2,113 matches
-
și cu toate astea e una și aceeași muzică, dar acum e muzică amestecată cu lumea, și lumea și muzica adunate împreună produc dorul, doamna Herta. Toate valorile mele interioare se înclină în fața d-voastră, doamnă Herta, noi ucidem și devorăm, iar d-voastră iubiți. Nu v-ați dedat la carnea lumii de afară. Sunteți cel mult din când în când violată, dar așa cum sunteți d-voastră făcută... nu are nici o importanță, pentru că creșteți imediat la loc și deveniți abia atunci
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Totul îndopat secret Și de aceea îndoapă în secret câinele Eu îndop câinele numai pentru mirosul de sânge Numai sângele stricat Pentru victoria finală. (Aruncă ficatul în colțul câinelui în spate și râde scrâșnind din dinți. Se aude cum câinele devorează cu zgomot ficatul) Sfârșitul primei scene Scena a doua La început, zgomote dintr-o pajiște de vară. Sepp Botdejigodie stă pe o bucată de gazon și ascute o coasă. SEPP BOTDEJIGODIE: Iarba, Poezia sângelui Iarba trebuie din nou să mă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
prea încet pentru durerile trupului Sângerând prost Totul prost Și durerile dragostei Și femeile ca o lume îndurerată Hoitul femeiesc Care zace pe spate și s-au pus pe așteptat Și în spinarea sănătoasă au niște sentimente Sunt bune de devorat cu toate sentimentele vieții Și când s-au gătat sentimentele Atunci sunt ridicate și șterse Și acoperite pentru tot viitorul (mai cosește un pic) Hei Sepp împuțitule Lemn Devorare Muncă Foame Hei Sepp împuțitule E gravidă Casa are nevoie Să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
noastre Și ne otrăvim PE NOI și suprafața noastră LIBERATEA e liberatea unui gândac. COMPOZITORUL (se ridică și începe și el să facă cercuri): Noi căutăm propriul nostru timp deschidem găurile auzului cădem în lumina zilei mituim Estul lingem Vestul devorăm cadavrul zilei și îi sorbim represiva măduvă din șira spinării. PIANISTA (o așază cu forța pe un scaun pe țăranca consternată): Statul în Zi acum acolo e plânge pute cu burta spintecată la picioarele noastre îi împingem coatele sale metafizice
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sunt acestea maltratate și înfometate. într-o zi, una dintre ele își mănâncă purcelușii. Porcarul se destăinuie filosofului, temându-se să nu fie vreun semn rău. Antiphon îi replică atunci porcarului să fie bucuros că scroafa înfometată nu i-a devorat propriii copilași și că poate așadar să se declare mulțumit... -4 Dușmanul legilor. Antiphon s-a plictisit de „divan”; considera că o asemenea activitate nu era pe măsura ambițiilor sale, așa că a devenit de-a binelea filosof sofist. După ce a
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
întrepătrund prin particulele invizibile - expresia apare în text... - care urmează niște trasee și au pasaje deschise datorită existenței porilor. Ansamblul se unește sub formă de abur. Cum s-ar putea profesa mai clar un materialism după toate regulile? A-ți devora aproapele devine deci un exercițiu filosofic: nimic imposibil în asta, mai întâi pentru că unele populații de pe planetă acționează în acest fel, dar și pentru că nimic nu se pierde, iar economia generală a lumii este astfel salvgardată. Materia cadavrului aproapelui meu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
literelor” 355 , găsește o satisfacție nebănuită în acest joc de cuvinte licențioase. „Mai mult chiar, atrăgând atenția asupra apetitului propriu, târgoveața reliefează dorință ei de a consuma fie senzual soții, fie textele sau orice altceva. De fapt, în timp ce <<interpretează>>, ea devorează atât partenerii, cât și sursele scrise sau orale, apropriindu-și-le pentru a le folosi după bunul plac și trăgând de la ele orice satisfacție putea găsi.”356 Pentru târgoveață „a explica un text înseamnă oarecum a-l 351 Catherine S. Cox, art.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pregătească cu multă râvnă moartea.” 877, ea compătimindu-le pe femeile ce sunt claustrate forțat în case, obligate doar să muncească, fiind private de libertate și de bucurii. Un negustor bogat din Arminio, protagonist în nuvela rostită, era atât de devorat de gelozie încât îi interzicea soției participarea la petreceri, la slujbele religioase, ba chiar îi limita și dreptul de a privi pe fereastră. Disperată, soția se hotărăște să procedeze în așa fel încât precauțiile aberante ale soțului să fie măcar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
