1,902 matches
-
Sper că nu s-a uitat prea multă lume la știri, când s-a dat pe post”. • Am terminat! Mergem la masă! spuse Fernando victorios. Adolescenții urcară veseli și gălăgioși spre sala de mese. Atingerea delicată a razelor solare, ce despicau petalele de nuanțe albăstrii ale cerului îi trezise magic pe toți, la viață. Au luat tăvile pentru servit bine spălate, câte un bol cu ciorbă, din care zburau haotic aburii îmbietori, o farfurie cu pârjoale apetisante, pireul de cartofi, din
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
pentru toată viața mi-a fost cea de la vârsta de 5 anișori, când am furat un mic și frumos ciocănaș de ciubotărie de la Gheorghe țiganul, cizmarul satului. Numai am ajuns acasă și cu prima lovitură într-un cui mi-am despicat unghia de la un deget, care până azi crește în pereche, nu unghia întreagă. Tata nu m-a bătut, spunându-mi că Dumnezeu m-a pedepsit pentru fapta rușinoasă, dar pentru ca să fiu ertet de tot trebuie să-i întorc țiganului ciocanuț
CELE 30 DE ÎNTREBĂRI DE ACASĂ ALE SĂPTĂMÂNALULUI WWW.CUVANTUL.MD de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380442_a_381771]
-
mii de creștini cu aripile lor de credință, cu neaua cugetelor împodobite-n Imnele Nașterii Domnului, cu harul binecuvântării preoților, cu mireasma sublimă a poeților, cu împărtășirea Duhului Sfânt, în Dor și Suferință, au frânt gratii, au rupt zăvoare, au despicat bezna, au topit gerul, au încremenit spaima temnicerilor, au aprins în lumânări zăbrelele și au luminat văzduhul cu flacăra Colindelor și dragostea Iubirii lor de Hristos, de Măicuța și de Neamul nostru prea ales și prea des prigonit: „Primește-ți
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
nr. 1959 din 12 mai 2016 Toate Articolele Autorului Aram palma de loc din capul viei și calul nostru se învârtea, tăind brazdele scurte și negre, cu dinții lui parcă ara. Tata ținea cu grijă de plug ca și cum pământul i despica din palme, vântul bătea dinspre balta tivită cu stuf ars pe poale. Eu țineam căpăstrul bine, dar calul nu părea să fugă, când nu mai putea, mi se uita în ochi c-o rugă. Priveam iapa cum ară în spumă
CALUL DE PLUG de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381499_a_382828]
-
sonor... iar ușa frunzei Mi- așteaptă sufletul mâhnit, De clipe lungi, tăcerile confuze, În lumea ruginie, măi înfierate sunt. E în litanii sufletul și frunză, Domol, văzduhul se prelinge- Din apele înghețului, ce sufla, În inimă, un ram, să mai despice. Aceasta ghilotina mă apasă, ... Citește mai mult Rugina toamnei în frunze fierbe,A dor de zei și de litanii, Iar umbletul se împerecheCu cerul, unde zboară anii.În scoarță vremii, ora trece,Spoita- n lacrimi de -ndoială,Și-un ornic
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
tihnit?..Intru, sonor... iar ușa frunzeiMi- așteaptă sufletul mâhnit,De clipe lungi, tăcerile confuze,În lumea ruginie, măi înfierate sunt.E în litanii sufletul și frunză,Domol, văzduhul se prelinge-Din apele înghețului, ce sufla,În inimă, un ram, să mai despice.Această ghilotina mă apasă,... VIII. ÎNTR-UN OFTAT DE LIBERTATE, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2092 din 22 septembrie 2016. În ploaie regăsesc ceva, un fum ascuns, nedescifrat, Un alt pământ de undeva și-un val de nimeni
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
cer, acolo merg toate sufletele,nu? Calul de plug Aram palma de loc din capul viei și calul nostru se învârtea, tăind brazdele scurte și negre, cu dinții lui parcă ara. Tata ținea cu grijă de plug ca și cum pământul i despica din palme, vântul bătea dinspre balta tivită cu stuf ars pe poale. Eu țineam căpăstrul bine, dar calul nu părea să fugă, când nu mai putea, mi se uita în ochi c-o rugă. Priveam iapa cum ară în spumă
LEANA de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381536_a_382865]
-
Drinei Albe/ Alerg pe cal/ Potcoavele se bat cu ... XXXIII. ALEXANDRU UIUIU DESPRE VALER COVRIG CUDREC, de Baki Ymeri , publicat în Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016. Valer Covrig Cudrec - la porțile dorului A vorbi despre dor înseamnă a despica ființa pînă spre profunzimile identității ei. Filosofia și arta și-au lovit valurile de acest promotoriu al spiritualității românești de la dorul de țara profundă a lui Eminescu,Blaga, Bernea, Cioran, Eliade, Nechita Stănescu,pînă la dorul de cerul înalt al
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
