764 matches
-
Lorenzo de'Medici De cele mai multe ori, aceia care doresc să dobîndească bunăvoința și favoarea unui principe obișnuiesc a i se înfățișa cu lucrurile care le sînt mai scumpe între toate cîte le aparțin, sau care, după cum li se pare, îl desfată mai mult pe acesta. Iată de ce adesea vedem că li se aduc în dar principilor cai și arme, postavuri de mătase cu fire de aur, giuvaieruri și alte asemenea podoabe demne de măreția lor. Dorind, așadar, să prezint și eu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
din București. Îndes la loc această scrisoare În colecția mea prăfuită de ziare, din care cad vreo trei, patru reviste de Început de drum, de deceniu, de societate. Horoscop n-are decît horoscop, iar Trup și suflet Încă mă mai desfată cu reproduceri care frizează irealul. Nu se văd decît pete de tuș, cîteva spații albe și, uneori, linii. Dacă ai răbdare și le unești Între ele cu creionul, apare o bătrînică dezbrăcată, cu poșetă. Bătrînica stă cu spatele la noi. O putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pân revoluții, dară cu răutate unu Împotriva celuilalt În asemenea feliu Încât deîndată au ieșit de peste tot otcârmuitorii albi pân păr, clătinându-se de la colibe unde era obidiți și s’au așezat În câmpuri, de și’a ales bordeie mai desfătate pentru traiul lor bătrânesc. Iară poiatul Hadrian P, ajiuns sireac la pungi, moaie-n slovă pre unul dentre aceștia, pârcălabul Bârlădeanu, Întru slava ceriului ce l-a slobozit pe meleagurile noastre. Purtând bărbi până-n poale, marele poiat agrăiaște den tristețuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Marianei, și-a tot ținut-o așa pînă-ntr-o dimineață cînd i-am smuls instrumentul dintre mînuțe și m-am lansat Într-o improvizație impetuoasă, ca să nu rămînă copiii belgieni cu impresia că noi nu știm muzică iar ei se pot desfăta nestingheriți În imaginația lor bolnavă cu o ființă atît de exotică precum o româncă pe jumătate rusoaică care mai și vorbește, spre deosebire de antecesorii ei, care doar boceau cum li se punea În farfurie un rac fiert. În sfîrșit, ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în cele dintâi zile ale prieteniei noastre, ( Notă. Adevărul era că Maitreyi se juca pur și simplu și, chiar după ce Lilu îi destăinuise în ce constă dragostea de soție, ea nu înțelegea nimic și repeta anumite lucruri, numai pentru că o desfătau.)" "Escapada noastră ― Maitreyi, Lilu, Mantu și cu mine ― la un cinematograf de cartier, unde rula un film indian cu Himansural Ray. Cât da mult ne-am vorbit, apropiați, și cât am râs. Dar la plecare a avut o criză și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
niciodată). Le povestii cu multă sinceritate întîlni-rea mea cu Harold și dezgustul de viața pe care o duc europenii și eurasienii din acest oraș, viață pe care am dus-o și eu atât timp. Mărturisirea aceasta a mea i-a desfătat. Femeile mă sorbeau cu ochii și mă tot lăudau în argot-ul lor neînțeles, iar Mantu îmi strângea mâinile și închidea ochii, după obiceiul lui. Numai inginerul, după ce îmi atrase atenția asupra zelului meu prea entuziast, se retrase să-și citească
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu toți ochii, cu toată setea ei de mine, și îmbrățișarea din întunerecul celor dintâi nopți o înspăimîntase. Adesea mă întrebam când doarme, căci pleca întotdeauna în zori, iar peste două-trei ceasuri (în care timp medita și scria, ca să mă desfete pe mine a doua zi, la birou, cu poeme și scrisori făcute pentru dragostea noastră) se cobora jos să pregătească ceaiul. Tot ea era aceea care îmi bătea în ușă dimineața, foarte discret și foarte prudentă. Iar de câte ori întîrziam cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vorbe inocente ale mele ca să râdă cu înțeles, plîngîndu-se că renunță la o viață pe care nu o cunoaște, că n-ar vrea decât o singură experiență, căci nimic nu merită să fie repetat în dragoste etc. Pe mine mă desfătau de minune toate aceste reveniri la feminitate. Și pentru că sîmbălă seara a fost o lună minunată, și pentru că aveam poftă să vorbesc, să înțeleg ce se întîmplă cu mine, de ce tac atât și de ce mă ascund, am rămas amândoi pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o ulcică cu vinișor de soi! Parcă te aud recitând : „Fii binecuvîntat, Mărite Vin! Tăria ta, de-a pururi fie sfîntă, Culoarea ta, de ceară sau rubin, Deopotrivă ochiul îmi încîntă. Care dușman te-a poreclit <venin>, Cînd harul tău desfată și-nfierbîntă?! Fii binecuvîntat, Mărite Vin, Tăria ta de-a pururi fie sfîntă. În fața ta cucernic mă închin și mă întrec cu gardurile-n trîntă; De dorul tău nu știu de unde vin, Nici care gloduri pasul meu frămîntă. Fii binecuvîntat, Mărite
