4,964 matches
-
posibilă finalitate a unei construcții imaginare bazată pe percepția imaterială a lumii vizibile. Selecția realizată de Irina Cios cuprinde lucrări recente, dar și lucrări noi, realizate special. Fiecare spațiu propune o etapă în definirea conceptului: la MNȚR este vorba de devenire, la MNAC de spiritualitate, la The Ark / CIAC de trăirea vieții cotidiene. Asemeni curcubeului, nu există un punct de plecare, vizitatorii putând alege să înceapă din oricare dintre cele trei locuri. Cine este Sarkis Un artist cu o energie extraordinară
Noaptea Albă a Galeriilor: Imaginează-ți ce se află la celălalt capăt al curcubeului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/29773_a_31098]
-
dosar de referințe critice de George Ardeleanu, Editura Humanitas, București, 2013, 309 pag. Apariția, în cadrul seriei de autor Dinu Pillat de la Humanitas, a volumului Mozaic istorico-literar. Secolul XX reprezintă cea de-a IV-a ediție a acestei cărți fundamentale în devenirea regretatului critic și istoric literar. O carte care nu numai că l-a impus, după anii de închisoare politică, vexațiuni și absență forțată din spațiul public, ci i-a și completat profilul critic cu dimensiunea istoricului literar. Apărut inițial în
Dinu Pillat, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2984_a_4309]
-
umanului: eticul vizează ,,o anume formă a omului". Am putea spune că și în această ,,a doua etică" binele este subordonat umanității, însă nu umanității ca ceva închis, finit, așa cum este într-un moment dat, ci ca fiind într-o devenire nelimitată. Petru Creția spunea odată că ,,gratuitatea este universalul, dar sub specia posibilului". Gîndirea etică - și nu numai etică - a lui Petru Creția se centrează, în scrierile din anii '70-'80, pe conceptul de libertate, afirmat cu un anumit patos
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
poetului, situabilă dincolo de limitele suprarealismului: "Utilitate, frumos, bun, valoros, la ce pot servi?". Interogația aceasta amintește de apelurile lui Cristian Popescu împotriva esteticului sau a ierarhiilor axiologice, criterii ale unor disocieri "burgheze", mizînd, în schimb, totul pe... existență. Paradoxal, dar devenirea lui Gellu Naum stă sub semnul aceleiași angajări în existență și a aceleiași revolte parodice față de pericolul convenționalizării discursului (chiar și a celui suprarealist), pe care criticul o constata, volum cu volum, în poezia mai nouă a anilor '80. Nu
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
gustului treptele acestora erau sentimentele treptele sentimentelor erau sentimentele treptele sentimentelor erau gîndurile iar treptele gîndului sînt oglinda gîndului treptele oglinzii gîndului sînt gîndurile vorbitoare iar treptele lor sînt amestecul pîlpîirea și treptele pîlpîirii e vidul ale cărei trepte sînt devenirea devenirea ține în ea ființa precum focul ține arderea precum focul ține arderea devenirea ține în ea ființa ale cărei trepte sînt devenirea pîlpîirea și treptele pîlpîirii e vidul iar treptele lor sînt amestecul gîndului sînt gîndurile vorbitoare iar treptele
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
treptele acestora erau sentimentele treptele sentimentelor erau sentimentele treptele sentimentelor erau gîndurile iar treptele gîndului sînt oglinda gîndului treptele oglinzii gîndului sînt gîndurile vorbitoare iar treptele lor sînt amestecul pîlpîirea și treptele pîlpîirii e vidul ale cărei trepte sînt devenirea devenirea ține în ea ființa precum focul ține arderea precum focul ține arderea devenirea ține în ea ființa ale cărei trepte sînt devenirea pîlpîirea și treptele pîlpîirii e vidul iar treptele lor sînt amestecul gîndului sînt gîndurile vorbitoare iar treptele gîndului
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
treptele gîndului sînt oglinda gîndului treptele oglinzii gîndului sînt gîndurile vorbitoare iar treptele lor sînt amestecul pîlpîirea și treptele pîlpîirii e vidul ale cărei trepte sînt devenirea devenirea ține în ea ființa precum focul ține arderea precum focul ține arderea devenirea ține în ea ființa ale cărei trepte sînt devenirea pîlpîirea și treptele pîlpîirii e vidul iar treptele lor sînt amestecul gîndului sînt gîndurile vorbitoare iar treptele gîndului sînt oglinda gîndului treptele sentimentelor erau gîndurile treptele acestora erau sentimentele și aguridele
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
gîndurile vorbitoare iar treptele lor sînt amestecul pîlpîirea și treptele pîlpîirii e vidul ale cărei trepte sînt devenirea devenirea ține în ea ființa precum focul ține arderea precum focul ține arderea devenirea ține în ea ființa ale cărei trepte sînt devenirea pîlpîirea și treptele pîlpîirii e vidul iar treptele lor sînt amestecul gîndului sînt gîndurile vorbitoare iar treptele gîndului sînt oglinda gîndului treptele sentimentelor erau gîndurile treptele acestora erau sentimentele și aguridele mirosului și gustului treptele cărnii erau fagurii văzului și
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