am dus cu toții să vedem straturile de flori și câinii ne-au însoțit. Un ogar rusesc, gri cu alb, care semăna bine de tot cu Nikita pe care l-am iubit atât de mult și care iarna trecută a fost devorat de lupii din pădurea de la Posada, apoi o potaie mică cu zgardă de argint, roșcat și negru, foarte certăreț, ca toți cei din rasa lui. Îl cheamă Trick. Deodată, prințul dă ordin să fie adus un poney de Shetland, care
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
lumi bolnave. Al unei lumi care nu poate să se miște. Sau dacă se mișcă, o face convulsiv, trepidant, ca și cum ar fi pe arcuri. Toate gesturile sunt disperant de senzuale. Sunt gesturile unor infirmi care iubesc exploziv și care își devorează până la os neputințele, sfidând orice handicap. Acești schilozi cu abces cicatrizat pe inimă fură vieții clipe de intimitate, trișându-și boala 361. Spectacolul lui Radu Afrim surprinde cuvintele pe care personajele le transmit din spatele ghipsului, dar după ce iubirea lor se
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cumplită, îl îndeamnă să meargă "până la capăt". Cuplul se sărută, mâinile cuprind torsul. Se strâng mai tare ca niciodată unul într-altul, limba lui Serggio răscolind palatul amantei, iar aceasta plimbându-și-o pe-ai ei pe mucoasa partenerului. Se devorează astfel, gustă din farmecul trupurilor proaspăt cunoscute. Olga primește membrul scoțând de fiecare dată gemete. Iar acum, că se zbate mai tare, țipă mai cu putere. Bărbatul se bucură să vadă cum frumoasa se transformă sub el, iar metamorfoza aceasta
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
s) English”. Obsedați de comunicarea instantanee - foamea de texte a revistelor deja menționate, de la Black Mask și Dime Detective Magazine la Spicy Detective, era insațiabilă, acestea trăind sub regimul urgenței absolute -, obligându-l pe cititor nu să citească, ci să devoreze povestirea, editorii găsiseră cea mai bună metodă de a lărgi sfera lecturii cât se poate de jos pe scara socială. O engleză formală, plină de volutele adeseori prețioase ale unui rafinament inaccesibil, n-avea în nici un caz sorți de izbândă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și, mai ales, pe orfici. Chiar dacă s-a negat existența unor comunități orfice În Antichitate, o ideologie orfică a existat cu siguranță anterior lui Platon. Ea a lăsat moștenire respingerea și disprețul trupului pornind de la mitul pruncului Dionysos, ucis și devorat de Titani 20. De aici, discipolii „stilului de viață orfic” (bios orphikos) au ajuns la ideea unui păcat (timoria, scelus) care precedă nașterea umanității, dar pe care neamul omenesc Îl moștenește. Pentru a-l ispăși sînt considerate necesare Înfrînările (apochai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și consubtanțialității cu divinitatea, căci În mitul orfic omenirea ia naștere din cenușa Titanilor izbiți de fulgerul lui Zeus În chip de pedeapsă pentru deicidul comis și, În felul acesta, avem cu toții În alcătuirea noastră fragmente din trupul lui Dionysos devorat de Titani. Cu toate că Bianchi a atras atenția În repetate rînduri că ar fi o simplificare excesivă să se atribuie derivarea gnosticismului din orfism, teoria sa privitoare la invarianți n-a reușit să ofere o explicație a situațiilor istorice concrete. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Povestindu-i istoria creației, Isus Îi dezvăluie omului propria origine: „Isus i-a arătat lui Adam pe părinții din Înălțimi(le cerești) și propria sa persoană (a lui Isus) lipsită de apărare dinaintea tuturor, dinaintea colților panterei și ai elefantului, devorată de cei hrăpăreți, Înghițită de cei lacomi, amestecată și Întemnițată În tot ce există, legată de duhoarea Întunericului”77. Revelația făcută de Isus, totuna aici cu Arborele Cunoașterii 78, Îi Îngăduie lui Adam să ia cunoștință de starea jalnică În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
De nat. boni 46. 71. M7984 = T III 26oeI și M7981; citat după Asmussen, Manichaean Literature, p.127. 72. Acest proces este diferit la Theodor bar Konai, Augustin și Mihail Sirul (Cumont, Recherches I, p. 42): Marele Arhonte Saklas Îi devoră pe monștrii masculi, iar soția sa Nobroel pe cei femele, după care au un raport sexual și Nebroel Îi naște pe Adam și apoi pe Eva. 73. Motiv pentru care, bineînțeles, școala germano-suedeză de istorie a religiilor era ferm convinsă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și conotarea sa în textul propriu, dar și afectivă, deturnându-i emoțional sensul primar prin expansiune hiperbolică: "Căci omul care știe o carte, nu o poate ști decât pe aceea. Când și-a găsit cartea ce i se nimerește, o devoră. O mistuie și o mănâncă din nou. O ia de o mie de ori la răscitire, o învață pe de rost și chiar o scrie din nou". Preteriția încununează finalul acestei secvențe: "Iarăș [sic!] nu poate fi o aluzie la
