2,071 matches
-
în univers. Te port în mine ca un clopot Cu dangătul ce bate în cuvânt, Ca pe o lavă care e în clocot Ca pe-un izvor cu hramul unui sfânt. Tot ce-ai în tine-mi aparține Și te devor în fiecare noapte, Că înfrunzești ca arborii în mine Și-n învierea dincolo de moarte. Te răstignesc în fiecare clipă, Te vând în fiecare toamnă. Când dragostea se înfiripă, Te mai sărut la fel ca pe-o icoană. ÎN SERILE CU
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
-n vârful turlei, crucea plânge. FRAGMENT DE ALBUM Te caut printre chiparoși, Ferit de ochii lumii curioși, Scăpat din colivia fără cer Tot mai străin, tot mai stingher. Aș vrea să mă îmbăt de dor, În trupul meu să te devor, În lacrima din rime să te vând Metaforei ce-mi încolțește-n gând. Cu ochii tăi de-albastru infinit, Să te refac din cioburi nesfârșit Și să te cos cu-n fir de iarbă În toamnele ce vin tot mai
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
VÂNT Adierile de vânt mângâie gândul Rătăcit într-o lume trăsnită Obsedat de-o mai veche ispită Să deslușească ce îndură fl ămândul Adierile de vânt tulbură cerul Înfrățit cu tăcerea de smoală Deseori într-o clipă fatală Pervers, restriștea devorează misterul Adieri de vânt mângâie ochii închiși Cu razele din negrele găuri Țipă din neștiutele hăuri Dureri și speranțe ale celor proscriși Adieri de vânt mângâie gândul năuc Ce-și urmează temerar destinul Blestemat să înghită veninul Recoltat insistent pentru
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
conțin o mare doză de relativitate se străvăd ca fulgerul prin nori. Minciuna și diversiunea sunt „comorile” lăsate de la securitate, sunt „șiragul” manipulării, prefigurate în „coliere” și „talismane” parlamentare. Ele și eufonia vorbelor garnisite cu mierea excitantă a promisiunilor halucinante devorează, până într-o zi pe alegător...! Căci vine și ziua când ingredientele amețitoare, minciunile își pierd și timpul și spațiul, iar parlamentarul manipulator nu mai poate să mintă pe nimeni și rămâne singur. Nu mai poate exploata monotonia nimănui. Culorile
CRISTIAN ŢOPESCU. I SE SIMTE LIPSA DE ORIUNDE PLEACĂ, ESTE BINEPRIMIT ORIUNDE VINE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359936_a_361265]
-
și altele, o cîntăreață, o actriță celebră, dar mă întorsesem și îmi vedeam de scris, publicam poezii prin ziare, trăiam ca un boem, citeam cu disperare L' Éneide de Virgile, textul latin cu note critice în franceză și, în timpul liber, devoram literaturi, răsfoiam prin anticariate zeci de tomuri cu filele netăiate, crăpam citind la bibliotecă, mă înarmam cu tot ce este mai durabil și mai dumnezeiesc în lumea asta. Treci la Odaliscă! m-a somat Thomas; tot ce ai spus pînă
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
în timpu” mesei, apoi mai vorbim. Ciocniră halbele, le goliră până la jumătate și începură să înfulece. Unul mânios, cu ochii la fasolea celuilalt, altul filozofând adânc, dar cu cele mai pofticioase priviri aruncate la intervale regulate peste micii ce dispăreau devorați cu repeziciune... - Așaaa! Să ne fie de bine! Continuăm, dacă este voia matele, coane Costache, preluă inițiativa domnul Costică, ștergându-se plin de importanță la gură cu un mototol de șervețele. Dacă vrei să auzi de la mine, păcătosul... - Și ce
LA SPOVEDIT... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340446_a_341775]
-
Elon Musk avea 15 ani când, în urma unei crize existențiale, a început să devoreze biblioteci întregi cu lucrări de filosofie și texte religioase, în căutarea unui răspuns. Nu orice răspuns. Răspunsul la cea mai incomodă întrebare: care este sensul acestei vieți ? Bătrânii filosofi ai umanității i-au trecut prin filtrul minții, de la stoici, la
