1,125 matches
-
albastra consistență a norilor. Pe frunte semnul crucial: Nici seara nu mai este și lumina - coroană a zorilor Ne află pe o scoică roză și neagră. Apoi închiși în întunecimea ei cu gust marin. Gustul ei Pe cerul gurii noastre. Desueta Soarele în oglindă. Tunetul - oglindă spartă. Lumina în moi mărgele de hidrargir. Ies la iveală: praful, Păianjenii încremeniți în uitare. Pînzele lor nu mai pot să ucidă. Dulap de mahon, pat cu tăblii îmbrăcat în dantelă, Lumea vie a vieților
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
lui Truman Capote. Modelul de roman non fictiv impus de Truman Capote odată cu publicarea faimosului Cu sânge rece, a stat, cu siguranță, la baza acestei cărți fascinante. Chiar în debutul romanului său, Michel Schneider face o precizare esențială: "Contrar avertismentului desuet din filmele de pe vremuri, cartea se inspiră din fapte reale, iar personajele apar cu numele lor adevărate, cu excepția cazurilor în care a fost necesar să fie respectată viața privată a unor persoane care mai trăiesc. Locurile sunt exacte, datele verificate
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
pe eroul romanului este un personaj fără o identitate precisă, cam jerpelit și nespălat, vorbind într-un argou dinainte de războiul al doilea mondial și referindu- se la întâmplări politice petrecute cu mult înaintea celor în viață și cu un haz desuet... El poartă mereu asupra-și o geantă crăpată de vinilin negru în care își ține niște acte vechi și ele, depășite. De fapt, este Realitatea așa cum fusese ea odată și cu oamenii potriviți ei și moravurilor epocii trecute... * * * Cuplul ironic
Diverse by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5405_a_6730]
-
partituri oarecare, ci un personaj complex, mozaicat, cu multiple înfățișări, dominat de curiozități și interogații, dependent de lecturi pluri și trans-disciplinare. De altfel, a fi realist în relație cu partitura e nu numai riscant ci, într-un anume fel, chiar desuet. Căci se pune iminent întrebarea: realistul cărei realități ești? Al celei structurale, al celei lingvistice ori, poate, al celei narative? „Realul, afirma Andrei Pleșu în Ochiul și lucrurile (Editura Meridiane, București, 1986, pag.13), e infinit mai bogat în epoca
Cetatea ?i agora by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84235_a_85560]
-
situație puțin stranie pentru mine - singura femeie între cinci bărbați, dar mă străduiam să fac o impresie bună colegilor soțului meu, să fiu prietenoasă, spirituală și inteligentă cât cuprinde, în limitele mele și, mai ales, „respectabilă”. Da, și această valoare desuetă, „respectabilitatea” se purta pe atunci (tinerii de azi care nu înțeleg termenul îl pot găsi în DEX). Dresda era un fel de metropolă- cimitir, un Pompei al secolului XX, prin care circulau însă oameni vii. Străzi întregi cu clădiri unidimensionale
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
de banii patriei. Ceea ce contează de fapt e funcța și mai ales imunitatea pe care o dă ea. De afacerile unui parlamentar, fie el și la coada listei în opozițe, nu se apropie nici Parchetul General, nici P.N.A.-ul, nici desueta Gardă Financiară, necum corpurile și corpulețele de control din guvern, fără teama că vor isca vreun scandal politic. La noi, un parlamentar înfipt, și dacă te lovește cu mașina pe zebră, poate susțne că a fost victima unei înscenări. Căci
Averi, interese, complicități by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13807_a_15132]
-
vechi sau mai noi: Eminescu, Arghezi, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Gabriela Melinescu, Denisa Comănescu, Nicolae Prelipceanu, Constantin Abăluță, Miron Kiropol, George Astalos, Virgil Mihaiu, Gabriel Stănescu (redactorul-șef al acestei reviste și autorul unui editorial cam avîntat în romantismul său desuet și în revolta ridicolă împotriva invenției "americane" a copy-right-ului. Cel puțin în România nu cred că e cazul să ne revoltăm, nici chiar retoric, împotriva a ceva ce vrea din goluri a se naște.) Textele, traduse cu precădere în engleză
Două reviste/cărți by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16802_a_18127]
-
să schimb. Și așa a început povestea. Țin la această carte măcar pentru că a fost prima: gradul ei de dificultate m-a proiectat de la început într-o zonă a traducerii dificile cu probleme legate de registrul arhaizant, de limbajul oarecum desuet, probleme care m-au preocupat în continuare foarte mult, teoretic și practic, pentru că nu peste multă vreme am avut de tradus Doamna de Sévigné. După aceea am avut texte foarte variate. Legat de ceea ce facem aici, eu nu am avut
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
