Noul tiran va învinge trei dintre regii de paie, ceilalți șapte se vor grăbi să‑i recunoască supremația; el va deveni din acel moment princeps omnium, fiind caracterizat de apologet în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Vlad cel Tânăr - n.m.D.H.M ], părintele lui Vlad voievod înecatul, este îngropat la sfânta mănăstire de la Deal”56. Urmând după câteva formule (devenite clișeu) - „Pomenește-i Doamne”, „Adu-ți aminte, Doamne, de păcătoșii robii tăi” - ori chiar după scurte rugăciuni descinzând dintr-o retorică a înduplecării - „Pomenește cu drepții pe robul tău [cutare] și sălășluiește-l în casa ta, ca un prea îndurat, trecându-i cu vederea toate păcatele, și cele de voie și cele fără de voie...” -, înșirările din pomelnice (pomeannice
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
această „vreme a desfătării” o secvență a unui „timp festiv”, degrevat de obligațiile plictisitoare și repartizat recreării (cenzurată de restricțiile impuse de doliu). Sugestiile străine au adus ordonarea, „construcția din elemente vegetale”, îngrijirea, plantarea, intervenția minții prin impunerea desenului ce descindea dintr-o viziune geometrizantă, iar grădina își restrângea semnificațiile (foarte diverse înainte - zicea Constantin C. Giurescu) la aceea de spațiu riguros mărginit în care elementele cultivate dominau (fără a le exclude pe cele cu o plasare și ființare naturale). Se
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
influență asupra curții regale și care Își Începuse cariera În Lahore ca bărbier, cu doar câteva cutii cu alifie, nu avea să mai trăiască mult timp după moartea protectorului său Ranjit Singh. Aziz Uddin, care era de origine arabă și descindea din arabii ansari ai deșertului, era ca un adevărat oracol pentru maharajah. El, Împreună cu primul-ministru, Dhian Singh, și cu ministrul de finanțe, Diwan Dina Nath, alcătuiau triada care constituia consiliul secret al regelui. Cel din urmă fusese recent promovat de către
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
relatate de doctorul sas sunt departe de a putea fi considerate oculte, iar dacă spiritul critic În maniera unui orientalist de la 1940 nu e atuul său, Îl suplinesc Însă spiritul științific și observația justă. „Nu știam, Însă, că doctorul acesta descindea dintr-o familie de vechi brașoveni. Or, acum, tocmai amănuntul acesta mă interesa.” Cred că se poate ghici ce se află În spatele acestei fraze: Eliade descoperea la Calcutta Thirty-Five Years in the East, dar numai după excerptul de câteva pagini
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
SCRIBAN, Neofit (1803, Burdujeni, azi Suceava - 9.X.1884, Burdujeni, azi Suceava), cărturar, autor de versuri. Este urmașul unei familii ardelene la origine, din care descinde tatăl său, preotul Ioan Artimescu din Câmpulung Moldovenesc, căsătorit cu Pelaghia Bogatu. Dintre cei patru copii, Gavriil și îndeosebi Vasile (Filaret) se vor ilustra, și ei, în cariera didactică și ecleziastică. Cele dintâi cunoștințe de limba elină S. le datorează
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
S. studiază originea și evoluția creației populare, pe specii. Poezia a apărut în faza „juniei” omenirii, iar „poeticitatea românilor” este moștenită pe de o parte de la romani, pe de altă parte este determinată de mediul geografic. „Legendele mitice”, adică basmele, descind din mituri străvechi, ariene, originare din Asia și evoluează spre „narațiuni epice”, tot mai sărăcite de miraculos. Datinile și credințele sunt, de asemenea, reminiscențe ale aceluiași fond mitologic. Analiza poeziei populare îl determină să constate varietatea acesteia și strânsa ei
SILASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289668_a_290997]
-
istoria familiei, întâlnește vechi cunoștințe și face altele noi. Retrospecția și introspecția - mai toate personajele, intelectuali, au această înclinație - amplifică și construcția epicului; amintirile de familie coboară la a treia generație, până la începutul secolului al XX-lea, când Alexandru Norșa, descins din Transilvania, se stabilește în portul dunărean. Dacă desfășurarea narativă își pierde cursivitatea prin numeroase inserții (mulțimea de personaje din mediul academic bucureștean, ca și din spațiul provincial alunecă în digresiuni de tot felul), romanul câștigă în profunzime analitică. Naratorul
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
dalac.../ - Dud, duducă, dușumea”. Ca prozator, V. nu este mai puțin interesant. Apelând la parodierea stilurilor (hiperbolic, detașat, grațios, participativ, explicativ etc.), el polemizează cu tiparele consacrate. Volumul Proză. Exerciții de stil (1967) conține un număr important de schițe „patafizice”, descinse adică din „știința soluțiilor imaginare”, conform definiției date de Alfred Jarry. Modalitatea construcției este urmuziană, dar similitudinile merg până la un punct. Debutul narațiunilor se supune aproape totdeauna realului, situațiile inițiale nu frizează neobișnuitul, dimpotrivă, sunt mărunte și simple până la banalitate
