782 matches
-
cu chin fiecare treaptă pe scara vieții. Mi se poate reproșa oare că am vrut să urc, să zbor? Oare nu toți oamenii doresc seninul, dăruirea și zborul? Nu pot fi crezută când spun cum am muncit și cum am disperat. Nu pot fi crezută când spun că, nevrând să stau în hățișul prăpastiei, m-am agățat de rădăcini, mi-am zdrelit sufletul, dar am privit mereu în sus. Existența mea nu doare pe nimeni, nu bucură pe nimeni. „Sunt ca
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
inițial a fost creat de autor. El mai poate fi recreat de fiecare cititor în parte în funcție de dispoziție sau imaginația de care dispune. Actorul recreează în cu totul alt fel personajul. Actorul muncește pentru asta, caută, se zbate, suferă și disperă, iar când află câte ceva din sufletul cu care se contopește este fericit. Începe să șlefuiască folosindu-și întregul arsenal de care dispune: mișcare, gest, emisie vocală, timbrul vocii, toate adunate și folosite prin intermediul expresivității. Când vrei să arăți bine pe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
grija, cu foi de carton special între ele, rame de lemn etc. Transportul a ajuns la destinație "zob" 40% nu fuseseră puse foi între geamuri, la baterea ramelor de lemn cuiele nimeriseră nu în rame ci în geamuri... Importatorul era disperat! Am reclamat cele întâmplate ministrului comerțului exterior, ministrului de externe, la CC. Mi s-au dat asigurări că "s-au luat masuri" și că livrările următoare se vor desfășura fără probleme. Ași! Al doilea vapor avea marfa distrusa în proporție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe Calipso, plecând cu pluta pe care și-a construit-o pe „marea cea sfânt)”. Poseidon, v)zându-l, agit) apele cu tridentul s)u, provocând o furtun) Îngrozitoare; Ino, cea cu glezne subțiri, vine În ajutorul lui Ulise, care este disperat, dându-i v)lul ei și spunându-i s) Înoate prin furtun). Ce poate fi mai frumos, măi emoționant decât aceasta - Ulise rugându-se epuizat zeului apelor, care sl)bește curenții și Îl las) s) ajung) la mal. Și astfel
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
este fenomenul sectar pentru viața creștinilor noștri, și m-am convins că trebuie să mă pregătesc serios pentru apărarea credinței strămoșești. După această întâlnire, ne-am oprit la părintele profesor Vladimir Prelipceanu care era curios să afle ce părere avem despere fenomenul sectar. Părintele Slevoacă a făcut multe constatări în care a apreciat că o mare parte din rătăcirea sectară se datorează unor lipsuri în activitatea misionară a fraților noștri preoți. Eu am mărturist că până la acea discuție, n-am știut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Wolf Solent. Din păcate sunt obligat să citesc manuscrise adesea destul de mediocre și mereu plictisitoare! Te las, ma femme à la chevelure de feu de bois, avec des penssées d’eclairs de chaleur și murmur la urechea ta un dulce, disperat de dulce: je t’aime. Al tău, pentru totdeauna și ca întotdeauna, René. Vineri, 11 octombrie 1974 Mon merveilleux amour. Cum Breton repeta destul de des, „le merveilleux est toujours beau, nu importă care minunat e frumos, numai minunatul e frumos
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
1974 Gavréa, mon amour. Cât de mult îmi lipsești! Cât de mult am nevoie de tine: hic et nunc! În ultimele zile te-am visat de mai multe ori - erau vise obscure și de nedescifrat: multe elemente îmi lipsesc. Sunt disperat, cum ar spune Leo Ferré „disperarea e o formă superioară a criticii”. A început să ningă, și Stockholmul nu mi-a părut niciodată mai curat ca acum. Ceva îmi spune că vom traversa o iarnă aspră! Aștept cu nerăbdare convorbirea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
spicuiesc: "Numai o inimă de piatră n-ar putea înțelege durerea și nenorocirea acestui tânăr atât de harnic, de muncitor și care se pregătește să devină învățător calificat". Am plecat la gazdă amărât însă directorul mi-a spus să nu disper și să merg înainte cu clasa mea, a I-a C, și așa am făcut. Peste o săptămână directorul școlii a fost chemat la telefon, la primărie, de către Ion Moldoveanu, revizorul școlar al județului Ismail, un ardelean înzestrat cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