Atlas și om. Vizionarea acestor imagini are ceva răvășitor pentru orice ființă umană din carne și oase () [Corola-blog/BlogPost/338448_a_339777]
-
ani? Uitați-vă cu atenție zilele acestea la examenul de bacalaureat Să privim așadar personajele care participă zilnic, în calitate de conducători auto, la ceea ce numim traficul bucureștean al momentului verii anului 2016: Tigrul - un carnasier de talie mare, dotat genetic să devoreze o mulțime de riscuri în conducerea autovehicolului, care este uneori o limuzină cu motor puternic de capacitate minimum 2000 centimetri cubi, dar de cele mai multe ori, desigur, un autoturism 4x4. Întotdeauna dă vina pe partenerii de trafic, ori pe infrastructură, ori
tipuri de șoferi în savana bucureșteană () [Corola-blog/BlogPost/338502_a_339831]
-
da! Toată ziua și toată noaptea îi scriu versuri „filozofice și umane”, îmi impun s-o visez numai pe ea, s-o văd cum vine la poartă”. Poetul își închipuie iubirea „ca pe un pește uriaș, pe care mi-l devoră alții!” Din dragoste, „mănânc foarte puțin, dar fumez de rup pământul, fumez cu hectarul mahorca mângâierii, beau cu cisterna cafeaua înțelepciunii!” Iar ea zice: „ehehei, de când aștept să mă admire, să mă răscolească și să mă scurme un poet!” Trăiri
Ion Zimbru şi-a făcut timp… / Prozoversuri care dor frumos () [Corola-blog/BlogPost/339978_a_341307]
-
om și pește care trage barcă după el în larg. În sfârșit răpus, marlinul este prea mare ca să poată fi ridicat la bord și Santiago îl leagă de barcă lăsându-l în apă, dar, pe drumul de întoarcere, rechinii îl devorează cu toata împotrivirea disperată a bătrânului, care revine la țărm epuizat și aducând cu el doar scheletul peștelui. Această povestire aparent simplă reprezintă în realitate o adevarată parabolă a condiției umane, a invincibilității omului. Fiind pescar, Santiago nu exercita o
Ernest Hemingway: Bătrânul şi marea. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339338_a_340667]
-
doamna în mantou galben? Zâmbesc nostalgic. Îmi amintesc de copilărie, o copilărie a romanelor polițiste, marcată de detectivul Marlowe, personajul întâlnit în scrierile lui Raymond Chandler, unul dintre cei mai populari autori ai secolului al XX-lea. Era perioada când devoram în câteva minute romanele polițiste. Citeam până la crimă, închipuindu-mi cine ar putea fi făptașul. Era un rămășag cu mine însămi, pe care uneori îl pierdeam, alteori nu. Rândurile de la final rezolvau dilema cu ușurință. Dar cine este această prezență
Patrick Modiano: Micuța Bijou. Pe urmele mantoului galben – Recenzie, a Danielei Gîfu () [Corola-blog/BlogPost/339419_a_340748]
-
unui poet pasionat de eternul și fascinantul miraj religios: ,, Avem în față poemele unui inițiat, care poartă numele de NICOLAE NEGULESCU - poeme strânse într-un florilegiu cu adevărat regal - antologia de față” (p. 5). Poetul mărturisește că scrie pentru că este devorat de dorul de eternitate, iar inspirația îi vine de la dragostea pentru Dumenzeu. ,, De ce scriu? Din dorul de Eternitate și tot zidesc din cuvinte o Biserică , la altarul căreia, Îl Slăvesc pe Dumnezeul meu” (Adrian Botez, ,,Interviu cu N. Negulescu”, în
Dr Adriana Mihaela Macsut: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor (Recenzie de carte) () [Corola-blog/BlogPost/339415_a_340744]
-
