754 matches
-
este completă Tipuri de habitate/specii pe care rețeaua nu le acoperă suficient State membre care trebuie să contribuie mai mult la rețea Tipuri de habitate 3180 * Turloughs Germania 3230 Râuri alpine cu vegetație lemnoasă de Myricaria germanica Austria 4070 * Desișuri cu Pinus mugo și Rhododendron hirsutum (Mugo-Rhododendretum hirsuti) Franța (Alpi), Italia (Alpi) 6210 Pășuni seminaturale uscate și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante de orhidee) Austria 6410 Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau
32004D0069-ro () [Corola-website/Law/292251_a_293580]
-
de Magnopotamion sau Hydrocharition FI 3160 Lacuri și iazuri distrofice naturale FI 3210 Râuri naturale finoscandinave FI 3260 Râuri de la nivelul câmpiei până la cel montan, cu vegetație de Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion FI 4060 Lande alpine și boreale FI 4080 Desișuri subarctice de Salix spp. scrub FI 6280 * Alvar nordic și șisturi calcaroase precambriene FI 6450 Pajiști aluviale nordice boreale FI 6530 * Pajiști împădurite finoscandinave FI 7110 * Turbării înalte active FI, SE 7140 Turbării de tranziție și mișcătoare SE 7210 * Mlaștini
32005D0101-ro () [Corola-website/Law/293597_a_294926]
-
Mariana Codruț luminoasă ca fulgerul m-am trezit luminoasă ca fulgerul și, aburită de somn, perdelele-am dat din ferești: pe zidul din față, scrijelit cu jurnale porcoase, soarele tremura încă ud. în desișul cu plopi o armată de guguștiuci și de vrăbii pricepeau cît și mine din toate - dar aveau să îmi spună cîte-n stele și-n lună! junețe purpurie junețe purpurie, din curcubeul morții boltit peste mine - cine de sînge te satură
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-website/Imaginative/8374_a_9699]
-
și de arborii de pădure (fag, stejar, ulm, alun, carpen, frasin, paltin, mesteacăn, anin, salcie, plop, tei, salcâm) se pot găsi și alte plante din care: Fauna comunei Vârfuri cu specii relativ destul de numeroase pe culmile dealurilor, prin ape, prin desișul pădurilor, sub învelișul de frunze, în pamântul negru al pădurilor se adăpostește o mare lume de ființe, care de la cele mai mici și nevoiașe care își ascund pe unde pot umila lor existență și până la speciile cele mai mari și
Comuna Vârfuri, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301196_a_302525]
-
zărite de pază de la celelalte movile care, la rândul lor, făceau același lucru până când se alarmă întreaga zonă. Odată anunțată, populația se organiza în cete de luptători pentru a riposta în fața atacatorilor, iar femeile, copii și bătrânii se afundau în desișul pădurilor și luncilor, plecau în bejenie ca să se întoarcă la vatră după ce pericolul a fost îndepărtat. Aceste metode constituiau cele mai eficiente și mai rapide măsuri de comunicare, prevenire și organizare a sistemelor de refugiu și de apărare. Alți istorici
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
denumirea satul care dăinuie până astăzi. O altă legendă transmisă tot din bătrâni și care este cunoscută și în unele documente din arhiva bisericii “Sf. Voievozi” din Cuca, ne spune că denumirea actuala a comunei vine de la rediului Cucului, un desiș de pădure ce se află în viroaga ce pornește din spatele cimitirului bisericii și coboară la fântânile de lângă primăria Cuca. În această viroaga susura un izvoraș, cu apă cristalina la care veneau cucii să-și ostoiască setea - cum femelă cucului se
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
