2,728 matches
-
încercam să ne înțelegem între noi, și mai departe, cu alții, români și neromâni. Vrem să transmitem mesaje de toleranță și ...înțelegere la toată Planeta. - „unire” - idealul ar fi să fim uniți, așa cum sunt alte popoare, deci puternici. Avem exemple destule. Din nefericire, „blestemul lui Herodot” ne tot urmărește. Să revin cu o poezie, publicată (în engleză) în „Asia Literay Review”, „Iunosti” (în rusă) și alte publicații. Se numește „De la Herodot cetire” , din cartea cu același titlu, de care am „pomenit
Interviu cu scriitorul Alexandru Cetateanu, Canada [Corola-blog/BlogPost/92428_a_93720]
-
cu ajutorul lui a vorbit Gabriel Tudor, reprezentantul Asociației “Salvează o inimă”, cu consultantul Liviu Taloi. Gabriel Tudor (Asociația “Salvează o inimă”): S-au obișnuit românii cu ideea de a face cumpărături pe internet? În urmă cu 5-6 ani, exista încă destulă reticență... Liviu Taloi: Lumea s-a obișnuit în sensul că dacă acum 5-6 ani se cumpărau cu preponderență pe online cărți, componente de IT& C, în acest moment cumpărăm pe net aproape orice: produse alimentare - chiar și fresh nu doar
Cum poti „vinde” o poveste pentru a salva o viata [Corola-blog/BlogPost/92805_a_94097]
-
apă, deci este vina mamei pentru că acasă promovează obiceiuri alimentare nesănătoase. Mama a fost în grija CPS. Când cel mic s-a simțit rău, mama l-a luat în brațe, dar nu l-a alinat și verbal. Părinții nu au destule relații sociale. Faptul că mama, de 38 de ani, s-a mutat în casa părinților după ce i-a murit soțul dovedește că nu poate avea grijă de copil. Copilul nu are suficiente jucării, deși acestea erau ținute de părinți în
Motive folosite de Protecția Copilului din Norvegia: Hainele curate nu sunt împachetate cum trebuie [Corola-blog/BlogPost/92890_a_94182]
-
și nu ne-am mîniat. Pentru că ei nu sînt cu nimic superiori națiunii române. Națiunea română a fost și de rîsul nerod al umoristului francez Jonathan Lambert, cu toate că spiritualitatea românească a dat Europei, fără să cerșească, așa cum am fost acuzați, destule capete luminate pe care se reazemă istoria continentului și a omenirii. Sînt impardonabile atitudinile premeditate ale francezilor și disprețul față de alte națiuni și față de poporul român. Lambert a vrut să-l lingușească, să-l perie pe realizatorul Laurent Ruquier pentru că
Pornografie, teroare, laicitate fără limite, dispreţ faţă de alte culte şi planuri secrete [Corola-blog/BlogPost/93046_a_94338]
-
trecut, am fost nevoiți să facem destule compromisuri. Nu aveam alte soluții, așa că acceptăm și lucrări de calitate mai slabă. Acum însă nu-ți mai poți permite să pui în scenă spectacole de divizie B sau C. Pe internet există destule canale de YouTube și posturi de televiziune la care se pot urmări spectacole lirice de calitate. Dacă nu oferi și tu același lucru, publicul te taxează și rămâi cu sala goală. Din fericire, la noi nici nu se pune problema
Szép Gyula: „La Cluj-Napoca a fost compusa si prezentata prima opera in limba maghiara, din lume” [Corola-blog/BlogPost/93540_a_94832]
-
licurici în nopțile-minune. Chiar se fac liste, pentru a veni cât mai mulți - intră în obligațiile cetățenești - fiindcă un Carnaval nu poate exista fără privitori. Numărul lor trebuie să fie mai mare decât al celor care se produc, și aceștia destui: muzicanți, gimnaști, acrobați, dansatori, Regine ale frumuseții din treizeci de orașe, atleți și magicieni, ursari, călăreți și înghițitori de săbii, yoghini. Magistratul, al patrulea om în ierarhia aparentă a notabilităților Stațiunii, după Primar, Șeful Gărzilor Reunite și Comandantul Garnizoanei, vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mizeriei din jur. Sute de maturi osteniți, cu haine prăfuite, mirosind a tutun și a parfum grețos. A sudoare și a picioare nespălate. A sex. Mai târziu ți-ai dat seama ce iz răspândesc femeile la ciclu, în sală erau destule. Toate miasmele. Dominate de cea de petrol. Pentru igienă. Săptămânal, podeaua de scândură era frecată cu motorină, de parcă, totodată, baraca era pregătită pentru a i se pune foc. Rulau filme cu război, de abia se încheiase unul. Din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vorbit despre Tezaurul de la Pietroasa și despre Matyla Ghica, am avut impresia că sunteți În problemă, că... - Nu... adică, de fapt... cum să spun?... și sunt, și nu sunt. Am aflat câte ceva despre cazul Rennes-le-Château, știu că s-au scris destule cărți, mai mult sau mai puțin serioase, pe tema asta, am citit câte ceva despre ele, dar, ca să fiu sincer, subiectul nu m-a preocupat În mod deosebit. Mi s-a părut că are mai puține tangențe cu istoria și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Dumnezeu nu joacă zaruri, e adevărat. Este Însă o părere, nu o certitudine. - Mister Howard, am și eu numeroși colegi, la fel de iluștri, care, de vreo 2.500 de ani, au, la rândul lor, păreri. Unele mai inteligente, altele discutabile, și destule, de-a dreptul idioate. În spatele tuturor părerilor lor stă, totuși, mărturisită sau nu, o Îndoială - nu, nu mă refer la Descartes acum -, o Îndoială omenească, infantilă, dacă vreți, care lasă Însă deschis drumul către speranță. Da, poate că omul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
