790 matches
-
un gentleman, dar se dovedi a fi el Însuși un nemernic (Henry presupuse că, la vremea potrivită, avea să iasă la iveală că pentru uciderea sau rănirea acestui individ era Peter la Închisoare). Peter se făcea arhitect și se Îndrăgostea disperat de o tânără ducesă, care era, În realitate, prietena sa din copilărie. Dacă primele capitole avuseseră un realism naiv dar sincer, restul romanului părea să fie Împins inexorabil spre țărmurile ucigașe ale poveștilor romanțioase. Eroul filozofa puțin cam mult, Împărtășind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
reușea din poziția ei pe canapea. Sora mea a petrecut o vară acolo cu Hélène, ții minte, dragă? În drum spre Grecia li s-a stricat trenul și au stat în Iugoslavia câteva ore bune. Locomotiva era distrusă. Și ele disperau, crezând că au să-și petreacă acolo toată noapte, și spiritele erau destul de agitate. Însă ce rost are să trăiești dacă nu o poți face la maximum? Adăugă Françoise. Spre exemplu eu și sora ta, Lili, am mers împreună în Anglia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Glumești?! Don Juan-ul din lumea afacerilor? Știam că te ții la distanță, dar să nu ai cu cine? Nici asta nu cred. Of!... O.K. Da. Mă predau. Mint. Dar nu pot spune la telefon. Promit că-ți spun! Sunt disperat! ...O.K. vino să mă iei. Cu juma' de oră-nainte? Da. Presupun că nimerești. Bună glumă! șopti Doru când închise. Mai avea timp să facă o vizită. La Amanda. Când intră în apartamentul ei, simți un gol în stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un test. Pistolul e descărcat. Trag și nu se întâmplă nimic. Iată-l pe cel plin, îmi spune. Înapoi. Cineva sosește la ușă. El se încruntă. Îmi spune: Te rog să nu faci prostii si să fii calmă. Eu deja disper. Îți promit, și mi-o spune sincer, că totul va fi bine. Vede ca înțeleg și deschide. Un cunoscut de-al său. Eu îmi verific posibilitățile: nu sunt multe, dar nu cred că rezist. și atunci mă uit la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să știu ce vrei să faci. Vei ști, stai bine. Starea mea de anxietate se agravează pe măsură ce el se plimbă prin casă, fluierând. Acum s-a apucat de făcut mâncare. Se vede că are un plan, vrea ceva, însă mă disperă să nu știu ce. Vrei să-ți fac și ție ceva? Vreau să plec. Nu? Cum vrei. Nu vreau să mor. Și ce ești dispusă să faci pentru a trăi? Nu răspund. Hai, încearcă și tu să guști ceva Trebuie să prinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
deget. —Te-ai prins. Totuși, asta era ocazia ideală pentru ca eu și Jake să revenim pe făgașul cel bun. — Și-așa s-a întâmplat? Fiona a căscat ochii. —Normal. A fost nevoit să coboare cu picioarele pe pământ, fiindcă era disperat să nu-i spun lui David ce s-a întâmplat. Alison a ridicat din sprâncene. — Dar acum i-ai spus, nu? Fiona a clătinat din cap. Nu. I-am zis lui Jake c-o să mă mai gândesc peste noapte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
electricitate, un Prometeu dezlănțuit, frust, un om carnal, în floarea vârstei, vitalitatea vieții însăși. Mai adăsta în el un puternic sentiment religios. în diminețile de după dezmăț, putea fi văzut chinuindu-și trupul cu o nuia sau putea fi auzit plângând disperat dincolo de ușile odăilor lui mademoiselle de Sade din Casa Fiului Răsare. A fost unul din motivele pentru care îl părăsise Dolores. Cei care trec în mod involuntar prin suferințe sau mutilări fizice îi disprețuiesc pe cei ce și le provoacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
înțelese asta, își dădu seama că nu-i păsa prea tare. Acum era o forță în mișcare, unealta lui Virgil și nimic mai mult. înainte să vină pe insula Calf simțise un impuls sinucigaș născut din disperare. Acum nu era disperat. Pur și simplu nu vedea ce rost ar mai avea să rămână în viață. — Ei bine, spuse Virgil Jones, va fi, hmm, plăcut s-o revăd pe Liv. CINCIZECI ȘI UNU — Neapărat, spuse Iocasta. Du-te neapărat. Virgil stătea în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