căprioare dau farmec pădurilor de la poale. Lupul este prezent și el în aceste locuri. Multe păsări înfrumusețeză viața pădurii: se întâlnesc forfecuțe, cintezoi, cojoaice de munte, ciocănitoare, sturzi, codobaturi de pădure, mierle. Cocoși de munte și ierunci se adăpostesc prin desișuri. Dintre păsările răpitoare trăiesc în masiv: ulii, șoimi, acvile de pădure sau pajure, vânturei, și mai rar vulturi de stâncă. Numeroase reptile, unele inofensive ca șopârlele de munte, gușterii precum și batracienii, cum sunt salamandrele, mișună prin covoarele de frunziș mort
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
de precipitații, s-a ridicat cu 1,9 m. Partea de intrare în galerie, acum surpată, a fost armată cu prilejul lucrărilor menționate din anii '80 ai secolului al XX-lea, în timp ce interiorul galeriei păstrează o armătură veche, de tip "desiș" (trunchiurile sunt așezate vertical unul lângă altul, fără spații între ele). Vechimea destul de apreciabilă a galeriei este indicată și de faptul că profilul are o lățime mică. În galerie se păstrează mai multe trunchiuri, parțial retezate și decorate, care au
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]
-
de toamnă și ierni blânde. Apare uneori dinspre masivele muntoase și vântul de tip foehn. Este specifică zonelor de deal și munte, predominând pădurile de foioase. - În zonele împădurite se întâlnesc căprioara, iepurele, dihorul, lupul, vulpea, râsul, viezurele și nevăstuica. - Desișul pădurilor adăpostește de asemenea multe specii de păsări: ciocănitoarea pestrița, pițigoiul, cinteza, gaița. - Pasionații întâlnesc și multi fluturi specifici nivelelor alpine. - Apele de munte sunt populate cu păstrăvi curcubeu și indigen, lipan, mreana vânata, scobar și clean. Primele atestări documentare
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
că și Letea-veche. În continuarea satului Ruși-Ciutea se află satul Siretu, fost "Fundu lui Bogdan".. Despre întemeierea acestui sat există o legendă. Se spune ca Bogdan, fiul lui Ștefan cel Mare, plecat fiind la o vânătoare, s-a rătăcit în desișul luncii de la vărsarea Bistriței în Siret. De atunci acest loc a căpătat denumirea de Fundu lui Bogdan, denumire ce s-a păstrat până în 1969, cănd satul a primit denumirea de Siretu. În prezent această localitate numără 438 locuitori. Planul pământurilor
Comuna Letea Veche, Bacău () [Corola-website/Science/300679_a_302008]
-
s-ar lămuri prin obârșia locuitorilor”." Mai la vale pe șosea se regăsește biserica cu hramul „Sfântul Dumitru” a cărei turle a fost dărâmată de cutremurul din 1977 și reconstruită ulterior. La marginea de apus a satului, șade umbrită in desișul copacilor biserica cu hramul „Sfinții Voievozi”. Intrând pe valea lăturalnică a Curiței, regăsim un sat frumos organizat de-a lungul șoselei. Acesta cuprinde o școală primară, un cămin cultural și o bisericuță având hramul „Sfântul Nicolae”. Comuna Cașin beneficia în
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
Bruma, Buhna (Pârâul lui Ciubotă). În scopul protejării comunei de inundații s-a construit pe Bahlui între anii 1971-1976 lacul de acumulare Tansa-Belcești cu o suprafață de 360 ha, adâncime 6-7 m. În trecut o pondere însemnată avea pădurea și desișurile de arbuști. Numele vechilor sate Plopi(azi dispărut) și Ulmi sugerează că în trecut existau aici păduri de plopi și ulmi. Pentru combaterea eroziunii și a alunecărilor de teren s-au efectuat plantații forestiere (Valea Morii, Satu Nou). În 1958
Comuna Belcești, Iași () [Corola-website/Science/298646_a_299975]
-