specifică literaturii de specialitate. Ai Înțeles, sper. Ideea ar fi că, deși redactarea textului era una contemporană, În spatele lui se ghicea o altă scriere, foarte veche, un fel de reportaj-palimpsest aparținând unui martor ocular al evenimentelor. Eva avusese dreptate: erau destule lucruri cunoscute, pe care le-am parcurs, totuși, din impulsul obscur care ne Împinge să răsfoim un album cu vechi fotografii de familie, deși am mai făcut-o și altădată și știm foarte bine ce cuprinde. Imaginea de acolo a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai sunt și altele... - Să ne oprim, deocamdată, la acestea. Nesiguranța pe care o resimțiți este firească În condițiile date. Cât privește chestiunea informațiilor, nu prea vă Înțeleg nemulțumirea. Din câte știu, profesorul Howard și doamna Fontaine v-au dat destule date În legătură cu Centrul. Și nu numai. - Date, da; dovezi și argumente Însă... Vreți cumva să spuneți că trebuia să iau de bun simplul enunț că Pământul este o planetă artificială, construită de niște extratereștri ahtiați după experimente? - Ce argument sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
asocia decât să admit că, pur și simplu, mă Înșelasem? Naiba știe!... Cert este că a trebuit să se scurgă ceva timp până când gândul aprins de strălucirea comorii a lăsat loc În mintea mea unor lucruri mai pământene. Fiindcă erau destule, slavă Celor de Sus - despre băieții ăia zgubilitici din cosmos care se jucau cu noi de-a șoarecele și pisica, vorbesc... Când, la mijlocul unei partide nocturne de șah, partenerul meu obișnuit, Roger Howard, În care descoperisem cu plăcere un jucător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Preferam să te amuzi sau măcar să nu mai faci figura asta de Înmormântare. Nu, zău, mă sperii... Mai devreme, când m-ai sunat, aveai altă stare de spirit. - Pentru că aveam o certitudine nefastă mai puțin. Între timp s-au schimbat destule, și nu În favoarea mea. - E chiar atât de grav că și Zoran caută comoara nibelungilor, a templierilor, a catarilor sau a reginei Blanche de Castilia? În definitiv, puteți face fifty-fifty și totul e OK. O jumătate de comoară e infinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dificil de depistat: straturile groase de praf, așternute din belșug În intervalul de când nimeni nu se mai apropiase de rafturi și nu le mai cercetase conținutul, trebuiau să păstreze urme de deranj recent. E adevărat, la o evaluare ochiometrică, rămâneau destule spații neatinse recent; În raport Însă cu vastitatea descurajantă a ansamblului, numărul și suprafața lor se diminuau sensibil, iar căutarea dobândea oarecare sens și lăsa să se Întrevadă șanse de reușită. Teoretic, cel puțin, fiindcă, practic, raționamentul Evei era total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
La fel Însă ca În cazul pseudoasasinării doctorului Wagner, sentimentul nevinovăției Îmi dădea o stare de liniște vecină cu inconștiența. Nu mă temeam câtuși de puțin, cu toate că acum existau mai multe motive să intru În panică. Citisem la vremea cuvenită destule cărți polițiste ca să știu că arma crimei reprezintă un indiciu fundamentul În stabilirea vinovatului, și totuși, insuficiența cronică a simțului primejdiei mă Împiedica să mă comport adecvat În realitatea efectivă a situației. Adică să tremur pentru soarta mea. Nu tremuram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-se pe cal. N-am vrut să tai capete, am vrut să le luminez. Capul luminat sabia îl taie - grăi spătarul Vulture cu ochii în depărtare. Dacă nu-l tai dumneata, îl taie alții. Capete să fie, că săbii sunt destule. — Vai, cum grăiești cu mine, spătare Vulture!... Nu mai departe decât alaltăieri, n-ai fi cutezat să-ți ridici glasul mai sus de unde-ți stătea capul. — Alte vremuri, alte glasuri, mărite Doamne! spuse spătarul. Degeaba înălțam eu glasul, dacă mneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
