802 matches
-
e pus în suflet, ca izvor nesecat de frumusețe 77, așa cum timpul sosește încolțind din sămânța nemuririi, ascunsă "sub coaja unei clipe": Cine ne puse-n suflet aceste magici chei?/ Egali în frumusețe și-n genii de o seamă,/ Am descuiat tărâmul eternelor idei". Cheia se află la purtător - am zice -, în sufletul frumos care, asemănându-se cu frumosul etern, cunoaște frumosul, creează frumusețe 78. Este forma recunoscătoare a Formelor, în care se reformează veșnic "tărâmul eternelor idei"79. Dacă, pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
simple; pot să înlocuiască cuvinte, astfel încât propozițiile devin practic de neînțeles); apraxie = incapacitatea de a efectua diferite activități motorii, deși funcția motorie este intactă (bolnavul nu mai știe cum să se îmbrace adecvat, cum să își pregătească masa, cum să descuie ușa cu cheia etc.); agnozie = imposibilitatea de a recunoaște și identifica obiectele din jur, deși funcțiile senzoriale sunt intacte (de exemplu, pacientului i se arată un stilou sau un alt obiect, pe care îl vede, dar nu îl poate denumi
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Gabriel Ioan Prada, Ioana Dana Alexa, Ramona Ștefăniu () [Corola-publishinghouse/Science/91970_a_92465]
-
pus ceva surdină". 1 septembrie Viroză intestinală. Nu mi-a priit ieșirea la pădure? Nu-i chiar plăcut să zaci bolnav la hotel. Am sentimentul ridicol că aș putea fi dat uitării. Că personalul încuie ușa și n-o mai descuie până ce nu te comporți precum clienții sănătoși. B.-A. a spus la recepție să nu-mi facă nicio legătură telefonică; cred că am și eu dreptul câteodată să mă relaxez complet. ("Și s-o mai las cu jurnalul ăsta amănunțit
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
de scurtă durată. Vremea datoriei și a austerității Pe parcursul acestor etape inițiale ale războiului, nimeni nu mai vorbește, desigur, despre flirt. Era momentul despărțirilor sfâșietoare, al datoriei și al austerității. Chiar înainte de plecarea trupelor, perspectiva separării cuplurilor și spectrul morții descuie multe lacăte morale. Îmbrățișările dintre soț și soție, dintre amant și ibovnică devin mai înflăcărate, mai imperioase. Unele fete tinere, precum cea pe care o înfățișează romancierul Léon Frapié în Contes de la guerre, nu șovăie să se dăruiască logodnicilor lor
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
septembrie 2003, ușa locuinței fiind închisă de el prin interior iar mecanismele de închidere nu prezentau urme de forțare, reține rezoluția Parchetului, dar adevărul întâmplat este că ușa nu putea fi închisă prin interior, de vreme ce, s a explicat, a fost descuiată de fosta soție care a sosit, alarmată de fostul socru, împreună cu anchetatorii, aspecte care, dacă ar fi fost reținute corect, soluția ar fi fost alta, una care cerea aprofundarea cercetărilor în cauza din dosar; - că după efectuarea necropsiei, s-a
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
dovedește, odată în plus, că profeți-s neglijați în țara lor. Noroc cu ideile-bombă ale Doamnei Ch.! Nimeni nu poate contesta desăvîrșita justețe a spuselor sale, așa că Monsieur Ch. se scoală de la masă, mă ia cu el în garaj și descuie un sertar din care începe să scoată un număr impresionant de ștampile, mormăind. "Asta-i a firmei de benzină, cu asta vizez bonurile, asta-i pentru facturi, fir-ar să fie! Unde-o fi a primăriei? Aha! Uite-o! Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
respirațiile li se amestecară pe deasupra pachetelor care îi separau ca o graniță. În fața ușii de la mansardă, Ahile și-a ridicat cotul și s-a aplecat pe-o parte pentru ca ea să poată pescui cheile în buzunarul de la balonzaidul lui. A descuiat ușa și i-a făcut semn să intre. O obligă să intre prima și închise ușa cu o puternică lovitură de călcâi. I-a prins rău. Și-a pierdut echilibrul și s-a întins pe jos cât era de lung
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ale gurii și cu câteva ,,trențe’’ curate aduse de acasă. Ajunși în fața magaziei, despre care tocmai am relatat, am lăsat geanta pe gresia alunecoasă și murdară mă doare îngrozitor umărul; Mari infirmieră drăguță la prima vedere dar cu gura spartă, descuie ușa punând în broasca ușii cheia ce o deține cu titlu de inventar de fiecare dată când intră în tură, zicându-mi pe ton binevoitor, prietenesc: ,,să mergi să te schimbi în camera de colo (arată cu degetul cămăruța de
