1,762 matches
-
și Claude Lévi-Strauss, aflat, de la finele anilor ’50, în căutarea unei formule cuprinzătoare prin care să descrie și eventual să explice asemănările, afinitățile și recurențele morfologico-funcționale ale culturii (în sens antropologic) și societății/comunității mai bine decât prin recursul la determinismele și cauzalitățile antropologiei culturale clasice, încă marcată de eurocentrism. Structuralismul a avut un impact enorm asupra studiilor lingvistico-literare internaționale, precum și asupra antropologiei culturale - în Statele Unite, în primul rând prin opera lui Clifford Geertz -, evoluând către versiuni tot mai complexe, cunoscând
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
În romanul lui Al. Jar cu virulență, În accentul pe care autorul Îl pune pe fiziologic. Ori, aceasta Însemnă reducerea la minimum a factorului de conștiință, abandonarea omului În mijlocul realității care acționează asupra lui și-l covârșește sub un imperios determinism. (Ă). Mulți artiști nu Înțeleg de ce un anume tip de descriere a mizeriei, a Întunecimii, a apăsării oamenilor, În loc să fie progresist, servește burghezia. Ei nu Înțeleg Încă nici de ce Îngroșând abjecția exploatatorilor, Înfățișându-i În bălăceala lor sorbidă și făcând
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de natura și proiectarea organizațiilor „post-industriale”, sesizând necesitatea unui model organizațional propriu noului tip de societate, ce îi succede celei industriale. Câțiva ani mai târziu, ideea de organizație bazată pe cunoaștere se regăsește în cadrul a două abordări care îi explică determinismul fie pornind de la factori tehnologici, fie de la factori organizaționali, fiecare din ele propunând și soluții specifice de operaționalizare. De pe pozițiile promotorilor tehnologiei informatice, Holsapple și Whinston definesc organizația bazată pe cunoaștere drept „o colectivitate de lucrători cu muncă de concepție
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
și comentat ideile care au generat verticalitatea spiritului, iudaismul și mijloacele sale morale, interferate adeseori de luminile elitei, dar și ale culturii populare române, maghiare, elene, slave, germane. Istoria evreității privită ca o deschidere, în care nu primează explicația, cauzalitatea, determinismul fenomenelor, ci înțelegerea stilului de viață, corespunzându-i forța creatoare, individualitatea și realitatea practică. Prezența evreilor în Balcani și în Polonia datează din antichitate, urme ale habitatului lor, cimitire, sinagogi, monede, inscripții pe piatră fiind descoperite cu deosebire în ultimele
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
sociologice, culturale). Elementele respective se află în interacțiune și sunt necesare în luarea unei decizii. De exemplu: corpul meu îmi semnalează că este obosit (elemente proprioceptive), dar este zi (elemente perceptive), sunt la serviciu și nu e decât ora 15 (determinism sociocultural: norma socială conform căreia nu trebuie să dormi în timpul zilei și, mai ales, în timpul serviciului!). Combinarea acestor elemente îmi va condiționa luarea deciziei, iar în exemplul nostru nu va favoriza alegerea opțiunii de « a merge la culcare». Aici intervine
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
motiv selector al acțiunii, având ca finalitate plăcerea. Pentru că ne-a făcut plăcere să dormim și ne-am apropriat plăcerea, avem tendința de a dori să repetăm experiența. Este important să luăm în considerație faptul că, dincolo de partea preponderentă a determinismelor biologice, există și alți factori care ne vor îndemna să dormim. Nu ne vom ocupa de aceste considerații psihologice, ci vom analiza aspectele fiziologice și metabolice ale somnului. b) Somnul reparator, somnul regulator Pentru toată lumea, somnul intervine pentru «compensarea» unei
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
decât din observație, cu un conținut „mistic” generat de funcția activă a superstiției și a supranaturalului. În Proza lui Pavel Dan (1943), explică originalitatea realismului din opera scriitorului prin „sondarea adâncurilor misterioase ale conștiinței”, prin predispoziția spre afirmare a unui determinism metafizic, sugerat de „semne” oculte, prin intenția satirică și nuanța pesimistă. Dintre numeroasele articole și note privind actualitatea literară, se detașează prin dimensiuni și substanță cele despre Henriette Yvonne Stahl, George Popa și Emil Giurgiuca. Un pronunțat caracter de critică
BOITOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285796_a_287125]
-
interbelică. Înainte de cartea de debut, B. publicase în reviste o suită de articole despre Eminescu: glose, al căror liant poate fi considerată perspectiva etnopsihologică și psihanalitică a abordării (cea dintâi, mai ales, la ordinea zilei în epocă). Autorul are marota determinismelor, crezând a putea deduce din etnosul „mixt” al poetului (slav, romanic, mongol chiar) tensiuni ale personalității și operei (de exemplu, cea dintre „veselul de afară” și „adumbritul, scormonitorul dinăuntru”) sau „tragica dilemă” dintre vocația metafizică (atrofiată) și cea poetică, dintre
BOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
