7,054 matches
-
acces la lumea magică a copilului pe care îl țin de mînă". Autorul socotit și, după toate semnele, socotindu-se filosof, căci socialmente nu l-am auzit recuzînd calificativul cu care e habitual gratulat, nu pregetă a-și mărturisi aci despărțirea de filosofie. Cu simțămîntul că n-a pierdut nimic, altminteri zis că filosofia nu-i aparținea organic: "încetînd să traduc, către 40 de ani, din comentatori aristotelici și din Platon, am pierdut greaca. Grav e, de asemenea, că revenirea la
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
ușor reproș, nici adierea unei disocieri. Dar surpriză! Purtat pe valul unei aprige confesiuni, dl Liiceanu mărturisește că și-a dat seama de un lucru teribil: același stigmat al "limbajului filosofic" îl purta și gurul de la Păltiniș: id est o despărțire iremediabilă între gîndire și viață. Ipostaza existențială a învățăcelului, eul d-sale doldora de gînduri, căderi, obsesii, anxietăți, exaltări, în optica lui Noica, nu prezenta interes pentru filosofie: "El era pus în paranteză, era relegat în regiunea precară a Ťsuflețeluluiť
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
pe discipolii săi să tremure. Pentru că fără Ťideeť ce te făceai? Rămîneai condamnat la lumea sublunară a suflețelului, ceea ce însemna a literaturii, a artelor sau, și mai rău, ajungeai să îți pui nemijlocit problema mîntuirii". Se putea o mai convingătoare despărțire de Noica? O decepție mai exact formulată? "Armura" filosofiei cu care junele discipol credea a putea păși sigur de sine ("filosofii au fost întotdeauna infatuați") s-a desfăcut "din cheotori", iar purtătorul său s-a pomenit singur față-n față
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
îndrumare pe o cale ce, inhibînd resursele creatoare ale personalității, se arăta a fi o fundătură? Expierea laică nu era cumva un truc egoist al unui maestru diabolic? "Aceasta era etapa finală a unei programate uitări de sine, a definitivei despărțiri de tine pe drumul împlinirii Ťperformanței culturaleť, topirii eului în spațiul impersonal al Ťspiritului obiectivť. Acesta era capătul inițierii paideice, punctul terminus pentru mîntuirea prin cultură". Evident, pe traseul meditației d-lui Liiceanu, Cioran s-a situat la antipodul lui
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
a pornit, din câte îmi dau seama, de la faptul că G. Pienescu dorea să introducă un aparat critic și adnotări într-o ediție de autor, care nu avea prevăzute în contract note și completări de nici un fel. În aceste condiții, despărțirea era inevitabilă. Misiunea a fost preluată de Traian Radu și cred că a fost dusă cum se cuvine la bun sfârșit. Nu pot arbitra (și nici nu-mi cere nimeni) acest conflict din anii '70. Pot numai să mă întreb
Istoria unei ediţii by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9865_a_11190]
-
noastră, de câteva ori, de talentul în a scrie o carte, fie ea și de istoriografie, politologie. Ce tip de scriitură vă este mai aproape? - Sunt pentru scrisul expresiv. Și Iorga a spus că între istoric și literat nu este despărțire. Cred și eu că o istorie bună trebuie scrisă frumos, într-un limbaj expresiv, bazată, desigur, pe documente, nu pe fantezii, pe ipoteze închipuite. Istoriile scrise mecanic, plictisitor, ce valoare au dacă nu le citește nimeni? îmbinarea metodelor științei istorice
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
Chiar cei care au criticat cu putere cartea, au făcut-o în așa fel încât din cuvintele lor s-a văzut simpatia pentru scriitor, dorința ca el să dea noi creații. Scrie, tovarășe, scrie înainte, îi urau cu toții, iar la despărțire i-au spus: Te așteptăm, tovarășe, cu noi scrieri"(pag. 223). Pe scurt: formalitate maniheistă a discursului, care distinge, aseptic, binele moral de răul capitalist după un calapod previzibil; Generalitate a motivelor de laudă și universalitate a nodurilor în papură
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
presiuni pentru înlăturarea atitudinilor antimaghiare din viața publică românească, una dintre problemele dezbătute, cea principală în fond, a fost "chestiunea națională". Nu știm dacă s-au pus la punct programe de acțiune, dacă s-au redactat moțiuni. La întoarcere, după despărțirea de ieșeni și bucovineni, plecați spre casă, congresiștii rămași hotărăsc să țină o întrunire la statuia lui Mihai Viteazul. Deși trenul, întîrziat în chip premeditat, sosește noaptea, la ora 10 și jumătate, intenția inițială n-a fost abandonată. La statuia
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