masă!” Cât ai zice pește, sumedenia de Agarici și micuța Știucî năvăliră în jurul unei mese lungi de brad încălecând lavițele fixate pe stâlpi groși în pământ, înșfăcând lingurile scurte într-o copilărească gălăgie și pofticios freamăt. Slavă domnului, tacâmuri erau destule, așa că mica busculadă sfârși în veselie: copiii apucară lingurile și cu o dexteritate uluitoare, începură să le învârtă în jurul degetului arătător, ca pe niște elice, exercițiu ce vădea o îndelungată practică în așteptarea mâncării. Micuța Știucî învârtea lingura mai abitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
De ce? Ce v-a împins să vă așezați într-un asemenea loc? — Aici ne simțim bine. — Bine? Și cu ce trăiți? — Cu lapte, curmale, vânat și cu ce cultivăm, răspunse în mod firesc Aisha. Puțul nu are apă multă, dar destulă ca să satisfacă nevoile noastre. — Ne pare rău că am risipit-o într-un mod atât de stupid. Nici nu ne-a trecut prin cap că... — Asta n-are nici o importanță, îl întrerupse Gacel făcând un gest cu mâna. N-aveați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ca să ți-o tragă pe la spate când te aștepți mai puțin. Era clar că Bruno Serafian nu avea pic de încredere în tuaregi sau în modul lor foarte special de a înțelege înfruntarea armată; și era la fel de clar că avea destule motive să n-o facă, deoarece chiar în momentul în care îi avertiza insistent despre asta pe subalternii săi, „jegosul său dușman“, Gacel Sayah, tocmai băgase vârful cuțitului în jugulara celei mai debile dintre caprele ce atârnau la oblâncul cămilelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și pârjolită de soarele ce cădea ca plumbul topit, scoase fără să vrea un geamăt de spaimă. — Să plec? Unde? — Dacă mergi spre nord-est, în trei zile o să ajungi la un puț pe unde trec caravanele de sare. Ai apă destulă pentru drum și ți-am adus busola asta pe care am luat-o dintr-o mașină. — Dar de ce eu? — Pino Ferrara a plătit pentru eliberarea ta. Lui trebuie să-i mulțumești. Se pare că este un bun prieten al prietenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
scandaliză Sam Muller. Îți dai seama ce-mi ceri? — Desigur. Celălalt refuză cu convingere. — Asta n-o vom face niciodată. Am rămâne la mâna voastră. Ceea ce putem face e să vă predăm o parte din arme, dar să ne păstrăm destule ca să ne apăram în cazul unui atac. — Crezi, într-adevăr, că suntem atât de nebuni încât să încercăm să vă atacăm? După tot ce am văzut, cred orice. Dacă n-ați fi fost nebuni, niciodată nu v-ar fi trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-mi savurez În tihnă orgasmul cerebral, să scriu - te revolți, Îți deplîngi condiția - te crezi o perlă aruncată În troaca porcului. Minți! Nu din obligație o asculți tu pe doamna Oprișan, nu din obligație o lași, ce-i drept cu destulă precauție, să-ți cunoască Întîmplările cele mai Îndepărtate, pe care nici tu nu le mai consideri ale tale - de asta ți se par neutre - Îi servești Întîmplări care ar putea fi la fel de bine ale ei, sînt chiar ale ei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să se grăbească pentru cineva. I-am mulțumit juniorului și am plecat în grabă. Reg mi-ar fi cerut probabil numele, iar unul fals nu ar fi făcut decât să o zăpăcească fără rost pe Laura Archer. Oricum, avea deja destule pe cap, cu două slujbe în același timp. Am găsit câteva mesaje pe robot. Unul era de la prietenul meu Dave de la magazinul de motociclete din Balham; cunoștința lui de la DVLC a căutat numele care corespundea plăcuțelor de la mașina lui Față-de-Ou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
un ton care denota simpatie. — Probabil a murit instantaneu, domnișoară Jones. Nu cred că a avut timp să-și dea seama ce s-a întâmplat. Și ați menționat mai devreme ceva în legătură cu alcoolemia din sânge... —Și aceasta a fost consistentă. Destulă încât să presupunem că a fost intoxicată la un nivel mediu, dar nu într-atât încât să fie considerată inconștientă. Asta ar fi curios, vedeți - nu ar fi fost posibil să se deplaseze singură afară. Asta ar fi complicat lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
uneori cufundând debuturi fericite în tăceri definitive, ca în cazul prezumtivului autor al romanului de care ne ocupăm. Și, cum spuneam, această tăcere n-a fost ruptă de nici unul dintre presupușii autori, deși cu toții ar fi avut timp și motive destule să o facă. Rămânem, așadar, cu legenda autorului Romanului cocainei, brodată pe o serie de fapte reale, dar și pe mărturii neconfirmate. Reală este sosirea de la Constantinopol a manuscrisului romanului la redacția revistei pariziene a exilului rus Illiustrirovannaia Rossiia, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]