poetică, dintre „formularea rece, prin creier, a esenței lumii, și trăirea ei, în poezie”. Pentru români, care ar trăi „hiatusul” dintre metafizică și poezie, Eminescu ar veni ca un „catalizator” al relației. Încercare critică merge mai departe pe linia acestui determinism etnic, implicând în discuție și simbolismul Luceafărului, pus în relație cu cel din Miorița și Meșterul Manole, și glosând despre seninătatea în fața morții, unirea principiilor masculin și feminin (Hyperion ca hermafrodit) etc. În Sărmanul Dionis, celălalt text-pivot al comentariilor, ar
BOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
acestei relații, persoanele implicate au statuturi și roluri bine definite prin acțiunile lor. Semnificația acestei relații speciale decurge din următoarele caracteristici ale sale: aă orice prejudiciu, ca acțiune negativă, are la baza sa niște intenții ostile, bine definite, cu un determinism precis; bă natura prejudiciului sau a conflictelor este În relație directă cu intențiile ostile care l-au produs; că anularea intențiilor agresive sau Împiedicarea descărcării acestora previne sau anulează efectele prejudiciului; dă reparația prejudiciului este posibilă prin acte materiale, psihologice
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care tindem toți: Non omnis moriar. 33 SEMNIFICAȚIA DESTINULUI Cadrul problemei Ori de câte ori gândim sau vorbim, din punct de vedere psihomoral, despre persoana umană, ne raportăm la câteva teme esențiale legate de aceasta, și anume: ființa, ca nucleu al existenței omului, determinismul, ca origine a ființei umane, voința și libertatea de a fi, ca manifestare individuală, capacitatea de a acționa sau de a face, care derivă ca act din voință, și libertatea sa, Împlinirea sau eșecul acesteia, ca realizare sau ca Înfrângere
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
său destin? La această Întrebare, L.A. Seneca răspunde: ducunt volentem fata, nolentem trahunt - oricât te-ai Împotrivi, destinul tot se Împlinește. Problema destinului i-a preocupat pe mulți specialiști: filosofi, medici, psihologi, mistici, moraliști etc. Destinu a fost privit ca determinism al vieții, ca timp trăit de către individ, dar și ca ceva obscur, independent de voința și de posibilitățile de Înțelegere ale omului, ca ceva care-i este impus acestuia din afara lui, și căruia, datorită imposibilității de a acționa, trebuie să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Băncilă (v. Ideea de destină. Pentru acesta, destinul este ceva ontologic, dar nu În absența omului, ci integrat existenței acestuia, ca un dat al realității umane. Destinul este o realitate unică, majoră și substanțială, care se manifestă sub trei aspecte: determinism, fatalism și libertate. Orice destin va reuni cele două planuri ale existenței umane: planul metafizic și planul natural, sau planul inteligibil și planul sensibil (V. Băncilăă. Marea valoare a destinului este dată de faptul că el reunește Întotdeauna metafizicul cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ceva „substanțial și ocult”, ceva „profund intim și mai mare decât noi”, el fiind de fapt „o direcție de ființare la care ne raportăm permanent”. Realitatea destinului este cuprinsă În următoarele trei aspecte, care reprezintă părțile sale constitutive, și anume: determinismul, fatalitatea și libertatea. Să le definim pe fiecare, În sensul raporturilor pe care le stabilesc cu destinul persoanei. Prin determinism, se Înțelege acea ordine precisă și Înregistrabilă de cauze care stau la baza existenței persoanei umane și care determină Însăși
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
la care ne raportăm permanent”. Realitatea destinului este cuprinsă În următoarele trei aspecte, care reprezintă părțile sale constitutive, și anume: determinismul, fatalitatea și libertatea. Să le definim pe fiecare, În sensul raporturilor pe care le stabilesc cu destinul persoanei. Prin determinism, se Înțelege acea ordine precisă și Înregistrabilă de cauze care stau la baza existenței persoanei umane și care determină Însăși viața acesteia, direcția și sensul ei. Fatalitatea trebuie Înțeleasă ca predestin, căci ea nu se poate concepe fără nici o notă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
că îi spuneam mamă mătușii.... cum altfel să-i zic... eu, de ea nici nu îmi mai aminteam...” nemaiînțelegându-se cu neamurile din partea soțului, acesta provenind dintr-o familie modestă cu copii mulți, copilărind într-un climat nefavorabil. De altfel, determinismul mesajelor parentale și-a pus amprenta asupra personalității tatălui vitreg - vicios, bețiv, recalcitrant, evazionist... O perioadă de doi ani, mama și soțul au locuit împreună cu bunicii. După ce mama inculpatei beneficiază de repartiția unei garsoniere, inculpata împreună cu tatăl vitreg și cu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
și eu, ne-am bătut reciproc... i-am dat-o, munceam muncă fizică, i-am dat-o în numele tatălui..., Dumnezeu să o ierte, îmi pare rău până mor... Din cele relatate rezultă că inculpata a adoptat un comportament influențat de: - determinismul mesajelor parentale; - nivelul scăzut de instrucție; - mediul relațional; - atitudinea victimei față de fiică („nu permit nimănui...”), nevoia de a oferi acesteia ceea ce ea nu a avut, după cum am menționat anterior și faptul că i-a fost amenințată ,,dependența” - fiica; - consumul de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