barierele și obstacolele ce stăteau în calea înfățișării adevărului vieții, gustul dominant continuă a fi sensibil la "înfrumusețarea" realității în virtutea unui principiu pedagogic care ține la "educarea" celui care citește o carte sau contemplă un tablou. Mai mult: acest idealism desuet nu se sfiește să evoce adesea, în sprijinul său, argumentul, paradoxal în context, al adevărului reprezentării. Versul lui Eminescu despre cuvîntul ce exprimă adevărul, a fost, nu o dată, citat cu entuziasm de către adepții cosmetizării realității, pentru care urîtul n-are
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
nu exclude pofta încă nestinsă a prezentului: „hai mai bine să ne bucurăm că viața e prosperă și cifrele/ cu profitul oamenilor de afaceri al întreprinzătorilor de tip nou/ au dat peste cap precum un virus memoria calculatorului” (Un delir desuet). Avem a face așadar cu niște contraste. Dar ele nu se radicalizează, întrucît apetența vitală care subzistă pe ambele laturi face cu putință transferul de dispoziție, compromisul, notificînd dramatic: „Nu plec nu rămîn vai mie sînt un animal rănit/ cu
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
despre poezia română modernă de după Eminescu. Spunea Gaëtan Picon: La poemele pe care le iubesc mă întorc mereu, așa cum ascult de nenumărate ori o simfonie". Dumneavoastră de cîte ori ați ascultat Traviata sau Aida? Sigur că e puțin anacronic, puțin desuet, să mărturisești în anul 2001 că îți place muzica de operă. Îmi place muzica de operă, fără discuție, cum îmi place muzica clasică, în general, și asta îmi completează în mod fericit fisurile care există, cîte există, în mica mea
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
pe care o trăiam atunci, cînd stăteam și la galerie, cînd sala arhiplină aplauda frenetic, prelungindu-se o tradiție studențească, pe care o aflăm acum din cărți, din perioada interbelică. Și, de fapt, la operă îmi place chiar latura mai desuetă, pentru că e multă melodramă, desigur, multă schematizare. Dar este și o anumită plăcere a convenției pe care o trăiești și poate că, în mod paradoxal, este și o mică legătură cu avangarda aici, pentru că avangardiștii erau foarte sensibili la convenție
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
Rămîne problema antisemitismului filosofului român: și nu acela din junețe, recunoscut și regretat de el însuși, ci acela de la bătrînețe (1988-1989), cînd, conform cărții d-lui Deaconescu, filosoful ar fi declarat mot-à-mot următoarele: "Să nu mai fim paraziții unei glorii desuete. Să nu mai vorbim de idealuri, ci să edificăm istoria propriei noastre identități. Ar fi cazul să sacrificăm în numele unui viitor care să nu fie neapărat legat de tragism și de o aritmetică simplă a deziluziilor. Și încă ceva important
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16400_a_17725]
-
albe ori, în funcție de alegerea ipostazei, de la Lilith, demonul-femeie din tradiția cabalistică. O altă nimfetă cu statut incert din poemele lui Dimov este Jeny, un nume banal scos în evidență prin y-ul din coadă. Dacă astăzi o atare ortografiere apare desuetă, dacă nu chiar vulgară, în interbelic făcea furori. Iată, în același Alfabet ..., o întreagă teorie despre numele la modă ale epocii amintite, prin vocea unui bărbat din romanul Femei de M. Sebastian, nemulțumit de atît de inexpresivul (oare?) Maria : "Înțelegi
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
disperarea. Bosonul e argumentul ontologic în varianta cosmologiei contemporane, e ideea lucrului în sine după calapodul tehnicii de azi. Peste un deceniu, probabil, că bosonul va deveni o relicvă la care teoreticienii vor strîmba din nas ca în fața unei scorneli desuete. În fine, Feynman, a cărui idee privind istoriile alternative ale fotonilor îl consacră drept unul din cei mai importanți gînditori din domeniul mecanicii cuantice. Potrivit lui Feynman, mintea umană are tendința de a reduce simultaneitatea proceselor la înlănțuirea lor cauzală, caz
Pia fraus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4052_a_5377]
-
copilului ei ucis într-un bombardament, sau „cum a murit?", „ce oră era?". „Ceea ce aduc eu într-un interviu este respectul, explica. Persoana își dă seama că o respecți pentru că o asculți." Mai mult ca sigur că o persoană cu desuetele calități înșirate în primul paragraf ale acestui articol și justificate în parte în aceste ultime citate din Terkel n-ar fi angajată sau n-ar rezista mult în mass-media de azi din România decât dacă ar avea grijă să le
De vorbă cu oamenii fără nume by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6190_a_7515]
-
