1,677 matches
-
cum să povestesc 3, consemnăm aici vestea apăsătoare despre vicleșugul de care s-a servit maphia ca să rezolve o problemă pentru care, după toate aparențele, nu se Întrevedea nici o soluție. Înainte de a continua, se cuvine să lămurim faptul că termenul dezgust, pus de către poet În gura nefericitului gigant, Însemna pe atunci, tristețe adâncă, suferință, amărăciune, și nu numai asta, dar, de la un timp Încoace, omului obișnuit i s-a părut, și foarte bine, că se pierdea prin acest termen un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
închiși, asemănarea dintre ei este uluitoare, le va fi imposibil să ignore asta, dacă se vor întâlni pe stradă, dar de ce să se întâlnească pe stradă. Etile, este foarte dulce, îți seamănă extraordinar, iar ea, cu un gest plin de dezgust, nu mă interesează, din partea mea, ar putea să semene și cu tine, apoi îi întind formularele, vreau să le citești, dar ea scrâșnește, lasă-mă în pace, nu mă interesează ce scrie acolo, nu îl vreau, ți-am mai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu, este ocupată cu fetița ei, iar aici nu mai are ce face, și eu zic, așa este, chiar nu mai are ce face, dar cu toate acestea mă simt pustiită, parcă aș fi fost abandonată, apoi întreb cu un dezgust care mă surprinde până și pe mine, oare copila aceea o avea tată? Nu am idee, ridică el din umeri indiferent, ce importanță are, dar eu spun, pentru mine chiar nu are nici un fel de importanță, dar pentru ea, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
deja ai uitat săptămânile în care zăceai nemișcat în pat? El spune cu răceală, dar nu m-am însănătoșit datorită ei, tu crezi că asta m-a ajutat, leacurile ei băbești și binecuvântările lui Dalai Lama? Ingratitudinea lui îmi stârnește dezgustul, mă duc spre telefon în semn de protest, unde este numărul ei, era aici, pe frigider, mi se pare că mi-l amintesc pe dinafară, formez numărul cu multe ezitări, Zohara, sunt Naama, iar ea răspunde, ce mai faci, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
perfect, să nu ne agățăm de experiențele fericite și să nu ne lăsăm doborâți de întâmplările nefericite, să nu lăsăm sentimentele furtunoase să pună stăpânire pe noi, nici pe cele bune, nici pe cele rele, o ascult pierzându-mi răbdarea, dezgustul mă cuprinde și mă înfurii până când nu mai pot să o ignor. Dar ce va rămâne din mine, fără sentimente, o întrerup eu, asta este tot ceea ce am, vrei să fiu inexpresivă asemenea unei statui, fără sentimente? Să știi de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o diferență prea mare între viață și moarte, dar cu mine altfel stau lucrurile, înțelegi, sunt pregătită să simt tristețea, pentru că altfel este imposibil să simți fericirea, nu renunț la acest lucru, nu voi renunța niciodată. Mă privește cu un dezgust fățiș, ochii i se întunecă, greșești amarnic, Naama, nu spun să îți abandonezi copila, îți vorbesc despre cu totul altceva, despre libertatea interioară, știi că mamele din Tibet își trimit copiii să studieze în India, stau departe de ei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu toată atenția, și poate că nici la acest lucru nu ar fi trebuit să renunț. Iar acesta nu este decât începutul unui val fierbinte și întunecat de resentimente, care se ridică din adâncuri, inundându-mi întreaga existență, îngreunată de dezgust, mă plimb prin casă, îl simt clocotind înăuntrul meu, ca un fetus evoluat, cum de îi permisesem să îmi cucerească viața bucată cu bucată, cum de abandonasem studiile din pricina geloziei lui sufocante, ai deja o diplomă, se împotrivea el, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dat seama că o dorește, atunci când a văzut-o cu altul, deși mă cam îndoiesc. Mi-a trimis un mesaj siropos, ciripește Daisy fericită. Vreți să vedeți? Nu, mulțumesc! zicem eu și Davey, în același timp, cu o expresie de dezgust. —Ei, nu e chiar așa de deocheat... răspunde Daisy melancolică. Clatin din cap. Evident, vrea să ne arate dovada pe care se întemeiază fericirea ei, dar n-am chef de mesaje porcoase. Barmanul îi întinde berea lui Daisy, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trebuie să fie îmbrăcat orășenește, ca astfel să se poată bucura și prin exterior de un prestigiu deosebit în fața poporului. ― La dumneavoastră și stăpânirea dorește, probabil, să aibă dascăl cu prestigiu, pe când la noi... observă învățătorul cu un gest de dezgust. Dăscălița Florica sosi cu dulceața. ― Vai, doamnă, nu trebuia! protestă Herdelea, luând însă cu plăcere. Femeia se roși, se scuză, surâse, dispăru. După o scurtă șovăire, învățătorul se crezu dator să încunoștiințeze pe oaspetele său că domnii de la curte nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nici ele cum se nasc, se împerechează sau sînt tăiate aceste animale. În al doilea rînd, o societate post-domestică va continua să se hrănească din abundență cu produse animale, dar, psihologic, membrii săi vor resimți sentimente de vină, rușine și dezgust de cîte ori se vor gîndi (pe cît de rar cu putință...) la procesele industriale prin care animalele sînt transformate în marfă și ajung pe piață. La primul congres mondial de arheologie în care s-a discutat despre atitudinile culturale