simțit. Poate mai mult cu sufletul, dar nu te-ai înșelat. - La fel cum simt și prezența altei femei. Nu voi face nici un pas spre tine până nu voi avea certitudinea că nu mai e nici o femeie la mijloc. - Mă disperi cu certitudinile tale. Karina, nu voi face nimic din ceea ce nu-ți dorești. Am nevoie însă de libertate, nu-mi place să fiu constrâns de nimeni și nimic. Te doresc, dar va trebui ca tu să faci acest pas, să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu Kurt Cobain? —Dragoste curtenească, Momo. Curtenească. Ai citit vreodată Chaucer la școală? Dă din cap În semn că nu. Dumnezeule, ce-i Învață acum la școală? — Nu ai citit - deci, ceea ce facem noi este să le jurăm credință veșnică. Disperați să facem pe plac iubitului, am merge un milion de kilometri pentru unul dintre dosarele lor, genul ăsta de lucruri. Iar ideea-cheie este să le tot reamintim că, deși avem sute de tipi albi În urma noastră, care practic au inventat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-vă s-alege! Limba va muri pe buză, Vremi veni-vor când nepoții n-or pricepe pe părinți - Cât de naltă vi-i mărirea tot așa de-adînc-căderea. Pic cu pic secând păharul cu a degradărei fiere, Îmbăta-se-vor nebunii - despera-vor cei cuminți. {EminescuOpIV 140} Pe-a istoriei mari pânze, umbre-a sclavelor popoare Prizărite, tremurânde trec - o lungă acusare, - Târând sufletul lor veșted pe-al corupției noroiu. Voi nu i-ați lăsat în voia sorții lor. Cu putrezirea Sufletului
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca să mă faci să mă simt mai bine. — Frank, a fost ceva trecător. Toată lumea a Înțeles. — În afară de tata. N-a făcut față cînd mama și-a pierdut controlul. A Început relația aia bizară cu secretara lui Între două vîrste. — Era disperat bietul om. — A dat vina pe tine pentru furturile mele. Mi-a descoperit buzunarele pline cu bomboanele pe care le șterpelisem de la Hiltonul din Riyadh și te-a acuzat pe tine. — Eu eram mai mare ca tine. S-a gîndit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Lumea te judecă superficial, Galilei. Și trebuie să recunosc că, o vreme, și eu am simplificat. ― După părerea unora am scăpat cam ușor... cu toate că am dat un prost exemplu... Adică, nu am dreptul să iubesc pentru mine și să fiu disperat pentru mine? În tot ce fac trebuie să mă preocupe ce vor zice alții, ce impresie le produc? ― Nu, Galilei. Aș vrea, totuși, să-ți atrag atenția că, măcar în sinea noastră, trebuie să punem între Inchiziție și noi un
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
din cameră. Pe mine n-a încercat să mă îmbrățișeze, zise Hazel foarte serioasă. Dar, pe de altă parte, erau o mulțime de fete mult mai atrăgătoare decât mine. Îndrăznesc să spun că, spre sfârșitul petrecerii, dacă ar fi fost disperat, ar fi încercat. — Ultima oară când te-am văzut, vorbeai cu Ben. — Da, a spus niște lucruri foarte interesante despre piesă - mă refer la Casa păpușilor. De aceea am venit acasă devreme, înainte să se întâmple toată dandanaua. Voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vreun iubit! Nu cred că și-a dat niciodată drumul față de nimeni. Când eram în Edinburgh, i-am dat pe furiș un Extasy. Știu că nu se face așa ceva, să-i dai cuiva o doză, fără să știe, dar eram disperat. Am crezut că o să se mai relaxeze, dar abia dacă a avut vreun efect asupra ei. Vreau să zic că zâmbea cu gura până la urechi și se legăna cumva în ritmul muzicii, dar când am încercat s-o ating, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
totul, și chiar mai mult. O făcea să arate extraordinar de drăguță- moliciunea feței sale rotunde, durdulii devenise într-o clipă mai degrabă încântătoare decât dolofană, iar ochii, luminați de atingerea căldurii, erau acum aurii, mai uimitori ca niciodată. Eram disperat să pot pune la socoteală acest moment de reușită și, sub impulsul momentului, m-am aplecat peste banda casei de marcat și i-am luat mâna cea moale și caldă ca să mă uit mai de aproape la inel. Nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Nu eram sigur dacă trebuie să fiu dezamăgit sau ușurat să descopăr că erau toate fără clienți. Mi-ar fi prins bine câteva clipe în plus să mă adun înainte de a trebui să dau ochii cu cineva, dar eram la fel de disperat să aflu dacă Stacey umblă pe undeva pe lângă magazin și ar putea să apară în orice clipă ca să intre-n tură. Am ales casa unde se instalase fata a cărei înfățișare părea cel mai puțin neprietenoasă și mi-am descărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de reasigurări. În cameră lumina robotului telefonic era aprinsă, există indicația că sunt două apeluri, poate că una e a inspectorului cerându-i să aibă grijă, alta o fi a vreunui secretar al albatrosului, ori sunt amândouă ale directorului poliției, disperat de trădarea unui om de încredere și îngrijorat în privința propriului său viitor, deși responsabilitatea alegerii nu fusese a lui. Comisarul puse în fața lui hârtia cu numele și adresele grupului, la care adăugase numărul de telefon al medicului și formă numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