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în peștera gazdei sale cu violența unui dușman, încălcând el însuși regulile doritei ospitalități. Ideea că ospitalitatea poate fi devoratoare, căpcăunescă și canibalescă, că încă din momentul întâlnirii între oaspete și gazdă se pune problema care din ei îl va devora pe celălalt, este prezentă în aproape toate variațiunile scenei de ospitalitate, dar este cel mai pregnantă în scena din peștera ciclopului antropofag. Avem aici de a face cu o transgresare sistematică a regulilor de ospitalitate din cele două părți: Ulise
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Când Ulise îl invocă pe Zeus cel ospitalier, Ciclopul îi răspunde că el nu se teme nicicum de zei (9.274-276)77*, impietate surprinzătoare și scandaloasă, care nu prevestește nimic bun, și departe de a le oferi mâncare oaspeților îi devorează cruzi "și-i înșfăcă și, ca pe niște țânci, îi trânti jos, de li se scurse creierul, stropind pământul. Namila îi sfârtecă apoi în bucăți, își pregăti ospățul, înfulecându-i cu lăcomia unui leu crescut în munți. Mâncă de-a
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
acasă. Ar vrea să rămână lângă feacieni și Nausica. Homer este cel care îi cere să se întoarcă acasă, să-și îndeplinească rolul fiindcă doar întorcându-se în Itaca, Ulise va fi mare. Ulise nu-și mai aparține, Itaca îl devorează, existența lui fragmentată aparține celorlalți, înainte de a-i aparține sieși și cu multă silă se supune figurii arhetipale. Vassilis Vassilikos dă imaginea unei Itaci fără iluzii, devenită și ea un loc de simulacru. "Nimic, nu mai recunoștea nimic". Astfel debutează
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dacă urmăm onomastica, înseamnă și a se crampona. Ca zeu al căsătoriei, el este cel al legăturilor și are legătură cu această cramponare (sich-an- die-Mutter-klammen-ul despre care vorbea Bowlby)578. Deleuze și Guattari au evocat în schimb faptul că legătura devorează, gândindu-se la un Kafka/Dracula 579. Deficiența legăturilor este și ea revelată în tema hranei materne (cunoaștem atitudinea anorexică a eroului lui Kafka, adică dezgustul de orice hrană, imposibilitatea de a asimila lumea și de a și-o încorpora
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Légende de saint Julien l'Hospitalier. Essai sur l'imaginaire flaubertien, Odense University Press, 1999. 402 "Păcatul este în ochii creștinului un rău periculos care ne atacă și pune în pericol viața, o lepră hidoasă care ne macină și ne devoră... Acest rău, această lepră au devenit pentru popor o boală, o lepră veritabilă" (Maury). 403 *Trad. rom. cit., p. 89 (nota trad.). 404 Episodul leprosului în Mâncătorul de opiu al lui De Quincey tradus de Musset a putut să-l
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în cer, dar și rândunici care treceau destul de aproape de capetele călătorilor". În cartea Exodului prepelițele au precedat dăruirea manei de către Dumnezeu pentru poporul evreu în cursul nopții. La Kafka, Karl și cei doi tovarăși se opresc pentru a mânca și devorează cu această ocazie faimosul salam. 560 "Sute de femei îmbrăcate în îngeri, drapate în stofă albă, cu aripi mari în spate, suflând în lungi trompete aurite care străluceau". 561 Pentru studiul comparat al lui Pinocchio de Collodi și America de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
monetar ia amploare, raportul de forță va fi înlocuit de o activitate producătoare voluntară al cărei dinamism se va situa în consumul care îi corespunde. În anii treizeci, venitul monetar avea să rămână extrem de scăzut, inexistent uneori, deoarece impozitul îl devora în totalitate. Iată un caz mediu, cel al subdiviziunii Ewo pentru anul 1938: Raport monetar (în franci CFA) Nuci de palmier 103 237 Palmieri 126 047 Ulei de palmier 128 991 Arahide 1 472 Manioc 7 664 Rafie 300 Piei
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
speță (vechiul poiitis), e un făcător, un inspirat, dar și un himeric; vizând concretizarea irealului, el se ciocnește de conștiința limitei. Orice poet autentic e un Don Quijote în perpetuitate, un imoderat aspirând spre infinitul textului, dar și un damnat, veșnic devorat de dubii. Ar rezulta de aici că arta, altfel spus meșteșugul, acoperă ceea ce nu poate elanul întemeietor. Arta cuvântului, să recunoaștem, este totodată și o știință a cuvântului, o formă aparte a lucidității. Dacă nu întâlnirea cu "infernalul și divinul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]