mă duceam la piață, făcând socoteala, mă pomeneam cu un indelebil uigur eghi, cketiu, harom, neghi... * Repet întâmplarea deoarece, zilele trecute, recitind Istoria țărilor românești, cronicarii munteni 1, Stolnicul Constantin Cantacuzino, în încercarea de a lua pulsul stilului românesc, în devenirea lui - gen analiștii politici de ieri și de azi - dau de următoarele pasaje din capitolul intitulat: Hunii, au cum le zic alții Unii, den care ungurii să trag și sunt și până astăzi. De unde au pogorât și cum au descălecat
Ungurește by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11073_a_12398]
-
conștient de faptul că dincolo de acești factori exteriori, în arhitectura unei personalități intră și o parte nevăzută, cea a culturii asimilate, a cărților citite, a viselor și a gândurilor niciodată mărturisite. Or, Moștenirea Familiei Bildungsroman este tocmai o carte a devenirii unui individ, urmărite aproape exclusiv din perspectiva vieții interioare a acestuia. Rezultatul este o carte de factură suprarealistă, în care ludicul, asocierile de cuvinte cele mai surprinzătoare, întâmplările care sfidează raționalul își dau concursul la realizarea unui climat straniu, bizar
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
într-un chip exemplar, nu doar, am spune, în litera, ci și în spiritul ei, cu o gravitate (responsabilitate) care nu ocolește esențialul, id est care certifică nenumăratele tribulații, frămîntări, așteptări ratate, iluzii destrămate, adică diagrama dureroasă a unei anevoioase deveniri. Cît de departe sîntem de frivolitatea unor ,memorii" precum cele semnate de Nina Cassian, hetaira socialistă care și-a împărțit condeiul între evocarea (în surdină!) a numeroaselor d-sale oportunisme și cea (,clamoroasă!") a tot atît de numeroaselor d-sale
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
judiciară sau polițienească, motiv pentru care ea implică un surplus de constrângeri și cenzură. În povestea vieții se costruiește traiectoria, "că serie de poziții succesive ocupate de acelasi agent (sau de același grup) într-un spațiu aflat el însuși în devenire și supus neîncetat tranformării". Motiv pentru care Bourdieu spune că "a încerca să înțelegi o viață că o serie unică și suficientă sieși de evenimente succesive fără altă legătură decât asocierea la un "subiect" a cărui constantă nu este decât
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
numai gândirii 15. Rațiunea hegeliana poate și va cunoaște în cele din urmă infinitul, relevat sub forma spiritului, a împăcării umanității cu propriile idei, prin abolirea distincției dintre subiect și obiect, care devin astfel momente contradictorii, dar nu independente, ale devenirii. Din acest punct de vedere, rațiunea că libertate nu mai este limitată, ca în filozofia kantiana, la individul autonom, aflat în conflict cu o lume nedreaptă și haotică. Rațiunea și realitatea se suprapun, chiar dacă la modul prospectiv: liberi nu putem
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
necesitatea nu trebuie înțelese că momente statice, fixate odată pentru totdeauna, ci au sens numai că proces, ca dinamică permanentă care elimină distincția interior-exterior sau subiectiv-obiectiv, așa cum apare această în filozofia kantiana și nu numai. Pentru că omenirea, ca spirit în devenire, nu se poate împăca niciodată cu propriile sale condiții existențiale în plan politic, unde doar se înțelege pe șine, abstract, ca dezvoltare, ci numai, ca spirit absolut, în filozofie, religie și artă22 - libertatea nu va putea exista niciodată în absența
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
nu înseamnă doar negarea abstractă a acesteia, adică gândirea ei că libertate, dialectica ei negativă, ci împlinirea ei că libertate reală, pozitivă. Moralitatea devine astfel necesitate și libertate deopotrivă, pentru că "omul moral" acționează înțelegând că faptele sale sunt necesare pentru devenirea spiritului că ceea ce el este deja prin conceptul omului moral, ca libertate, ca lume a conceptelor stând la baza rațiunii care actioneaza prin negarea exteriorității și incorporarea acesteia într-o totalitate pură, în care perechile dialectice subiect-obiect sau libertate-necesitate vor
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
științei scopurilor, adică rațiunii, care conține scopurile supreme ale umanității, în timp ce "mecanismul" funcționează numai în baza necesității 25. Mecanismul, alcătuit din obiecte, inseamna aici natură că lume fenomenologica, structurată prin intermediul relațiilor de cauzalitate. Teleologia și mecanismul reprezintă, ca laturi ale devenirii, momente contradictorii, însă ele sunt reconciliate la nivelul conceptului, al universalității subiective, individuale, care își conștientizează apartenența la totalitate și negativitatea în măsura în care se izolează de această și i se opune. De la concept se trece în mod firesc la rațiune, la
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