al Ninei, care avea douăzeci și trei de ani, lăsase brusc cu gura căscată Hollywood-ul, iar stilul ei rafinat, tineresc, declanșase o stare febrilă În rândul presei de modă. O urmăreau de parcă era o specie rară de leopard. Thack era disperat să o Îmbrace, numai că ea Încă nu se programase ferm la o probă. N-aveam decât să sperăm și să ne rugăm că hainele o vor ademeni până la urmă să vină la atelier - deși nu se putea spune când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și viitorul supervizor blindat din cap în picioare, al scenetei noastre. Toți bărbații rămân cu privirile lipite ca și cu prenadez, de gagica asta. De bibliotecara asta fâșneață... Buuună jumăruță! 2. Mă decid să nu mai ocolesc răspunsurile. Întrebarea de disperat sau de copil nerăbdător, pripită, pe care aș fi evitato, devenise iminentă: Domnule Valy, spune-mi cinstit: sunt eu urmărit sau nu? - rostesc întrebarea aiurea și într-o clipită simt părere de rău, cum era de așteptat. Sincer, nu... De ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pentru propunerea asta. Și ce-ați câștiga? în fond, ce diferență e să stai într-o celulă sau aici, afară? Doar că aici e ceva mai cald, asta-i tot. Mai puțin decât în „pământurile pustii“, bineînțeles. — Ești așa de disperat? — La fel ca dumneavoastră. Dacă nu facem ceva, n-o să ieșim niciodată de-aici, știți asta. în orice moment, pe vreunul din nemernicii ăștia o să-l apuce gândurile negre și-o să ne împuște. Până acum am știut să-i ținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
În cel mai bun caz auzind vocea lui Stein pe linia externă de telefon, fantoma unei voci din inflexiunile căreia nu putea trage nici o concluzie: Stein intrase la apă. Dar cât de tare? În mijlocul oceanului sau la țărm? Era oare disperat sau se resemnase la inconfortabile economii? Afacerea ar fi fost simplă dacă Myatt și agentul lui Page din Constantinopol, neprețuitul domnul Eckman, n-ar fi fost suspectat de complicate relații ascunse cu Stein, frizând limita legalității. Își cufundă lingura Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai lua legătura cu ea în vreun fel, de a-mi comunica existența, de a ajunge la ea cît de cît, măcar cu o vorbă ca un fulg de zăpadă... nu, n-am încetat niciodată să cred, să sper, să disper, să mă revolt, să aștept sau să îmi pun întrebarea de ce sau pînă cînd sau cum... sau dacă... Uneori mă gîndesc că dacă doar atît a fost să fie, cel puțin am avut șansa să o cunosc, să am parte
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
comportarea lui? Nu mai știu exact. Ședea ghemuit pe o scară, ținea În mînă fotografia unei femei cu părul blond, o ducea din cînd În cînd la frunte și bolborosea ceva indistinct. Cred că se ruga. Parcă făcea penitență — Era disperat, nu-i așa? — Nu, mai curînd detașat. Avea aerul unui ins care Îndeplinește un ritual. Era În toată atitudinea lui ceva stoic și spartan În același timp. Mi-a atras atenția fiindcă semăna frapant cu mine după campania de la Termopile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
s-a scris vreodată; Iar a fi pigmeu Într-o lume de pigmei este cu totul altceva. Căci atunci cînd toți avem dimensiuni măsurabile În centimetri, statura fiecăruia se măsoară proporțional. Trăim În vecinătatea spiridușilor, aproape de nivelul pămîntului și cercetăm disperați jungla tropicală a cîmpului cu margarete, pe cînd zburătoare monstruoase - uriașe muște care zumzăie și albine care bîzÎie și fluturi care se clatină În mers - plutesc pe deasupra noastră desfășurîndu-și Întinsele pînze de catifea ale aripilor lor zimțate. Credem că sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]