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
era o natură de farsor, s a văicărit în tot timpul parcursului stând cu gura la crăpătura dubei și strigând: — Săriți, fraților, că ne omoară! Săriți de ne scăpați!... Suntem studenți români!... etc. În sfârșit, ajungem la Văcărești. Duba e descuiată, suntem scoborâți. Unul câte unul sărim sprinten, afară de Rădulescu, care, făcând pe mortul, urmează să se vaite și este dus pe mâini! Poarta Văcăreștilor se deschide!... Și intrăm... în cea dintâi curte vedem o mare desfășurare de forțe. Postul de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
După îngroparea Scaloianului se făcea pomana mortului (bucatele și coliva fiind pregătite de mamele copiilor și alte femei gospodine din sat). La Caloian se cântau versurile: "Iene, Iene, Scaloiene, S-a dus mă-ta în poiene, Ca să ie cheițele Să descui portițele, Roagă-te lui Dumnezeu Ca să i ea cheițele Să descui portițele Să curgă ploițele". Desigur, șirul obiceiurilor românești practicate de locuitorii Costișei este mult mai mare. Este îndreptățită afirmația lui Lucian Blaga: "Eu cred că veșnicia s-a născut
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pregătite de mamele copiilor și alte femei gospodine din sat). La Caloian se cântau versurile: "Iene, Iene, Scaloiene, S-a dus mă-ta în poiene, Ca să ie cheițele Să descui portițele, Roagă-te lui Dumnezeu Ca să i ea cheițele Să descui portițele Să curgă ploițele". Desigur, șirul obiceiurilor românești practicate de locuitorii Costișei este mult mai mare. Este îndreptățită afirmația lui Lucian Blaga: "Eu cred că veșnicia s-a născut la sat!". E mare păcat însă că, multe obiceiuri și datini
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sortimente de sake. Unele se beau reci, altele încălzite, ținându-se cont de anotimp, dar și de gustul băutorului. Fiecare Cale Spirituală are o „ușă” de intrare, aceasta însemnând intrarea într-o nouă stare de spirit. Sake este „cheia” care descuie ușa către „Cale” prin aroma lui inconfundabilă, dar și prin gustul seducător de iute sau dulce. Deschizând „ușa” și urmându-i „Calea”, vei reuși să te relaxezi, să-ți creezi o bună dispoziție, simțind senzația plăcută de a fi. Această
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
obiceiul timpului, apoi prin coridoare Întunecate, și ajunseră la o scară Îngustă, În spirală. Urcară până sus, cam vreo două sute de trepte, Își făcu socoteala Adelheid, și ajunseră În fața unei uși strâmte, cu o Încuietoare ruginită, pe care călăuza o descuie cu oarecare greutate. Pătrunseră Într-o Încăpere Îngustă, luminată doar de razele palide ale lunii printr-o fereastră Înaltă cu un singur ochi de geam. Mirosea a piatră umedă și a mucegai. Fata fu Împinsă Înăuntru și, după ce slujitorul puse
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-și răsuflarea și ajunseră la Încăperile care dădeau spre curte. Câteva slugi aprinseseră un foc mare și topeau smoală ca s-o toarne În capul asediatorilor. Cercetară pe rând Încăperile. Toate erau goale. Găsiră o singură ușă Încuiată. Johannes o descuie cu degetele lui dibace: Ce vrei, meseria e meserie. Nu există ușă să n-o pot deschide! spuse el rânjind Într un dinte. Pe patul Îngust, În mijlocul Încăperii, zăcea Adelheid cu mâinile și picioarele legate de stâlpul baldachinului. Hai nele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și torturează animalele pentru plăcerea sa personală și egoistă. este o satisfacție cu repercusiuni nefaste atât asupra stării de sănătate, cât și asupra longevității pensionarilor de după gratii, fie păsări ori animale: "Eu bomboane nu mănânc Nici cafea cu lapte Colivia descuiați Ca să zbor departe." (Cântec de grădiniță) Copiii și tinerii, oamenii în general, au un sentiment de plăcere, se bucură privind locatarul încarcerat, nebănuind nicio clipă zbuciumul și lacrimile lui. Și ne mai numim creștini! Ne-am oprit. În fața noastră, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
