1,412 matches
-
iar neamțul tău o să vină și el. Cum stai cu scenariul? N-ar trebui să te Împrăștii“. În loc s-o luăm pe Drumul Național 100 și să trecem prin Céreste, am preferat drumurile mai puțin bătute. Tata părea Întotdeauna mai destins În Provența decît În alte locuri, chiar dacă sistemul lui nervos era uneori pus la grea Încercare de o climă În care soarele și vîntul nu sînt deloc Îngăduitoare. Voisem să revăd Rustrel și Gignac, sate unde mă dusese, cu zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-l salut când, în curte, urina pe un zid. În fața mea era legea care, într-o pauză, își făcea nevoile. Doar și ea trăiește, nu? Nu poate fi tot timpul severă și dichisită, mai are și ea nevoie să se destindă, ținea parcă să-mi demonstreze individul. Când am părăsit închisoarea, nu știam de ce să mă apuc. Mai întâi am vrut să-mi practic meseria de sculptor. Lumea n-o duce prea strălucit cu gustul și, din moment ce trecusem pe la Belle Arte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
roșu ca focul. Toți care ne găseam afară în clipa aceea am tulit-o în coridor, cu excepția Hingherului care a rămas pe trepte. S-a uitat la câine și câinele s-a uitat la el. Apoi, fața Hingherului s-a destins, iar buzele au început să scoată sunete tulburi. Câinele a ciulit urechile și a dat din coadă. Uluiți, am văzut cum amândoi s-au tolănit pe pământ la soare; Hingherul mângâia bestia, iar aceasta se uita, supusă, în ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am aruncat lunecând iute În gheretă. Ca să mă fac cât mai puțin vizibil, m-am lăsat să cad la pământ, obligat să mă chircesc În poziție aproape fetală. Bătăile inimii și clănțănitul dinților mi s-au Întețit. Trebuia să mă destind. Am respirat ritmic pe nas, mărind progresiv intensitatea aspirărilor. Cred că În felul ăsta, sub tortură, te poți hotărî să-ți pierzi simțurile ca să te sustragi durerii. Într-adevăr, am simțit cum mă cufundam lent În Îmbrățișarea Lumii Subterane. 113
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a fost conceput de Ei. El va ști Încotro s-o ia. Și, În orice caz, pentru a convinge o Forță să acționeze, nimic nu-i mai bun decât un sacrificiu omenesc“. Până În momentul acela, Belbo tremurase. L-am văzut destinzându-se, să nu zic Înseninându-se, dar privind scena cu curiozitate. Cred că În clipa aceea, În fața schimbului de cuvinte dintre cei doi adversari, văzând În față-i trupurile dezarticulate ale medium-ilor, În laturi pe dervișii care Încă tresăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
în pahar din carafa care, asemenea coșurilor cu pâine și pește, părea să se fi umplut iar în chip miraculos - dar asta face totul și mai nostim. Știm cu toții exact ce ai vrut să spui. Fran, observă Stevie ușurată, se destindea în sfârșit. Nu-i stătea în fire să iasă la un pahar cu toată trupa, cu atât mai puțin să îl dea pe gât dintr-o suflare, dar asta era probabil exact ce-i trebuia acum. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să nu-mi spui așa. Urăsc să mi se spună așa. Toți oamenii care-mi plac îmi spun Lou. Și drumul a fost groaznic. Mă tot tratau ca pe-un copil, iar eu am șapte ani. Ben izbucni în râs, destinzându-se și căpătând un aer mai puțin ostil. — Îmi dau seama că trebuie să fie nasol. — Apropo, Camilla se întinse pe canapea, simțindu-se ca la ea acasă, strângându-și picioarele sub ea cu acel gest copilăresc pe care Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de bine poate să se simtă În condițiile date, spune privindu-mă țintă. — Mi-e dor de el, spun aproape În șoaptă și realizez că asta e cheia spre inima ei: nu preaiubitul ei nepot, ci preaiubitul ei fiu. Se destinde vizibil și, la o oră și jumătate de cînd am pășit În restaurant, chipul i se Îndulcește În sfîrșit, oglindind-o pe adevărata Linda. Linda cea de odinioară. — Serios? Întreabă ea și Îi citesc speranța În priviri. Dau din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Buonocore, Îl salută Elio, cu bunăvoința lui obișnuită, În timp ce agentul-șofer Îi deschidea portiera. — Bună dimineața, onorabile, Îi răspunse Antonio. — Și astăzi avem nori, primăvara asta Își cam bate joc de noi, nu-i așa? Îi spuse Elio, pentru a mai destinde puțin atmosfera. Antonio Buonocore mormăi un comentariu referitor la primăvară - un anotimp care Îi cam zgâlțâia nervii. Dar Închisese deja portiera blindată, și lui Elio Îi scăpă semnificația acelor replici. Șeful escortei sale era un tip laconic și, chiar dacă petrecuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