nașterea sa, Hecuba visase că viitorul ei copil va atrage pieirea Troiei. Când Paris vine pe lume, Priam porunci slujitorului său Agelaos să-l ucidă. Păstorul nefiind în stare să ridice arma asupra unui copilaș, l-a părăsit într-un desiș pe muntele Ida, sperând ca astfel va pieri; dar fiul lui Priam fu găsit și alăptat de o ursoaică. Reîntorcându-se peste cinci zile, Agelaos, plin de uimire, găsește copilul încă în viață și-l ia cu el acasă, crescându
Paris (mitologie) () [Corola-website/Science/298747_a_300076]
-
deseori pietros. Malurile sunt abrupte având înălțimea de 0,5-1,0 m, în multe locuri cresc până la 2-4 m și se contopesc cu versanții văii. Malurile sunt constituite din argile nisipoase, până la s. Ordășei înierbate, în aval de sat cu desișuri de arbuști. Observațiile aspra regimului hidrologic se efectuează la posturile hidrometrice Bălți (1940-prezent), Florești (1928-1962), Căzănești (1945-1980), Jeloboc (din 1923 până în prezent). Materialele observațiilor sunt publicate în edițiile respective ale CSA. face parte din râurile cu alimentare mixtă. Nivelurile de
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
lui. Suprafața rezervației este de 1691 ha, circa ⅓ din suprafața rezervației este ocupată de apele lacului Beleu, restul teritoriului este prezentat prin vegetația palustră și de luncă inundabilă. Vegetația, în cea mai mare parte a teritoriului rezervației, este reprezentată de desișurile de trestii și stuf, sălcișuri, precum și de un covor bogat de plante de apă, de luncă inundabilă (papura, pipiriga, nufărul, crinul de apă, răculețul, lintița). În total, aici cresc 193 specii de plante, dintre care sunt incluse în Cartea Roșie
Prutul de Jos () [Corola-website/Science/308721_a_310050]
-
este considerată ca o catastrofă naturală istorică, au trăit în sate răspândite cca. 30 000 de locuitori. Jungla deasă favorizată de ploile abundente (precipitații cu ca. 4000 mm/an) aduse de muson, acoperea o mare parte a versanților vulcanului, acest desiș era favorabil vânatului, zonele defrișate aveau un sol vulcanic deosebit de roditor favorabil agriculturii. Astfel în regiunea înconjurătoare pe o rază de 40 de km trăia o jumătate de milion de oameni, cu localitățile mai importantă „Angeles” (150 000 loc.) și
Pinatubo () [Corola-website/Science/307497_a_308826]
-
furtunile puternice din această perioadă pot deranja turiștii. Luna iunie este destul de ploioasă, astfel perioada cea mai potrivită pentru excursii este august - septembrie. Peste altitudinea de 1500 m se întinde zona pășunilor subalpine. Aici se întâlnesc în multe locuri și desișuri de jneapăn și ienupăr. Sub această altitudine versanții masivului sunt acoperiți cu păduri de fag și de brad. Pe alocuri, în văile adânci sau în depresiuni (Stâna de Vale), din cauza inversiunii termice și etajarea vegetației este inversă, coniferele situându-se
Masivul Vlădeasa () [Corola-website/Science/303231_a_304560]
-
urmărit pe Izanagi. Ea a trimis și niște "shikome", creaturi morbide feminine, ca să-l bântuie pe Izanagi și să-l aducă din nou la ea. Încercând să scape de "shikome" Izanagi aruncă pieptenele soției sale, care se transformă într-un desiș de bambus împiedicând trecerea urmăritorilor. În cele din urmă, după multe încercări, Izanagi ajunge la granița dintre cele două lumi și împinge un bolovan la gura peșterii care duce spre Yomi. Izanami și însoțitoarele ei nu mai pot continua drumul
Mitologia japoneză () [Corola-website/Science/303852_a_305181]
-
care au fost martori unei adevărate revelații petrecute cu foarte mulți ani înainte. În 8 iunie 1830, un păstor de capre din Ciclova Montană, pe nume Iancu Cârșovanul, a ajuns cu turma sa în seculara pădure de sub „Stânca Rolului”. În desișul acestei păduri, a fost martorul unor cântări îngerești pe care le-a auzit și care i-au făcut o puternică impresie. Acesta a adus cele auzite la cunoștința consătenilor, care îndată au început un adevărat pelerinaj în pădurea de pe Valea