grijă, cu foi de carton special între ele, rame de lemn etc. Transportul a ajuns la destinație "zob" 40% nu fuseseră puse foi între geamuri, la baterea ramelor de lemn cuiele nimeriseră nu în rame ci în geamuri... Importatorul era disperat! Am reclamat cele întâmplate ministrului comerțului exterior, ministrului de externe, la CC. Mi s-au dat asigurări că "s-au luat măsuri" și că livrările următoare se vor desfășura fără probleme. Ași! Al doilea vapor avea marfa distrusă în proporție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Și așa mai departe, putem continua cu meditațiile... putem spune că s-a stins viața "falnicei cărți"... cam odată cu viața falnicei Veneții. * Sigur, exagerez. Eventualul cititor al acestor însemnări, dacă a rezistat până aici, să știe că autorul nu este disperat, "prăbușit" de perspectiva dispariției cărții, în mod principal a cărții de literatură. Aceasta, pentru câteva motive pe care le semnalam într-o încercare de a atrage atenția că în istoria (milenară) a cărții, ca și în istoria (multiseculară) a "cărții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o glumă amară: nu ne supărăm că partidul ne normează consumul, ci că mai avem nevoi. Ce poate să facă o tânără mamă și profesoară, la douăzeci și patru de ani? Să spere că mâine va fi mai puțin rău. Și să dispere când vede că „mâine” e din ce în ce mai rău și că, pe măsură ce partidul ne prelua cât mai multe griji - ce și cât să mâncăm, ce și cât să îmbrăcăm, de câți metri pătrați avem nevoie ca să locuim, câți kilowați ne trebuie ca să
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cât să mâncăm, ce și cât să îmbrăcăm, de câți metri pătrați avem nevoie ca să locuim, câți kilowați ne trebuie ca să ne pregătim de plecat pe câmpia muncii, cum trebuie să gândim, ce ne e permis să sperăm etc. -, să dispere văzând că și fiul îi devine o cifră statistică, total manipulabilă biologic și spiritual. În ingratitudinea noastră, încercam pe căi foarte ocolite să ne trișăm protectorul: făceam troc între noi cu alimente, intram pe ușa din dos în magazine, foloseam
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
preot» «Am impresia că m-am născut preot», spunea don Calabria religioșilor săi. Încă de copil s-a simțit atras de preoție și a încercat să imite gesturile celebrantului, improvizând predici și împărțind binecuvântări. În fața atâtor dificultăți întâlnite, nu a disperat niciodată că nu va ajunge într-o zi preot: moartea prematură a tatălui, sănătatea precară, sărăcia familiei, întreruperea studiilor, neînțelegerile. O știa bine sfânta sa mamă Angela; era sigur prietenul său protector don Scapini; erau convinși cunoscuții și vecinii de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
o mărturisire de consubstanțialitate între conștiința sa și moarte. Astfel, sinucigașul cheamă moartea atunci când deja a devenit un exponent al morții, când este dezinteresat de ea ca și de viață, când este mort pentru moarte și viață. El nu este disperat, ci resemnat. Confesiunea-chemare a lui spre moarte ar putea fi redată nu prin expresia te implor, sosește acum la mine! ci prin afirmația este normal să vii acum, neîntârziat la mine. Normalitatea deprimantă recunoscută și evocată aici este o stare
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
orice legătură cu prezențele ce le animau viața spre a căuta disperat un refugiu, un loc al protecției față de învolburarea deplină a naturii ce devine non-natură prăbușindu-se peste om. Într-o astfel de situație, mă aflu și eu alergând disperat în speranța găsirii unei ocrotiri de sine. De fapt, mă pierd și mă strădui să mă regăsesc, întreb angoasat și cu glasul pierit de mine însumi, interoghez mulțimile pierdute în teama finală dacă nu m-au zărit undeva. Această detașare
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
atare, toate pot fi utilizate, cu măsură, într-o nouă sinteză. Dincolo de aceste trăsături, nimic de crepuscul, de decadență, pentru că seninătatea clasică a autorilor se simte în lipsa unui conflict dramatic între cercetător și operă, provocat de refuzul ultimei în fața efortului disperat de cunoaștere al primului. O egalitate calmă se stabilește între cei doi termeni, cunoașterea este posibilă și limitele individului se pierd în sentimentul progresului general uman. 27 Este un tip de om de cultură, pe care publicul român îl recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
este fenomenul sectar pentru viața creștinilor noștri, și m-am convins că trebuie să mă pregătesc serios pentru apărarea credinței strămoșești. După această întâlnire, ne-am oprit la părintele profesor Vladimir Prelipceanu care era curios să afle ce părere avem despere fenomenul sectar. Părintele Slevoacă a făcut multe constatări în care a apreciat că o mare parte din rătăcirea sectară se datorează unor lipsuri în activitatea misionară a fraților noștri preoți. Eu am mărturist că până la acea discuție, n-am știut