pe ritmuri disco. Întregul spectacol stă sub semnul contemporanului: „Hamlet este contemporanul nostru.” spun regizorul Radu-Alexandru Nica și dramaturgul Oana Stoica, parafrazându-l pe Jan Kott. „Dacă transformăm așteptarea, atributul său ab initio, în neputință, vom descoperi omul de astăzi, devorat de responsabilități care îl depășesc. Hamlet este un personaj urban prin excelență, iar bolile citadine nu-l ocolesc. Nu întâmplător el reprezintă o matrice freudiană și după cum știm, psihanaliza este un trend metropolitan.” Despre actualizarea textului classic și aducerea sa
Premieră Casa de productie TVR HAMLET luni 20 APRILIE 2015 – TVR 2 () [Corola-blog/BlogPost/339423_a_340752]
-
de Cântarea Cântărilor, dezvoltă trei coordonate fundamentale, timpul, viața, tăcerea, care-și schimbă mereu poziția și sensul: timpul devine viață, viața devine tăcere, tăcerea se contopește, misterios, cu timpul. Dar undeva, într-un spațiu ideal și himeric, poetul se lasă devorat de umbra propriei tăceri: „Poeți de după mine, veniți de luați ispită!” Fiecare vocabulă vibrează de o armonie interioară izvorâtă din preaplinul poeziei. O altfel de încercare a firii de Poet, după cum însuși autorul mărturisește, este Dansul Inorogului - Elogiul Melanholiei (2010
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
în prim-plan ideea că un sistem, oricât de rezistent și de bine pus la punct pare, se va eroda la un moment dat, cumva din cauze interne, întrucât la cele externe este extrem de atent. Și corbii vor începe să devoreze de viu corpul care în agonie crede în părerea că este deplin sănătos. Cu această nouă carte, de reflecție și evocare, Pan Izverna redescoperă „evenimentele mele din anii unei tinereți prăbușite în acea îngrozitoare prăpastie căreia convențional și comod, îi
Pan Izverna: Cartea unui romantic laborios () [Corola-blog/BlogPost/339684_a_341013]
-
condiția pe care ne-o oferă legile naturii este pentru noi o decizie fatală. Natura oricât de frumoasă ar fi, oricât de mult am iubi-o și am idealiza-o, natura rămâne în esența acesteia un canibal neiertător și nemilostiv, devoră tot ceea ce îi stă în cale fără de milă, fără de regrete și fără sentimentul de vinovăție. (Canibalul nemilostiv) • Dacă legile fizicii ne învață că în univers „nimic nu se pierde nimic nu se câștigă ci totul se transformă” de ce ar fi
DESPRE REALITATE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340908_a_342237]
-
pe un tablou scris cu privirea repetat zilnic până capătă contur, până devine ramă, ca o pisică îmi treci acum prin poem până în inimă, unde îți torci liniștită spaimele într-un fir de păianjen, într-o plasă așteptând răbdătoare să devorezi prada. NAUFRAGII N-ai teamă, visul nu se stinge, o să răsară iar un fluture în rama unei ferestre care să umple ziua cu foșnetul discret al polenului ce amăgește moartea. Prin culorile risipite de lumină în tâmpla lumii, mereu se
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
Până ce pisica,-n fine, Se gândise ea, vicleana, Cum să pape toată hrana. Într-o zi, îmbujorată, Merse la stăpân îndată Și îi spuse mieunat: „Câinele m-a supărat! Când merindea tu ne-ai dat-o, El pe toată-a devorat-o, Iar pe mine, sărăcuța, M-alungase cu lăbuța. Eu, atunci, m-am speriat, Am fugit de la mâncat. Te-aș ruga, dacă voiești, Separat să ne hrănești!“ Stăpânul, foarte supărat, Pe câine s-a înfuriat, Nu a mai stat a
AZOREL ȘI PISICA de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341050_a_342379]
-
în geamăt de dor sub gene niciodată nu ți-aș da drumul într-un alt ochi parcă te-aș închide în dorință prizonier al mângâierii mele știi cum strigă în mine sevele tale când le ating chemarea urlă și mă devorează până la sublim o bătaie de toamnă-n geam mi te fură pentru o clipă doar și atunci mă doare lipsa ta atât de tare încât se veștejesc în mine toate frunzele de sub tine norocul meu că toamna mai pleacă de la