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
grațiosului, unele chiar lezează simțul estetic prin neologisme șăgalnice și, nu rareori, printr-o tentă de mievrerie. Versurile meditative nu evită truismul, eroticele au un aer convențional, afectat madrigalesc și epigonic. Simplificând, autorul apare în poezia naturii ca un pastelist descins din Vasile Alecsandri, factice și destul de anemic, fiind un eminescianizant în cea erotică, subjugat de model. Mai multă însuflețire, prin atitudinea polemică, aduc orațiile satirice Către Cleobul sau Invectivă: „Spânatec, gras, soios, urât, / Ghebos cu fața scurtă, / Cu capul priponit
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
trăsături: capul mic, de forma unui oval regulat, nu are nici o linie a feței figurată, coafura este reprezentată prin linii gravate, aproape paralele, gâtul delicat este bine detașat de torace, acesta din urmă fiind plat, cu sâni atașați foarte jos, descinzând pe abdomen. Regiunea abdominală este redusă, ca urmare a dezvoltării considerabile a sânilor. Fesele sunt enorme, lărgite lateral. Un veșmânt (amintind de cel al femeilor africane) acoperă partea posterioară a coapselor, fiind format dintr-o serie de benzi longitudinale, având
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
profil. Cu toate acestea, construcția clasică este și aici perfect valabilă. Morfologic, statueta de la Tursac cuprinde trei părți esențiale: trunchiul, membrele inferioare și pedunculul. Dacă partea superioară a corpului este atrofiată și neglijată, restul este detaliat reprezentat. Abdomenul, foarte voluminos, descinde până la nivelul genunchilor, unii specialiști văzând aici indicele unei maternități. Membrele inferioare sunt repliate sub corp; gambele, scurte și puternice, nu au laba piciorului figurată, extremitățile lor nefiind separate decât printr-o linie oblică. Statueta de la Sireuil, realizată din același
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
De la Grimaldi provin mai multe statuete, distincte prin modul de realizare. Una din cele mai cunoscute, numită, de altfel, „Venus de la Grimaldi”, realizată în steatit galben, se înscrie în construcția rombică specifică statuetelor feminine. O coafură în „coadă de cal” descinde până la ceafă, amintind de dispoziția coafurii la unele statuete grecești. Capul, în care liniile feței nu sunt figurate, prezintă o formă ovală. Sânii sunt enormi și coboară până la abdomen, coapsele sunt masive iar membrele inferioare sunt fracturate deasupra genunchilor. Mijlocul
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
Menghin (după H. Delporte, 1979) și s-a bazat exclusiv pe comparații etnografice - utilizarea statuetelor în ritualuri de invocare a strămoșilor. La unele triburi din Asia septentrională, sunt realizate mici sculpturi feminine - Dzuli, figurând prima femeie mitică, din care au descins toți membrii tribului. Dzuli sunt și spirite protectoare, cărora li se aduc ofrande. Sunt manipulate în timpul ritualurilor, sunt pictate, împodobite, cu o coafură deosebită (J. Maringer, 1958). Nu poate fi și cazul celor paleolitice, multe având urme de pigmenți, coafuri
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. I s-au mai acordat Premiul Băncii Naționale a României și Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru volumul Fratele meu (2000), un prim volum dintr-o serie continuată în 2002 și 2003. Poet de factură filosofico-hermetică, descinzând conceptual și stilistic din Ion Barbu, S. condensează în formele fixe ale tehnicilor prozodice - sonetul, glosa, rondelul, gazelul, pantumul - o viziune a lumii fundamental gnostică, a cărei fervoare intelectuală își proiectează tensiunile și erudiția într-un limbaj liric simbolic și
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
substrat lezional organic cerebral. 6) Sindroamele confuzionale, privesc sfera conștiinței și ele reprezintă diferite grade de alterare psihopatologică a stării de vigilență, mergând de la obnubilare, stupoare și confuzie, până la starea de comă de diferite grade ca profunzime. Grupa sindroamelor reversibile, descinse mai sus reprezintă o „scară de fenomene vitale biologice și psihiatrice” ai căror poli sunt reprezentați, la un capăt de starea de sănătate psihică, iar la celălalt capăt, de starea de boală mintală. Gravitatea este în raport cu tipul de tulburări psihopatologice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]