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
oprim în fața unei clădiri vechi. De la etajul al doilea atârnă un lampion pe care scrie Casa Lotusului. Intrăm toți trei într-un hol slab luminat. Interiorul e acoperit cu picturi murale înfățișând dormitoare sofisticate în care oameni îmbrăcați opulent se desfată în toate modurile imaginabile. Personajele sunt desenate cu stil. După ce ochii mi se obișnuiesc cu lumina, încep să văd semnele dărăpănării - peste tot, vopseaua e sărită și tencuiala căzută. Locul are un miros ciudat, un amestec de parfum și tutun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lumina soarelui. Catifelatele inimi negre ale orhideelor îmi amintesc de ochii pisicii mele, Zăpada. An-te-hai mi-a spus că doctorul Sun Pao-tien a sugerat să păstrez vestea gravidității mele până în luna a treia. Îi urmez sfatul. De câte ori este posibil, mă desfăt în grădină, iar aceste ore plăcute mă fac să-mi fie dor de familia mea: mă frământă dorința de a-i împărtăși mamei această veste. În ciuda „secretului“ meu, nu după multă vreme soțiile și concubinele imperiale află despre sarcină. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
propriul sistem de procesare a informațiilor care reprezintă propriul sine ca terminal postmodern de computer. Mai mult decît atît, permanenta posibilitate de a-și schimba sinele și identitatea, de a trece rapid de la o identitate la alta, de a se desfăta într-un șir de identități plurale și multiple poartă în sine anumite posibilități de eliberare. În orice caz, oricare ar fi natura identității modernă sau postmodernă, în societatea contemporană ea este puternic mediată de imaginile provenite de la mijloacele de comunicare
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
video, în lanțuri și cu un inel gros de metal în jurul gîtului. Trebuie spus că are o importanță crucială faptul că această scenă este prezentată ca o fantezie a capitalistului patriarhal din videoclip care își pune monoclul pentru a-și desfăta ochii cu imaginea Madonei ca sclavă proiectată pe un ecran video. Imaginile acestea cochetează fără îndoială cu concepția despre cinema care aparține bărbatului care privește și sugerează faptul că asemenea imagini în care femeile sînt transformate în obiecte sînt proiecții
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
vîrful piramidei tocmai pentru că au avut capacitatea de a-și fi suficienți lor înșiși, pentru că s-au putut lipsi de ceilalți, adică pentru că i-au disprețuit. O dată ajunși sus, ei se izolează și păstrează distanța în orice cicumstanță: așa se desfată și mai mult cu acest surplus afectiv, în poziția lor privilegiată. Scriitorul iugoslav Djilas, un fost tovarăș al lui Tito, a observat foarte bine astfel de relații între aceasta din urmă și anturaj. Ele păreau exemplare: "Cu toate acestea, atît
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
responsabilitate artistică și politică, spectacolul Idolul și Ion Anapoda. În rolurile principale, doi tineri actori, cu care am lucrat și eu, destul de mult Anke și Walter. Sobrul și plin de importanță juriu se instalează în biroul liderului instituției unde se desfată cu cafele, coniacuri și fursecuri, așteptînd invitația în sală. Numai că invitația se prelungea suspect de mult! Regizorul tehnic dă telefon acasă la protagoniști să afle de aceștia nu au apărut încă în teatru, spre impacientarea onoratului juriu. Adevărul sosește
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
invocau pedeapsa iadului pentru a-și răscumpăra păcatele sau relatau cum au stat de vorba cu Maica Precista. Tommaso asculta puțin, apoi închidea pe jumătate pleoapele și continua să-și scrie una din cărți, dezvoltând o idee, făcând o analiză, desfătându-se cu o descriere. "Oamenii se urăsc cu sălbăticie unii pe alții, adesea fără să știe de ce o fac". Rămânea țintit de această cugetare până la ora prânzului, moment în care șoaptele deveneau tot atâtea apeluri fenetice. Porția de mâncare era
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dezvăluie martorilor din afară, prin simpla lor prezență, o lume care se crede la adăpost, apărată, ferită de indiscreții, ocrotită. Martorului exterior nu îi mai scapă nimic, el devine un voyeur care nu întâmpină nici o rezistență și pe care-l desfată acest acces ilicit la dimensiunea secretă a unui univers ce se crede închis, invulnerabil. Privirii strecurate „prin gaura cheii” îi succede supraexpunerea facilitată de transparența oglinzilor fără luciu. Această transparență trădătoare, atât de prielnică supravegherii, se obține astăzi prin cele