Mai mult, dialectica lui Hegel ar deveni contradictorie și chiar irațională, deoarece ar condamnă la dispariție tot ce există în numele realității care nu s-a împlinit pe sine și se află încă în conflict cu realitatea înțeleasă că rațiune în devenire 37. Consider că Marx l-a interpretat eronat pe Hegel. I-a făcut chiar o mare nedreptate, pentru că Hegel este citit astăzi îndeosebi că un preambul al marxismului, așa că felul în care Marx l-a interpretat s-a impus, din
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
pe sine și apoi reluând în posesie realitatea că totalitate la sine și pentru sine, Hegel se pronunță deosebit de clar împotriva abstracției, a gândirii pentru sine, incapabilă să netezească drumul rațiunii și al spiritului. Iar mersul, curgerea lucrurilor și necesitatea devenirii lumii că spirit numai rațiunea o înțelege și o pune în direcția adecvată. Nu există faptă fără un gând prealabil, așa cum și gândurile sunt influențate la rândul lor de experiență faptelor și a gândurilor precedente. Ceea ce Hegel încearcă să ne
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
fiecare om își găsește recunoașterea numai în ceilalți oameni, egali în libertatea lor, fiecare comunitate, societate, fiecare popor își găsește recunoașterea numai în celelalte popoare, egale și libere. Așa cum am constatat, recunoașterea nu poate exista într-un context inegal. Așa că devenirea istoriei nu este deloc un proces mistic și fetișist, care se petrece obiectiv, dincolo de posibilităție oamenilor de a îl influență; istoria reprezintă tocmai omenirea ghidată, mai mult inconștient decât conștient, de pasiunile și interesele sale, de permanență nevoie de recunoaștere
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
rațiunii practice sunt și rămân astfel singulare, chiar si in prezumtiva lor comunitate că "imperiu al scopurilor". În versiune hegeliana, libertatea în calitatea de continut al spiritului și necesitatea, realitatea, în calitate de exterioritate a spiritului, nu au sens decât în procesul devenirii și totodată al suprimării lor. Libertatea neagă necesitatea, lumea reală, aparentă, existând pentru sine, si o transformă în interioritate; la rândul ei, necesitatea negata își pierde exterioritatea și obiectul recunoaște spiritul drept scop al său. Transformându-se în libertate rațională
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
care figurau câteva exemplare de Cratime, un simbol major oferit de Neagu generației prezente ca talisman al concordiei. Este acesta un mod de a spune că MNAC-ul se află, totuși, din primele momente ale existenței sale, sub semnul unei deveniri faste.
Școala din depozit by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/11146_a_12471]
-
prefacerile inimaginabil de complicate ale materiei în lucru, din care suntem făcuți, (se pare că din stele, al naibii să fiu, chiar din praful stelar!)... VOM REÎNVIA, participând în cu totul și cu totul alte forme ale biologiei terestre, la devenirile ei, irecognoscibile... De pildă. Să zicem de Popescu; de domnul să zicem Cicerone Popescu... Care - o parte din dumnealui - se făcu un gândac de bucătărie, un Leptinotarsa decemlineata, și care în acest moment umblă meditativ prin bezna unui dulap, murmurând
Nemurire în plin travaliu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11236_a_12561]
-
Grigurcu Vorbim mereu de-o criză a prezentului dar pierdem din vedere faptul că există și o criză a trecutului. Ne îndepărtăm de trecut cu nonșalanță, perfidie, impasibilitate, aroganță, după împrejurări, ca și cum n-ar trebui să ne înscriem în fluxul devenirii culturale, ca și cum noi am fi pururi întemeietorii, ca și cum ne-am începe toate activitțăile ab origo. Și poate că explicația nu rezidă numai în extrema frămîntare, în dramatica neașezare a actualității ce ne confiscă, ci și într-o superficialitate egotică a
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
reușitei materiale, a imaginii (care va înlocui pagina scrisă) și a despiritualizării existenței. Nu-mi rămîne decît o acțiune solitară și donquijotescă - demolator de impostură și trișerie - în care să caut supranaturalul în artă și naturalul în cunoaștere, conștiință și devenire". Cu toate că-n fiecare zi repetă "de zece ori": Nu vorbi. Nu lua Cuvîntul!", scriitorul e pus în situația de-a "lua cuvîntul": "Am adoptat o clarviziune disperată, un anticonformism în care apăr valorile tradiționale (cele care au rezistat în timp
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
cu excepția lui Dumnezeu), sînt rebel la orice formă de opresiune și umilință, contestatar la tot ce înseamnă injustiție, lipsă de adevăr și uitare a trecutului... Sînt creștin! Scriu mai întîi pentru mine, apoi pentru ceilalți iar conștiința de sine și devenirea valorează mai mult decît orice reușită sau glorie...". Acesta e, pe scurt crezul lui Bujor Nedelcovici. în temeiul rîndurilor de mai sus, romancierul recurge la istorie și la categoriile pe care ni le oferă aceasta pentru a accede la adevăr
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]