care susținuse niște "neadevăruri" (anume că, în calitate de "delegat al studenților bucureșteni pe lîngă cei din Iași cu ocazia apelului Stere-Cănănău", ar fi făcut niște "nenorocite declarații", în speță, ar fi amenințat cu ruperea relațiilor dintre cele două Universități și cu despărțirea Moldovei de Muntenia"!). "Delegatul" bucureștean declară că misiunea i-a fost îngreuiată, întrucît "D. Sterea, un june student de vreo 40 de ani33, acela ce a fost pus să însceneze faimosul apel - împreună cu d. Cănănău, șeful fanaragiilor din Iași, șef
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
singura cale de a nu le distruge viața era să le ușureze plecarea în Occident. Cum posibilitatea aceasta, oricît de mică și de neverosimilă ar fi fost, cerea drept condiție prealabilă separarea legală, soții Noica au căzut de acord asupra despărțirii. Și astfel, din 1949, Noica va avea domiciliu obligatoriu la Cîmpulung-Muscel, în timp ce Wendy va rămîne la periferia Bucureștiului, în satul din pădurea Andronache, unde va sta alături de copii în casa de vară pe care Noica apucase s-o ridice la
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
Barbu Cioculescu A părăsi locul de baștină, vatra nașterii, în care nu se mai poate să stai, acceptând amărăciunea despărțirii, încercările exilului, când, pe deasupra plecarea însăși se consideră o crimă - iată o decizie de cel mai înalt risc. Cu atât mai vârtos când plecarea este o fugă sub nasul unei autorități pentru care vigilența e cuvântul de ordine, iar delațiunea
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
și pe care, pe cale pervertită, vrea s-o intensifice, s-o perceapă ca un triumf al nonidentității? "Cea mai tristă dintre toate plăcerile", așa cum o socotea Montherlant, călătoria frenetică (vicioasă?) a zilelor noastre nu e tocmai "plăcerea" în răspăr a despărțirii ființei umane de sine? Să urmărim însă firul considerațiunilor Anei Blandiana, care virează înspre confesiune. Autoarea mărturisește că pentru d-sa călătoria n-a fost "un antract al existenței", ci, dimpotrivă, "o intensificare plină de suspans a ei, un interval
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
în iunie a.c., factorul poștal, un tânăr simpatic, îmi întinsese uluit o scrisoare voluminoasă... Era din Brazilia. Și dacă mai ești și fotbalist... Dar nu, era de la... Elefteriade. Colegul de clasă, pictor și arhitect renumit Trecuseră 56 de ani de la despărțire. Făcuserăm amândoi liceul la Brașov, la Dr. Ioan Meșota. Aflase adresa mea de la Stănicel, alt coleg, bucureștean, căruia în clasă îi ziceam Torpilorul. Ar fi mult să explic... în 1942, ne pregăteam să dăm bacalaureatul. Plănuiam și un banchet, deși
Zmeele Mangaliei înălțate în Brazilia... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9103_a_10428]
-
este marele absent al filmului, Michael Winterbottom a ocolit inteligent capcana unei ficțiuni de detenție, recuperînd personajul printr-o serie de flashbackuri care refac dimensiunea umană a unui caracter. Paradoxal, dar în acest fel el apare mai pregnant evidențiat, scena despărțirii dintre soți înainte de proiectata întîlnire cu șeicul Mubarak Ali Gilani este realuată obsesiv. Din ea se revarsă angoasa și un fel de tandrețe furtivă pentru ceea ce n-ai avut cum să știi că este o scenă de adio. Filmul demarează
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
de necrezut istorisite de ciobani bătrâni sau de bețivi șarmanți pe care îi momea adeseori cu țuică. Devenit matur și irosit în industria semipublicitară negocierilor pentru uși dotate cu detectoare de tot felul, decide să-și lămurească trecutul tulbure: o despărțire neanunțată (neprovocată de fapt) și un ritual de arhivar al smintelilor bătrânești. Trece prin chinurile cozilor de la graniță, prin mirosul de usturoi al unui preot de țară, autostopist nițel cam doctrinar, dă peste o tragedie familială (scena descarcerării celor doi
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
grobieni sunt și printre musafirii selecți, obtuzitatea lor e parte a semicecității generale. Încărcată de mizeria unei experiențe liminale, Otilia se îndepărtează încet de această lume întreținînd aparențele, iar discuția care urmează între ea și prietenul ei este preludiul unei despărțiri, chiar dacă ea nu apare ca atare în film. În acest sens, am avut o discuție cu Anamaria Marinca, o actriță sensibilă la nuanțe și care ar merita cu prisosință un premiu pentru rol feminin. Poți sesiza falia, faptul că pe
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9258_a_10583]
-