eșua lamentabil pentru că o perspectivă strict științifică asupra stării tainice și inefabile a dorului, este un bisturiu care o distruge odată cu examinarea. Nu poți interveni cu ... Citește mai mult Valer Covrig Cudrec - la porțile doruluiA vorbi despre dor înseamnă a despica ființa pînă spre profunzimile identității ei. Filosofia și arta și-au lovit valurile de acest promotoriu al spiritualității românești de la dorul de țara profundă a lui Eminescu,Blaga, Bernea, Cioran, Eliade, Nechita Stănescu,pînă la dorul de cerul înalt al
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
dragostea întru iubirea și apărarea gliei strămoșești, timbrul și ideea poetică urcă în sunetul de bronz al clopotului de la biserica din satul natal. Luând asupră-și vina unei nații - ca Eminescu, în Epigonii - poetul atacă tarele actualității în imprecații sacerdotale: Despicând metafore cu dinții, Într-un gest perfid, tulburător, Renegăm origini și părinții, Ca să fim pe placul tuturor. Nu contează sângele de mamă, Nu contează sângele de frate - Într-o castă care se destramă Moare și ideea de dreptate. Ce-i
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
zor în stupină, Cu florile făcând legământ. Livada bătrână se-nclină Ca baba-n strai de mireasă. Flori grele ciorchine anină De ram și rodu-și revarsă. Cântă-n tufiș o turturică; În sat din frunza de fag O doină timpu-l despică Și-și lasă ecoul pe prag. O iau de mână ca pe-o soră Și-o cuibăresc adânc în pântec; E primăvară și e horă ! Și toate-mi izvorăsc din suflet. Au adus berzele cucii Și rândunelele pe sârmă, Au
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
Ediția nr. 1951 din 04 mai 2016. Curcubeu... Ploua albastru, abisal deasupra sufletului meu, O ploaie insistența, monotona și mi- e greu. Nimeni nu știe, nu vede peretele de sticlă De după care va privesc, cerul s- a-ntunecat și se despica. Aș vrea să evadez, dar nu- mi cresc aripi Să zbor, sunt zăvorâta, cum să -nfiripi Scăparea, ridic privirea către cer, de ce, eu, Doamne? Știu c- am greșit și- n primăveri și- n toamne, Prea m- am iuțit, am blestemat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
albi, pufoși și trecători. Citește mai mult Curcubeu...Ploua albastru, abisal deasupra sufletului meu,O ploaie insistența, monotona și mi- e greu.Nimeni nu știe, nu vede peretele de sticlăDe după care va privesc, cerul s- a-ntunecat și se despică.Aș vrea să evadez, dar nu- mi cresc aripiSă zbor, sunt zăvorâta, cum să -nfiripiScăparea, ridic privirea către cer, de ce, eu, Doamne? Știu c- am greșit și- n primăveri și- n toamne,Prea m- am iuțit, am blestemat, strigândDa' n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
erau de activat din vocabularul unei experiențe de-o viață despre lumea esențelor! Apucase creionul, bătrâna lui unealtă de făcut semne, cu gând să scrie, dar acesta-i picase din mână, atras ca de-o chemare. Căzuse pe covorul ros, despicând cu grafitu-i bont în podea o insolită crevasă. Din ea se ivi un spațiu violet în care o mică sferă se nevoia într-o fulminantă rotire, oferind privirii o succesiune explozivă de mirifice tonuri. Verde-azuriu trecu îndată în galben-auriu, alungat
INTERLUDIU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374384_a_375713]
-
în volum. Este un risc, dar am nădejdea, că tu-mi vei fi de ajutor, în noaptea care se lasă grea în liniștitul dormitor. Aș muri sub pat, subit, de frică iar gândul ancestral și vag inima lent mi-o despică ca feribotul apa-n larg. Mi-aș aminti zăcând pe spate de un cutremur ucigaș din marte șaptezeci și șapte mai criminal decât un laș. Vezi, din spaim-acum, mi-am revenit; am scăpat de grea năpastă; sunt în rând cu
ÎN RÂND CU LUMEA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374428_a_375757]
-
pâinea a crescut peste mejdină, Mirosind a ploaie măruntă. Aici sub snopul de raze, în mierea soarelui, Se-ntoarce amurgul în verdele dintr-o tulpină. Așteptând, trec nodurile nopții peste zări Și cocoșii își pregătesc cântecele melancolicelor deșteptări. III Tata despică inima nucului, Tata despică inima mielului Și focul umple ograda de umbre, Focul mielului se varsă-n pământ. Tata se așează în capul mesei cu toată livada, Împărțindu-ne din feliile inimii Și sângele mielului ne curge pe barbă-n
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
mejdină, Mirosind a ploaie măruntă. Aici sub snopul de raze, în mierea soarelui, Se-ntoarce amurgul în verdele dintr-o tulpină. Așteptând, trec nodurile nopții peste zări Și cocoșii își pregătesc cântecele melancolicelor deșteptări. III Tata despică inima nucului, Tata despică inima mielului Și focul umple ograda de umbre, Focul mielului se varsă-n pământ. Tata se așează în capul mesei cu toată livada, Împărțindu-ne din feliile inimii Și sângele mielului ne curge pe barbă-n jos, Și sevele nucului