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
a Câmpiei Ucrainene. Era pe vremea, când vestea despre bogăția și frumusețea acestor pământuri trecea cu încântare hotarele țării. Întro-o după amiază de vară, pe când soarele cobora spre chindii, domnitorul, cu câțiva oameni din garda sa, străbătea, în goana cailor, desișul greu al codrilor. Ochiul ager al domnitorului, observă cum se furișează printre copaci o ceată de tâlhari. Începu o luptă crâncenă și inegală (dușmanii fiind mult mai mulți la număr). Obosit să tot lupte cu sabia, Ștefan Vodă a scos
Bravicea, Călărași () [Corola-website/Science/305149_a_306478]
-
luat naștere satul Bardar de la cuvântul „bărdar”, adică meseriaș care lucrează cu barda. O altă legendă povestește, cum că în timpul unui marș al oastei moldovene unul dintre oșteni și-ar fi pierdut barda, arma de luptă. A fost trimis în desișurile pădurii în căutarea armei, dar el s-a îndepărtat, s-a rătăcit de-a binelea și a hotărât să-și facă o căsuță și a rămas să trăiască în ea. În ambele legende ce conțin elemente factologice reale, găsim trei
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
Solul are un strat subțire de humus cu o capacitate redusă de hrană, de aceea un rol important joacă în asigurare cu hrană Mykorrhiza.Procesele de transformare a substanțelor sunt accelerate în această regiune din cauza climei calde și umede, prin desișul de rădăcini absorbția hranei e rapidă cu o fotosinteză intensă.Dar numai 5 % din hrană sunt absorbite din sol de către plante, o parte din sursa de hrană cade ca materii în descompunere pe frunziș, sau pe sol, prin lipsa anotimpurilor
Pădure tropicală () [Corola-website/Science/304758_a_306087]
-
fiind greu accesibile. Tufărișurile sînt formate din jneapăn (Pinus mugru), ienupăr pitic (Juniperus sibirlca), anin de munte (Alnus viridis) și smirdar (Rhododendron kotsckyi), la care se adaugă alinul (Vaccinium myrtillua, V. uliginosum) și merișorul de munte (Vaciniurn vitisidaea). Jneapănul formează desișuri impenetrabile; tulpinile se încolăcesc, se întortocheată în așa fel, încît formează o țesătură deasă, ce acoperă fie stînca, fie grohotișurile. În Suhard trăiesc numeroase specii de animale caracteristice atît zonei alpine, dar mai ales pădurilor de rășinoase. Dintre mamifere — unele
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
rămase viețuiesc în India și Indochina. Numai în perioada anilor 1995-2005 arealul tigrului s-a micșorat cu 40%, astfel încât în prezent el nu populează decât 7% din arealul inițial. Tigrii populează regiuni cu landșafturi foarte diferite: păduri tropicale umede, mangrove, desișuri de bambus, savane, semideșerturi, regiuni stâncoase sterpe și taiga. Nu populează zone muntoase cu altitudinea de peste 3.000 m, cu excepția munților din Bhutan, unde, la altitudinea de 4.000 m, conviețuiesc cu leoparzii zăpezilor. Tigrul duce un mod de viață
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
moarte, iar rutele lor de deplasare rămân aceleași. Masculii fac în medie 9,6 km pe zi, maxim 41 km. La femele acești indicatori sunt, respectiv, 7 km și 22 km. Tigrii își improvizează culcușuri în peșteri, scorburile copacilor și desișuri. Inspectându-și teritoriul, tigrii și-l marchează regulat (o dată la câteva zile sau săptămâni) prin diferite metode. Urina cu miros specific este unul din mijloacele cele mai răspândite de marcaj. Ei urinează îndeosebi pe suprafețe verticale: cioturi de copaci, stânci
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]