faceți să ne schimbăm părerea, a început împăciuitor și emoționat spătarul. - Vasăzică ați auzit de noi! - Cum să n-auzim! Se știe bine despre voi de când l-ați jefuit pe chelarul Curții Domnești. Spătarul devenise nespus de jovial, atmosfera era destinsă și poate că s-ar fi ajuns în cele din urmă la o înțelegere, dacă nu s-ar fi întâmplat ceva imprevizibil. Ioniță stătea năucit lângă roata trăsurii, iar Iscru cobora alene. Vizitiul rămăsese neclintit pe capră. Pampu-Zogru urmărea fascinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o chindie cu mai mulți colegi, știu că a fost o greșeală și că n-am dat nici telefon, dar nimeni nu dădea și pe urmă se făcuse și târziu și mi-era frică pe străzi. Îi vedea cum se destind și cum le strălucesc ochii pe măsură ce le povestea, încât ea însăși credea că e din nou curată și neatinsă de mâna lui Greață. Dar în septembrie părinții au plecat și Giulia s-a întors în Crângași. Tanti-Alina o privea dușmănos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o masă pătrățoasă, în fața casei, sub becul aprins. Giulia și-a dat imediat seama și a strâns puțin fereastra, nu-i venea s-o închidă, pentru că atunci totul ar fi intrat sub stăpânirea mirosului de casă veche. Apoi s-au destins amândoi: ea avea o sticlă de Mulfatlar, un cabernet rămas încă de la Paște. Au vorbit până după miezul nopții: familia, copilăria, ce-ar fi vrut să se întâmple cu sine și ce s-a întâmplat. Când au început să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui Andrei Ionescu. Pe la jumătatea expunerii, când Andrei arăta pe ecran sigiliul domnesc, povestind despre un alt document, îmi pare rău că n-am putut să-l aduc, un document pe care apare aceeași imagine..., a intrat și Zogru, plutind destins pe deasupra capetelor ridicate spre ecranul pe care se oprise filmul cu un prim-plan al sigiliului. Tavanul înalt era aproape integral acoperit de fantome, cele mai multe ale unor intelectuali români. Și pe când își căuta un loc, cineva din sală spusese clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de principiile lui, nici de prudență. S-a aruncat, pur și simplu, în Giulia și a închis imediat telefonul. Știa că este un abuz, dar i se părea și o situație de necesitate. Din Giulia totul arăta altfel. S-a destins în sângele cald și s-a pus la curent cu sentimentele ei, uimit cât de departe se afla imaginea pe care și-o făcuse despre ea. Era intimidat și cumva jenat pentru că dăduse năvală. În lumea ascunsă a Giuliei erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ionescu. Nici o clipă n-a pierdut speranța că ar putea să țâșnească afară. O aștepta să adoarmă și se opintea spre orificiul deschis, iar uneori ajungea să simtă aerul ori să aibă iluzia că îl simte. Viața în Giulia era destinsă. Era îndrăgostită de Andrei Ionescu, dar mai mult se simțea umilită de el și ar fi vrut să-l vadă îngenuncheat, regretând, dându-și pumni în cap. Pe Bobo îl considera superficial și prea prins de munca lui. Și, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cel puțin, nu le dovedise Încă niciodată pînă atunci. Laba grea se lăsă peste umărul Mariei, care se clătină, lăsînd să-i scape un țipăt Înăbușit. Dar, În loc s-o Împingă, mîna o trase cu violență Îndărăt. Trăsăturile ei se destinseră cînd Îl recunoscu pe Pierric, căruia Îi ceru pe un ton blînd să-i dea drumul. El o Înșfăcă și mai zdravăn, aproape ridicînd-o de la sol, cu trăsăturile chipului deformate de o expresie de teroare pe care Marie o interpretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de păr cu o unghie Îngrijit lăcuită. - Crede-mă, dacă fiica mea ar ști ceva despre moartea fratelui tău, mi-ar fi spus-o deja. Mie Îmi spune tot. Marie dădu din cap, sensibilă la imperceptibila expresie de ușurare care destinse brusc trăsăturile lui Chantal, care era convinsă că se afla În avantaj. După o pauză, tînăra polițistă se ridică. Încet. - Foarte