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
și minți, e simfonia veșnică a naturii. Este și simfonia naturii lui sufletești. Dacă există o bogăție a verbelor vântului, registrele lor sensibil- imaginare sunt infinite: vântul sună, frânge, pleacă, urlă jalnic, miaună, trezește din vis, farmă, leagănă, sfâșie, naște, despică, răscolește, zvârle, suspină, mângâie, arde, scutură, poartă, îngheață, stinge, umple, trece-n șuier, suflă, cântă, viscolește, pătrunde, mugește, visează, clatină, viuește,, chiuie, mișcă, duce, se îmflă, întoarce, iese, mână, flutură, vâjâie, bate lin și dulce, desprinde, acoperă, împreună camp și
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
chiparosul, corabia, nădejdile, calul, harpa, Cuvântul ”vânt” rimează cu mormânt, pământ, urlând, sfânt, cânt. ”Cântul” ar putea să aducă o undă de veselie , dar epitetul ”aspru” arată tot tristețea, înfiorarea, dezolarea. Dacă efectele malefice, distructive sunt dominante (farmă, frânge, sfâșie, despică, răscolește, zvârle, arde, îngheață, desprinde, lovește, risipește), vântul are și efecte benefice. De nimic altceva frumusețea teiului nu va fi pusă în valoare mai mult decât de vânt: ”Iară tei cu umbra lată și cu flori până-n pământ/ Înspre apa
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
8 iulie a anului 1957, într-o dimineața de luni. Cerul părea că vrea să se împotrivească din toate puterile, cu toate energiile, celor ce aveau să se petreacă. Începuse, încă de dimineața, o ploaie măruntă, iar tunetele și fulgerele despicau cerul de la apus la răsărit și de la miazăzi spre miazănoapte. Nicolae și Floarea plecaseră cu noaptea-n cap și cu inima-n pumn, spre oraș. Nana Irina, bătrânica din colț, venise să rămână cu copiii acasă. Cei doi nu spuseseră
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
ai așternut ca boarea de lumină Și m-ai cuprins cu dulcele-ți fior. Eu mă rugam în taină ca să țină, La nesfârșit secunda de amor. Sub calda mângâiere se ridică Dorințe și poftiri ademenite De vălul așternut. Și îl despică, Pornind spre adâncimi demult dorite. Când roua-i așternută și-mplinirea Mă-ntoarce din periplul prin abis, Aud un „te ador !”. E-nchipuirea Ce m-a purtat spre tine doar în vis. *** Vorbe-ntr-o doară Făptura-i adoară privirea
EPILOG de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373391_a_374720]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ZORII, REPETABILA-MPLINIRE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului nou început despică-n zare al nopții pântec de-ntuneric placenta norilor dispare-n crepusculul pictat feeric duioase gânguriri adie spre-al vieții sân unde se-anină roua sorbind diamantie prunci-raze devenind lumină de saț și liniștea-i tăcută în repetabila-mplinire iar
ZORII, REPETABILA-MPLINIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373644_a_374973]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Recenzii > ALEXANDRU UIUIU DESPRE VALER COVRIG CUDREC Autor: Baki Ymeri Publicat în: Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Valer Covrig Cudrec - la porțile dorului A vorbi despre dor înseamnă a despica ființa pînă spre profunzimile identității ei. Filosofia și arta și-au lovit valurile de acest promotoriu al spiritualității românești de la dorul de țara profundă a lui Eminescu,Blaga, Bernea, Cioran, Eliade, Nechita Stănescu,pînă la dorul de cerul înalt al
ALEXANDRU UIUIU DESPRE VALER COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371313_a_372642]
-
soare. Înaintea morții lor, bucuria luminii face parte din minunățiile unice ale ultimilor clipe de viață. Cad iarăși picături sănătoase de ploaie, când peste soare, când peste pământ și nu se sfiesc că rănesc copacii ori sufletele de după fereastră. Fulgerele despică cerul și-mi pare că sunt prea multe pentru o banală ploaie de câteva ore. Zgomotele tunetelor ne asurzesc și ne duc mâna imediat la făcutul sfintei cruci. - Doamne, ai grijă de noi! Ropote de apă făcută-n miliarde de
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
se prezintă astfel: „Ieși și stai pe crestele munților,/ În mângâierea zorilor,/ În atingerea norilor,/ Ieși dinaintea Domnului Dumnezeului tău,/ Stăruie cu iubire/ Și cu multă dorire,/ Stăruie spre răsăritul cel de sus,/ Și un vânt puternic s-a lăsat, Despicând munții și sfărâmând stâncile,/ Și încovoind pădurile,/ Ori spulberând arăturile” (Imn). Ion Brad (România, poet, prozator, editor, ambasador cultural al națiunii române) este un mare uibitor de țară și neam, este omul care păstrează cu sfințenie amintirile despre meleagurile natale
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]