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Dac-aș fi aproape de tine, mi-ai întinde cel puțin vârful piciorului să-l sărut și poate m-ai ierta, dar așa, neavând altă cale de a te face să te înseninezi decât un condei și o coală de hârtie, desper de a te putea desmânia. Aștept telegramele Havas ca să scriu iar, să scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormânt și n-aș mai fi ajuns să trăiesc. Căci a suferi atât pentru ce? pentru ca să te nefericesc pe tine
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
un buzunar! Tipătescu: A! Ce nenorocire! Zoe: M-am dus la Cațavencu... de la el veneam acuma. Mi-a propus să-mi dea înapoi scrisoarea, cu condiție să-i asigurăm alegerea. Aminteri, publică scrisoarea poimâine... Tipătescu: (în prada agitației) Lupta este desperată. Vrea să ne omoare, trebuie să-l omorâm!... Și nu mai vine Ghiță... Zoe: Pe Ghiță l-am trimes eu la Cațavencu, să-i cumpere scrisoarea cu orice preț. Tipătescu: Care va să zică Ghiță e acolo? Zoe: Desigur. (se aude zgomot.) Tipătescu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
știi prieten și ai Încredere În el, și el te vinde!? Apăi, să mă ierte Dumnezeu, Iuda și Hristos... tot acolo sunt. Deci păcatul de a-ți vinde aproapele... Sunt niște gesturi pe care omu’ nu le face pentru că-i disperat, că nu-l pune nimeni, domnule, dar el s-a angajat să aibă un avantaj din asta! Vă mulțumesc... Nistor Mantc "Nistor Man" S-a născut la 1 august 1929, În comuna Șieu, județul Maramureș. Naționalitatea: română. Religia: greco-catolică. Studii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
strigăt de deșteptare și Teatrul Național va fi salvat! Teatrul Național va fi restabilit! M. Pasccaly Artist comedian“86 Acesta era sistemul reclamei teatrale acum mai bine de o jumătate de secol, iar Pascaly abuza de el. Genul plângător, apelurile desperate la public, și declarația sărăciei sale era genul său: declamația jalnică îl caracteriza.87 Dar, firește, ceasul „teatrului“ nu sunase încă în România. La aceeași epocă, în septembrie 1871, venise și marea tragediană italiană Adelaida Ristori.88 Dar iată cum
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
câștigat repede o mare popularitate în clasele de jos ale societății; apoi faima lui s-a urcat și în straturile de sus. Atât de puternică este sugestiunea și atât de întinsă era incultura, încât, la cele mai multe consulturi, când cazurile erau desperate, doctorul Drasch trebuia să fie chemat ca un salvator. De cum a venit în București, a tras la Hotelul Avram de sub Dealul Mitropoliei; aci a locuit foarte multă vreme, până ce a îmbrătrânit, și aci primea, într-o cameră modestă. Mai târziu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
postume a interviurilor sale cu Charles Ehlinger de la „Le Monde”) că „Dumnezeu este inițiativa tuturor inițiativelor noastre”. În ceea ce mă privește, refuz să pun pe seama Celui de Sus acele gînduri urîte, murdare, oribile care, în anumite zile, mă fac să disper, să simt cum mă muncește Infernul. *Care sînt dezavantajele și avantajele publicării cu întîrziere a unei lucrări de istorie literară? Principalul dezavantaj vine de acolo că îți dă sentimentul de „fată bătrînă”. De obicei, „fetele bătrîne” sînt exigente și chiar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
atipic printre ofițerii pe care îi aveam. Banchetul de adio a avut loc la restaurantul „Stadion”, din centrul orașului. Băutura mi-a dat o frenezie neobișnuită. Ulterior, doar de patru sau cinci ori mi s-a mai întîmplat așa ceva. Eram disperat și, totodată, entuziast, melancolic și revoltat. Aș fi vrut să dau cu tifla întregii lumi. Filmul despărțirii se oprește aici. Niciodată nu mi-am putut aminti cum am călătorit de la Brașov la Verești, gara de destinație. în acea vară, podul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Neliniștea ia uneori forme dramatice. Optimismul („Mari lucruri a făcut Domnul cu noi: ne-a umplut de bucurie”) alternează tot mai des cu îndoiala și cu lehamitea. Îmi dau seama că nu trebuie să trăiești toate nenorocirile lumii ca să fii disperat, cîteodată e de ajuns o decepție sau numai ipoteza producerii ei. Chiar fără niște bube reale, Iov putea să fie nefericit. E personajul cu care nu o dată îndrăznesc să mă identific în gînd. Ca și el, mă consider dizgrațiat. Ca
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]