acelea în care poezia devine personaj. Cu toată tradiția temei în spate, tradiție de care Simona Tache e cu siguranță conștientă și pe care o și exploatează pe alocuri, cu tot umorul de bună calitate, poeziile cu poezia au ceva desuet, enervant, bătrînicios, sînt făcute parcă spre deliciul unei sensibilități literare cu totul demodate. Intertextualitatea e și ea mult exploatată, nu fără farmec, cu o lipsă de gravitate care face textul simpatic - o modă în cenaclul pomenit, e suficient să ne
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
ca un mac,/ La ieșire'ntr'un picior,/ Să mai capete-un pitac.// Dar când prind în dimineață/ A țipa, cocoși isterici,/ Răsăritul e-o paiață/ Care joacă pe biserici." (Dimineață). Alte finaluri sînt mai fragile, aplecate, cavalerește, spre romantisme desuete: Și-apoi, cu o regală nepăsare,/ Să te scobori pe trepte de sonete,/ Spre inima-mi ce-ți cade la picioare,/ Ca un umil buchet de violete?" (Din umbră). Lumea unor senzații cînd deșirate, cînd burdușite cu proză și strunite
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
nesfîrșite între diversele facțiuni literare. Există în Israel anumite școli pentru care eu sînt diavolul: ar trebui să fiu demolat, distrus, dat la o parte, pentru a face loc la ceva nou, la ceva diferit. Eu sînt genul de realist desuet, care trebuie anihilat pentru a face loc experimentaliștilor. E un lucru pe care îl înțeleg. A.R.: Dar Dvs. cum vă considerați, cum vă definiți realismul? A.O.: Eu nu mă consider un realist, eu mă simt cel mai apropiat
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
la sol, șchioapătă însă considerabil. World Trade Center, ultima peliculă a lui Stone este un "așa nu" de la cap la coadă. Chiar defalcînd filmul, nu rămîi cu prea multe: o muzică demnă de funeraliile unui papă, un stil de filmare desuet și lălăit la maximum, un montaj total neinteresant a cărui tăietură lasă de dorit. în fine, e povestea a doi polițiști (reali), John McLoughlin (Nicholas Cage) și Will Jimeno (Michael Pena), prinși între dărîmături și, în paralel, a nevestelor lor
11 septembrie: de la sol și din aer by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10206_a_11531]
-
ascunși, cărora capriciul le dictează să-și aleagă cîte un profet analfabet prin gura căruia să vorbească sibilinic omenirii, i se pare o ofensă adusă inteligenței proprii. Cît de teșit trebuie să fie flerul unui filosof ca să admită asemenea fabule desuete? Tocmai de aceea Dennett nu vede nici o deosebire între Hristos, Poseidon sau Superman, trei personaje fictive născocite de imaginația surescitată a omenirii. Dennett e un evoluționist căruia ideea creației îi provoacă stupoare francă. Arena polemicii dintre Plantinga și Dennett e
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
și-i veți recunoaște. Ar trebui adăugat că actualitatea temelor, preocupărilor, limbajului etc. din opera lui Caragiale a fost dublată, în deceniile din urmă, de numeroase tentative de actualizare a scriitorului. Nu că s-ar fi crezut că el devine desuet. Actualizarea nu constă în încercarea de a-l păstra în actualitate. Ea, de altfel, nu privește sentimentul comun al românilor că satira caragialiană continuă a avea obiect, în pofida enormelor schimbări din societate. Actualizarea este, aș zice, omagiul pe care breasla
Caragiale între actualitate și actualizare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15567_a_16892]
-
Pe de altă parte, publicul tău principal, oamenii educați din marile orașe, nu sunt foarte atașați de valorile religioase, iar denumirea Creștin-Liberal îi poate dezamăgi. Vor un stat modern, laic, iar tu vii cu un nume din secolul trecut, ușor desuet astăzi”.
”Alianța Creștin Liberală” îi face necazuri lui Iohannis by Ion Voicu () [Corola-journal/Journalistic/77522_a_78847]
-
ci de a trimite cititorului o scriere care să lumineze momentul clipei prezente. O scriere care, altfel, va fi în curând uitată în neuitarea Bibliotecii. Ea, Biblioteca, mai păstrează doar lumina clipei de demult. îmi dau seama că pot părea desuete sau... inocente astfel de mărturisiri. După aproape treizeci de ani de scris și de publicat, după cel puțin tot atâția de ,viață literară", nu din inocență le scriu. Ele pleacă mai mult dintr-un fel de compasiune pentru vacarmul în
Cărți uitate by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10976_a_12301]
-
părere despre relația poeziei cu publicul, e un fel de democrat al acestei relații. Alexandru Mușina e unul dintre cei mai fini cunoscători de poezie universală și dacă toată ursuzenia creată de bătăliile pierdute pe cîmpul literaturii (ce vocabular războinic desuet!) ar fi dată la o parte, ar rămîne poate un profesor de "scriere creatoare" pe care ne-am bate să-l frecventăm. Are darul de a arăta dintr-o mișcare scriitori uitați și extrem de importanți (așa se întîmplă cu Kavafis
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]