cu lumea sa fiind dizolvate, Șlomo traversează un lung drum obstaculat în căutarea de sine, care pe alocuri este aceeași cu căutarea mamei, a unui sens pentru gestul ei de o mare cruzime și dedicație și pentru mesajul transmis la despărțire. Ceea ce reprezintă exodul evreilor etiopieni despărțiți de tărîmul natal pentru o promisiune care s-a materializat deceptiv, este continuat de rătăcirile lui Șlomo într-o lume nouă, o patrie cu care legăturile se construiesc pas cu pas pe măsură ce merge, trăiește
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
Când Cavadia îl întreabă dacă în caietul pierdut se află un jurnal politic sau moral, Chiril e descumpănit, nemulțumit de asemenea disociere: " Chiril exprima cumva punctul de vedere al unuia care judecă politic realitatea, sau moral? Chiril nu înțelegea această despărțire: primul termen i se părea că decurge neapărat din al doilea, și invers" (p. 419). Politică și moralitate însemnau pentru el unul și același lucru, nu însă și pentru ceilalți, pentru profitorii schimbării, pentru care moralitatea nu conta. Ultimul mesaj
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
celebru vers al The Rolling Stones "you can't always get what you want", frază pe care personajele lui Liviu Cangeopol parcă se încăpățânează să o ignore constant. Să privim, de pildă, cazul lui Armând Stoler, care se călugărește după despărțirea de soția sa, Leonora. Femeia îndurerata încearcă să se sinucidă și este internată la un azil. Armând, pe numele său de monah Teofan, o salvează de aici și o aduce să trăiască lângă el, într-o casă în apropierea mănăstirii
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
izolate în propriul univers, iar la Thomas Pynchon în romanul V sunt personaje precum Benny Profane, un yo-yo man care călătorește de la un capăt la altul al Americii, de la un chef la altul, de la o cafteală la alta, de la o despărțire la alta sau se plimbă ore în șir cu metroul. Sau Denis Johnston cu Jesus'Son și farmacopeea psihedelică a unei rătăciri fără noimă. Ce altceva este vagabondul Randle P. Murphy, personajul principal din Zbor deasupra unui cuib de cuci
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
Și, în mod cert, incapabil să se supună autorității, oricărei autorități, fie aceasta și a Ťcentruluiť propriei mișcări. în 1915, la un an după moartea lui Ștefan Gheorghiu, Istrati a publicat un lung articol comemorativ ce era de fapt o despărțire de cei care-i fuseseră tovarăși, articol ce prefigurează Spovedania unui învins, cartea în care avea să se despartă de comunism. ŤSărmană muncitorime, de la cine îți aștepți tu mîntuirea!... Cînd îndrăznesc să te conducă și să-ți dea pildă oameni
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
uitau la mine cu tristețe. Într-o zi frumoasă de primăvară, fetița m-a luat în palmă plângând, și-a luat rămas bun de la mine și mi a deschis geamul. M-am îndepărtat bucuros de libertate dar totuși trist din cauza despărțirii grele de ocrotitorii mei. Nu i-ai mai văzut de atunci? întrebă rândunica. Cum să nu! răspunse porumbelul. Mai trec pe acolo și îi văd fericiți că nu i-am uitat. Cum aș putea uita chipurile și glasurile blânde ale
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
ani) 30 de ambasadori. Anual vin 30 de ambasadori. Țara gazdă are 7-8 recepții pe an. Autoritățile locale au o mulțime de manifestări. Alte acțiuni sunt organizate de firme, hoteluri, companii. Ambasadorul poate să trimită reprezentanți, dar la cinele de despărțire nu se admite o astfel de atitudine. În general, obligațiile de reprezentare nu sunt chiar așa de obositoare, uneori de la serviciu te duci direct la recepție. Scrisorile primite de la ambasadori sunt cele mai numeroase, pentru că legăturile cu aceștia nu au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
Tot la Havana am avut relații foarte cordiale cu nunțiul papal Luigi Bonazzi, care mi-a oferit o medalie specială cu efigia papei Ioan Paul al II-lea. Am fost impresionat plăcut când nunțiul papal a oferit o "cină de despărțire" la plecarea mea din Havana. Astfel de momente erau oferite doar celor mai apropiați prieteni ai unui ambasador. Eu și familia mea suntem ortodocși, dar am avut un profund respect față de celelalte culte religioase. Chiar în rândul credincioșilor musulmani m-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
pentru mire pentru că mirele ar fi cam tânăr de ani.Petrecerea se încheia seara când toți reveneau( pe ascuns) la locuințele lor( nu înainte de a se cinsti zdravăn). Înmormântarea- semnifică nu atât trecerea prin timp a omului cât mai ales, despărțirea de tot ceea ce a fost rau, urât, nefericit în anul anterior( neâmpliniri, necazuri, etc.). Un mascat joacă rolul mortului. Acesta este așezat într-un coșciug sau într-o ladă. Este pus într-un car, căruță. Cortegiul se constituie din: tineri
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]