bine, spuse ea pregătindu-se să pună bijuteria În buzunar. Mă voi mulțumi să-i Înapoiez brățara și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de neliniște se degaja din marea Încăpere austeră. Lucas o puse pe seama șirului de portrete care, de ambele părți, păreau că fac de gardă. Privirile semețe ale strămoșilor Kersaint Îi fixau cu aroganță de pe Înaltele lor cornișe. Pentru a mai destinde atmosfera, Fersen o Întrebă pe Marie ce știa despre acele trufașe personaje. Ea arătă spre una din pînze, portretul În picioare al unui tînăr ofițer cu aer mîndru. O plăcuță de alamă indica datele personajului: Erwan-Marie de Kersaint. 1753-1782. - Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cabinetul lui Yves. - Ai dreptate, hai să mergem acolo. O luă spre laboratoare, așa cum avusese de gînd s-o facă Încă de la Început. ZÎmbi În sinea lui. Îi făcuse niște mici concesii și se văzu acum răsplătit, căci ea se destinse și Își scutură părul, iar el primi În nări o boare din parfumul ei. Un miros fad de alge și de apă de mare care fusese agitată plutea În laboratoarele pustii. Luminile de serviciu tremurară, apoi se stabilizară cînd Fersen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
robotul mobilului. În clipa următoare, Lucas trecea deja În goană prin fața lui Annick și sărea În mașina de teren. La sosirea În port, văzu bacul, Încă la chei, și mașina Méhari parcată În apropierea locului de Îmbarcare spre Brest. Se destinse văzînd-o pe Marie, care tocmai Își deschidea portbagajul, apoi se Încruntă cînd o văzu pe Anne Bréhat repezindu-se spre ea, mînioasă. - Nu azi, ci zilele trecute trebuia să iei bacul! Marie Încasă reproșul fără să se clintească și Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fiică a Yvonnei Încît n-o crezu nici o clipă. Îi veni atunci ideea unei propuneri care, credea el, o va face să reacționeze rapid În felul ei natural. - Îți pot obține un drept de vizită, da... O lăsă să se destindă și să se bucure o clipă Înainte de a continua. - Cu condiția să ai asupra dumitale un microfon ca să vă pot auzi conversația. Efectul scontat se vădi pe loc: Gwen Îl Împroșcă pe polițist cu tot disprețul ei. El se mulțumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că și dacă ar fi văzut-o cineva, nu ar fi părut anormal ca ea să plece pe mare Împreună cu Morineau. Cu moartea În suflet, porni motorul și manevră spre ieșirea din port. De cum ieșiră din raza vizuală, Stéphane se destinse și nu rezistă plăcerii de a savura răsturnarea de situație. - M-ai luat drept un idiot, așa e? Nu-ți poți imagina ce m-am distrat! Ah, mutrele voastre după dispariția lui Pérec! Sau cînd ați vizionat benzile video! pufni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
urcă scara. - Trebuie să dau o fugă pînă la Brest, am să mă Întorc În cursul serii, Îi spuse ea de pe ponton. Ar fi bine să stăm de vorbă... În sfîrșit, dacă și tu vrei. Trăsăturile Încordate ale skipperului se destinseră imperceptibil. Era oare pe cale să-i spună că nu se terminase totul Între ei? Coborî după ea. - Ceea ce vreau eu este ca tu să fii fericită, Marie, murmură el. Ochii lui albaștri erau adînciți În orbite de cearcăne adînci. Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ți se va spune oficial peste o oră. Simt în piept o fierbințeală albă, și mă ia cu leșin. O clipă, nu pot nici să respir. Am reușit. Am reușit. — Nu ți-am zis nimic, OK ? Chipul lui Guy se destinde o clipă într-un surâs. Bravo. — Mersi... reușesc să îngaim. Ne vedem mai târziu. Ca să te felicit cum se cuvine ! Se întoarce și iese cu pași mari și rămân uitându-mă în gol la computer. Am fost numită partener al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
observat nimic. — V-am... adus o ceașcă de ceai, spun, cu glasul spart de la atâta încordare. M-am gândit că v-ar plăcea... să vă aduc. Nu te uita la Bucuria sexului. Ține-ți privirea sus. Chipul lui Trish se destinde. — Vai, Samantha ! Ești o adevărată comoară ! Las-o jos ! Flutură vag din mână către noptieră. Tocmai pornesc în direcția indicată, când ușa băii se deschide și apare Eddie, care are pe el doar o pereche de boxeri mult prea strâmți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]