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a făcut senzație și presa a salutat-o drept o capodoperă. Unii au spus că ea era destinul vieții lui Yourcenar. În iunie 1952 i-a fost decernat premiul Femina Vacaresco. Cariera ei era acum asigurată. Toată primăvara s-a desfătat cu noua ei glorie, pe măsură ce se construia o încredere renăscută. Propria ei răsplată a fost să călătorească. A plecat cu Grace în Franța, Italia și Spania și chiar s-a gândit să meargă în Maroc, exact ca în zilele dinainte de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și o ridicase pe un loc pe care ea credea că îl merita cu prisosință. Nici o onoare nu părea prea mare. Dacă ar fi fost nominalizată pentru Premiul Nobel ar fi acceptat. Nu căuta onoruri dar, când acestea veneau, se desfăta. De ar fi putut s-o vadă acum papa Michel și poate și Grace. Receptarea ei în deceniul de după moarte (1987-1997) ar putea face obiectul unei alte cărți, poate întitulată Destrămarea Margueritei Yourcenar, analizând adulația veșnică a adepților ei pe
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în sine, ci și o posibilă monadă a literaturii române. Ea rezumă sau mai bine zis anticipează un larg ansamblu de trăsături generale [...]. Neculce nu este numai un artist al cuvântului, ci și un artist al imaginii; ceea ce el spune desfată auzul și încântă totodată privirea. Euforia muzicală a lecturii e dublată de euforia ușor melancolică a participării „directe” la întâmplări demult încheiate, a „introducerii” în imagine. VALERIU CRISTEA SCRIERI: Leatopisețul Țării Moldovii de la Dabija v.v. până la domnia lui Ioan Mavrocordat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
monografie de istoriografie medicală privind începuturile asistenței medico-sanitare până astăzi. Autorii, prof. Mihai Ciobanu, dr. Nicolae Bârlădeanu și dr. Valeriu Lupu, în cartea lor “De la spitalul lui Drăghici la spitalul județean de urgență Vaslui” apărută la editura Pim 2010, ne desfată științific și spiritual cu lectura sa. Referindu-se la o zonă încărcată de așa mult timp istoric, zona dintre Vaslui, Huși și Bârlad, ni se evocă sub aspect istoric efortul postelnicului Dimitrie Drăghici de a înființa un spital particular cu
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
se mută, ca diacon, la Biserica Golia. La 30 aprilie cere și este confirmat ca diacon "definitiv". 1868. 17 februarie : este numit definitiv institutor la clasa I. La 26 februarie ziarul Convențiunea descrie doi preoți, care în Teatrul Național se „desfătau privind și aplaudând afectele și simțămintele din piesă”. Nu se dau nume, dar unul dintre acești preoți este Ion Creangă (ancheta eclesiastă stabilește acest lucru). După aceea în Curierul de Iași nr. 6, titlul unui articol este Tragerea la țintă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
al inteligenței feminine este și văduva Piccarda (VIII, 4), care reușește să scape de avansurile unui canonic insistent printr-un șiretlic: îi înscenează o noapte de dragoste, dar introduce în pat pe cea mai urâtă slujnică, cu care bărbatul se desfată și nu află decât în final umilința la care fusese supus. Înțelepciunea devine și subiectul următoarei abordări (IX, 9), deoarece este evocat legendarul rege Solomon ce dă sfaturi enigmatice, dar pline de subtilitate, unor tineri veniți din depărtări să-și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
4 mai 1888 a fost, pentru noi, o adevărată sărbătoare. Creangă a venit la întrunirea de la Beldiceanu și ne-a citit o parte inedită din Amintiri. A fost un delir, și pentru a nu se strica farmecul sub care ne desfătam, nu s-a mai citit nimic în acea seară. Retras în singurătatea lui, lăsat în părăsire de prietenii de la „Junimea” care nu mai așteptau nimic de la el, Creangă s-ar fi stins în bojdeuca lui, uitat de toți, fără să
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
realizată într-un articol apocrif, publicat într-un almanah ilustrat, editat la Amsterdam în anul 1682:„Amabile cititor, este bine cunoscut cum Franța și în special Curtea Regală excelează asupra altor locuri în tot ceea ce privește modul în care se desfată. Admirabilele clădiri și grădini de povești cu toate ornamentele imaginabile și cu spectacolele încântătoare reprezintă pentru ochiul spectatorului obiecte atât de abundente și bogate, încât într-adevăr uimesc pe oricine. Dintre aceste lucrări, nu este nimic mai admirabil și mai
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]