stării de anxietate, de iritabilitate, de ostilitate a inculpatei. Ea s-a răzvrătit împotriva „haiducului”, și-a omorât modelul. A fost condamnată la 20 de ani de închisoare pentru omor deosebit de grav. Factorii care au favorizat producerea infracțiunii de omor: - determinismul mesajelor parentale - comportament antisocial; - nivelul scăzut de instrucție; - mediul relațional; - modelul - fratele pe care a încercat să-l copieze, ducând o viață libertină și nonconformistă; - structura sa psihotică; - structura nevrotică; - stimulul, contextul, care a favorizat trecerea la act; Nu întreține
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
este rezultatul fricii față de furia soțului într-un moment când Supraeul nu își mai îndeplinește funcția de control, de cenzurare/sublimare a impulsurilor agresive inconștiente. Este condamnată la 15 ani de închisoare. Factorii care au favorizat producerea infracțiunii de umor: - determinismul mesajelor parentale; - nivelul scăzut de instrucție; - dizarmonia personalității; - stimulul, contextul care i-a permis inculpatei să-și actualizeze, manifeste potențialul violent, agresiv. După condamnarea ei, familia băiatului este supusă unui proces de disoluție familială prin divorț: „După intrarea mea în
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
în termeni de percepere, înțelegere, intrepretare), sunt în mare măsură programate de experiențele noastre din trecut. Indivizii percep lucrurile în mod diferit, fiecare privind prin unica lentilă a experienței personale. Este foarte greu să anulăm influența acestor experiențe, condiționări trecute (determinismul genetic, determinismul fizic - educația, trăirile din mica copilărie etc., determinismul mediului ambiant), dacă nu conștientizăm capacitatea de a le transcende, acceptând și analizând efectul lor asupra noastră, precum și natura noastră pozitivă, deschisă, potențial creatoare cu resurse nelimitate în a se
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de percepere, înțelegere, intrepretare), sunt în mare măsură programate de experiențele noastre din trecut. Indivizii percep lucrurile în mod diferit, fiecare privind prin unica lentilă a experienței personale. Este foarte greu să anulăm influența acestor experiențe, condiționări trecute (determinismul genetic, determinismul fizic - educația, trăirile din mica copilărie etc., determinismul mediului ambiant), dacă nu conștientizăm capacitatea de a le transcende, acceptând și analizând efectul lor asupra noastră, precum și natura noastră pozitivă, deschisă, potențial creatoare cu resurse nelimitate în a se adapta, evolua
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
programate de experiențele noastre din trecut. Indivizii percep lucrurile în mod diferit, fiecare privind prin unica lentilă a experienței personale. Este foarte greu să anulăm influența acestor experiențe, condiționări trecute (determinismul genetic, determinismul fizic - educația, trăirile din mica copilărie etc., determinismul mediului ambiant), dacă nu conștientizăm capacitatea de a le transcende, acceptând și analizând efectul lor asupra noastră, precum și natura noastră pozitivă, deschisă, potențial creatoare cu resurse nelimitate în a se adapta, evolua, transforma. Deținutul nu acceptă capacitatea sa de autodeterminare
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
aptitudinile lor de adaptare socială și personală în perfectă armonie, ele pot fi considerate în stare de perfectă normalitate” (Cambell, 1995, p. 447). În urma analizelor care s-au întreprins, concluzia este că normalitatea e o construcție conceptuală cu un puternic determinism cultural. Spre exemplu, nu trebuie pierdut din vedere faptul că homosexualitatea a fost tolerată ca o formă de expresie a sexualității umane în Roma și Grecia Antică și a fost din nou acceptată în societățile de tip occidental, inclusiv în
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
consolare”. Cauzele care determină apariția acestei tulburări nu sunt clar precizate, dar se presupune că poate exista fie o predispoziție ereditară, fie un complex de factori care determină o serie de afecțiuni la nivelul creierului. Se presupune și existența unui determinism de natură psihogenă, mai ales la copii lipsiți de confortul afectiv, ca o reacție la atitudinea și comportamentul părinților față de nevoile lor (Gherguț, 2005). Comportamentul copiilor autiști este unul atipic, bazat pe următoarele caracteristici principale: dificultăți de comunicare, absența vocalelor
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
fruntea înaltă, acoperită de o piele galbenă subțire, brăzdată de încrețituri fine. De altfel, toți ceasornicarii sunt mai mult sau mai puțin filozofi. (Își aleg meseria din cauza firii lor? Ori devin filozofi din cauza meseriei?) Ceasornicul, angrenaj de forțe, "lecție" de determinism - cu sistemul lui de sori strălucitori, cu palpitul spiralei nelămurit și sur închipuind o nebuloasă, cu pretenția coardei de perpetuum movens 1 al rotației dintre cele două capace - e un univers în miniatură, pe care maistrul îl descompune prin analiză
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]