TE ŞTIU AL MEU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341329_a_342658]
-
știința zeilor, a mesagerilor și Cârmuitorilor Eonici, într-o “uriașă grotă electromagnetică”. Adică, vom fi prinși precum grecii în văgăuna Ciclopului, așteptând să le vină rândul să fie mâncați. În cazul nostru, fără precedent în istorie, vom fi “mâncați” și devorați noi între noi, de propria noastră “moarte spirituală”, trăind cu viii și cu morții laolaltă, în tandemul genetic ființă extraterestră - om (ET-X-Y-Z) extins la tandemul om- Codex Alimentarius. Adică, vom intra definitiv într-o formă de comă tehnică și alimentară
GLOBALIZARERA ROMÂNIEI ŞI PERICOLUL ISLAMIZĂRII EUROPEI. CINE NE FURĂ CULTURA. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341398_a_342727]
-
devreme murim prima oară, prea devreme murim... O parte din legi s-au șters prin plecarea voastră, tăcerea m-a învelit ca pe un vierme blând, de mătase, în edificiul părăsit cineva a intrat frumos și alb, încăperile i-au devorat chipul, eu privesc prin transparența clipei. Cine mă va elibera de aripi înainte de a mă închide în mine? De la cenușiu la albastru este o cale lungă. Cerșetorii sunt bătrâni și cântă, le e foame. Poeții sunt tineri și cântă - tristețe
TOTODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341489_a_342818]
-
ca un submarin iluzoriu în adâncimi suple, pline de pești galbeni cu picățele negre și pești roșii cu aripioare transparente. Îl simte pe el ca pe o caracatiță care vrea s-o guste apoi s-o înghită sau s-o devoreze, iar pasărea acvatică, subit apărută, s-o înalțe sus spre cer, când se scrie ultima pagină din dragostea lor, păzită de flacăra unei lumânări în descreștere progresivă. Știe de mult, înainte de vreme, că lacul nu poate îndeplini imposibilul. Referință Bibliografică
PE PUSTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341999_a_343328]
-
deasupra șoldurilor sale și se abătu cu o avalanșă de sărutări pe tot corpul. Îi mușcă buzele, îi mușcă sfârcurile sânilor destul de dureros, fără să țină cont de acest lucru. Se declanșase în ea o stare animalică încât dorea să devoreze totul. Ștefan se sperie de această parte vulcanică a partenerei sale și încerca s-o mai tempereze. Se gândea ca a doua zi să nu apară cu cine știe ce semne pe față sau pe corp, în zonele vizibile. O răsturnă la
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
și mai tare, când flăcăul în mișcarea dinamică a celor două corpuri, ce tot încercau să-și armonizeze ritmul, se juca cu vârful degetelor în umezeala călduță. Sfârcurile fetei erau ca niște coloane mândre și tentante, de aceea el le devora cu buzele și le mângâia apoi cu vârful limbii, simțind o dorință de a o posedă și mai mare. - Ești dulce. Peste tot ești dulce, spuse fata. Gura lui caldă și umedă îi făcea plăcere. Limba lui se împerechea cu
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
lauda mea ... ”, „voi trâmbița din toți rărunchii inimii mele,/ despre Noua Ordine a Limbii Române,/ despre taina Poetului tipărită pe aer,/ binevestind robiților de Ea profeția din urmă ... ”, „Cum să mă împart, Doamne, când străjile cerului,/ lihnite-n Cuvânt îmi devoră până la foame/ și ultima vertebră a sinelui ... ”, „dincolo de steaua Canopus sunt munții pierzaniei,/ înapoia lor ‒ păunii: Poeții cu gură cerșită!”, „Gol de mine, conjuga-voi solemn: sum-esse-fui!”, „înger pleșuv cu lacrimi de albine!” A transpune abstracții din planul gândirii interiorizate
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]