instaleze frica adevărată. Dacă un număr tot mai mare de supraveghetori plătiți în fiecare oraș nu mă puteau găsi până la ora prânzului, aceștia erau instruiți de editorii mei să-l contacteze pe detectivul hotelului în care eram cazat și să descuie ușa de la camera mea - iar dacă lanțul era pus sau dacă proptisem speteaza unui scaun de clanța ușii, erau sfătuiți să-i „s-o spargă dracului“ - ca să se-asigure că trăiesc și, bineînțeles, eram întotdeauna încă-n viață (la propriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să te descurci fără cei pe care-i iubești) (Tata nu a reușit) (Dar vântul a încetat: e timpul să beau ceva) Tremurând, am urcat treptele care scârțâiau în drum spre birou, adaptându-mă la căldura pustie a clădirii. Am descuiat ușa biroului și când intrat, am pășit peste povestirile care îmi fuseseră vârâte pe sub ușă și am realizat că ultima dată când fusesem aici era de Halloween: ziua în care Clayton mi se prezentase, apoi m-am dus și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a încuiat-o. Încă o mai țineam pe Sarah și sabia de lumină. Așteptam în timp ce priveam spre ușă. Calm, am întrebat: - Unde e celularul tău, Robby? - În camera mea. A făcut un gest peste umăr. Mă gândeam la ceva. Să descuiem ușa care dădea în camera lui Robby ca să iau telefonul și să mă întorc în baie ca să sunăm la 911. E ideea care prindea contur în mintea mea. Victor continua să se agite nebunește în grădină. Apoi ceva s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în mintea mea. Victor continua să se agite nebunește în grădină. Apoi ceva s-a izbit în ușa dinspre camera lui Sarah cu atâta forță încât s-a bombat în interior. Robby și Sarah zbierau. - Totul va fi bine. Robby, descuie ușa. Ieșim prin camera ta. - Tati, nu pot. Plângea. - Va fi bine. S-a izbit din nou în ușă. Ușa a crăpat în mijloc. Când a izbit-o din nou ușa a rămas agățată doar de balamale. Asta l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ta. - Tati, nu pot. Plângea. - Va fi bine. S-a izbit din nou în ușă. Ușa a crăpat în mijloc. Când a izbit-o din nou ușa a rămas agățată doar de balamale. Asta l-a făcut pe Robby să descuie imediat ușa dinspre camera lui și să fugă din baie. L-am urmat, cu Sarah și sabia de lumină. Am traversat alergând camera lui Robby și el a descuiat ușa fără să ezite, apoi ne-am repezit spre scară. Luna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
agățată doar de balamale. Asta l-a făcut pe Robby să descuie imediat ușa dinspre camera lui și să fugă din baie. L-am urmat, cu Sarah și sabia de lumină. Am traversat alergând camera lui Robby și el a descuiat ușa fără să ezite, apoi ne-am repezit spre scară. Luna strălucea și acum o puteam vedea mult mai clar prin fereastră. Pe la jumătatea scărilor am văzut arătarea țâșnind pe holul de deasupra noastră. Ne-a urmărit pe trepte. Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Ca schelele Și snopii Ca trunchii. Ș-a făcut un stog Cu burdufu-n nori Cu vârfu-n cer. Dar dumnealui Iar se mira și se văicăra Cu ce l-ar treera, A vârât mâna-n buzunar Ș-a scos cheile, A descuiat odăile A ales 19 epe suruepe de 9 ani sterpe Cu caica** -ntoarsă Să nu se prindă pleava groasă Cu picioarele stropșeau Cu nările vânt făceau Cu urechile-n sac puneau Nici căuș nu trebuia. Ș-a făcut 12 care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
condiții «la 15 iulie 1484» într-o zi de miercuri. Astfel, șahul cel puternic a isprăvit cucerirea cetății făcând slujba de vineri în biserica acesteia. „Chilia era lacătul acelui ținut și a fost cucerit cu sabia. Astfel, lacătul s-a descuiat”, avea să scrie Tursun-Bei. „Când a pornit la cucerirea Cetății Albe, s-a alăturat taberei victorioase a sultanului și hanul Crimeii, Mengli Ghirai, din renumita familie a lui Ginghizhan, cu 50.000 de ostași”. La 20 iulie, sultanul a pornit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
voinici și frumoși și cu frizuri frumoase. Și tot îmi zicea maiorul: "Ai, ce mai zici, băete?". Urma alege, domule maior. Numai ci s-au îmbătat grozav și au borât și au căzut pe jos cu frizură cu tot. Au descuiat ușile la alte odăi cu sila și au luat diferite lucruri de mare preț aduse din țări străine. Soldații ruși au spart beciul cu vin și s-au îmbătat și ei. Au luat plapome scumpe și au plecat ca cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
animalele de companie. Din acest mediu științific efervescent a fost transferat ca titular la disciplina de Anatomie Patologică prof. dr. Viorel Ciurea, devenind Profesorul meu. Îi cunoșteam activitatea și avid de cunoaștere, aveam de la cine Învăța. Ne Întreceam În a descuia primul laboratorul și Întârziam cât mai mult În el, la lăsarea serii. Pregăteam Împreună materialul didactic și discutam fiecare noțiune sau sistematizare, insuficient de clar expusă În literatură. Nu vedea o celulă mai deosebită la microscop fără să mă strige
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]