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la modă, industriași cu plastroane scrobite și garoafă la butonieră. Fiecare acceptase, la intrare, să fie legat la ochi cu o eșarfă de mătase pe care nu și-o scosese decât în sală. Eu însumi eram, o spun cu atâta dezgust încît nu pot fi bănuit de lipsă de modestie, un fel de vedetă care atrăgea privirile, chiar și ale lumii celei mai blazate, chiar și ale celor aflați lângă mine în acea seară. Niciodată nu se făcuse mai multă publicitate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
toți în sufragerie, luând ceaiul. Erau acolo și Mantu, și soția lui, Lilu, și Khokha, și surorile lui Khokha (două din acele femei-umbre, pe care nu le vedeam aproape niciodată). Le povestii cu multă sinceritate întîlni-rea mea cu Harold și dezgustul de viața pe care o duc europenii și eurasienii din acest oraș, viață pe care am dus-o și eu atât timp. Mărturisirea aceasta a mea i-a desfătat. Femeile mă sorbeau cu ochii și mă tot lăudau în argot-ul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
toate ascunzișurile sufletului ei, pe care îl voia divers de al celorlalți moderni, când, ca și oricare altul, trăia și ea un permanent bovarism, nutrindu-se cu idei maxime și adevăruri cu majusculă. Jenia mi-a destăinuit astfel întregul ei dezgust de lume, de societate, de familie și de dragoste, de nesfârșitele ei suferințe, până ce și-a regăsit libertatea, renunțând la totul. Numai despărțirea de muzică, de artă, a fost mai grea. Despre dragoste avea o părere prea rudimentară ca să-i
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de orișice măreție. Prin lipsa frumuseții, scena poate trezi cam același gen de repulsie și milă ca și bătrânii neîngrijiți care din apropiere miros dezgustător. Cât îi privește pe soldații călăi, teama când îi vezi împrejurul ostrețelor este amestecată cu dezgust și râs, pentru că sunt atât de grotești ! Nici răul nu are măreția solemnă la care te aștepți, așa cum nici binele n-o mai are... Și totuși, bietul Crist are dreptate să se roage în genunchi sub acest cer care în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la început cum se cuvine. Cât am ajutat-o, cu toată gentilețea, să urce în automobil etțetera, am avut grijă să nu le dau celorlalți posibilitatea de a-mi citi pe față ce simțeam : pentru că o uram teribil, cu un dezgust care nu mă împiedica, totuși, la fel de teribil să sufăr. Simpla ei vedere îmi declanșase o suferință fizică, la fel cum o rană învechită își trimite otrava în tot corpul. Încercam să nu mă gândesc al cui putea fi copilul ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aș fi putut evita, dar nu să-i cer acuma... Isteria stupidă la care ajunsese, dar mai ales fața ei buhăită, răutatea buzelor subțiri și a nasului cu vârf ascuțit, schimonoseala grotescă a plânsului care îmi stârnea milă, furie, remușcare, dezgust, toate deodată, insuportabile, m-au făcut să îmi pierd cumpătul. Parcă o umbră roșie mi-ar fi alunecat pe față. Mi-am simțit creierii aprinzându-se și, fou de rage, probabil făcând o figură teribilă, mi-am încleștat mâinile pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Am înțeles însă, în vreme ce am mers mai departe, spre chioșc, că a sta, de-acum înainte, alături de ea nu mai însemnează decât înjosire și suferință : ceea ce resimțeam față de noi amândoi, aproape fără a discerne între mine și ea, era numai dezgust. În schimb, cu obtuza ei minte, se înverșunează să creadă că ea este victima, iar eu călăul ! într-atât de strâmb și de pătimaș judecă, încât nici măcar nu o mai suspectez de viclenie. Dacă ar face cel mai mic efort
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
treia zi să ia da capo totul, negăsindu-și în această comportare haotică nicio vină. Nu doar la femei (la care n-ai a aștepta nici logică, nici consecvență), ci și la bărbați am observat acest lucru, care îmi inspiră dezgust. Uneori mă încearcă însă gândul că viața este astfel (Sophie însăși îmi apare uneori ca o alegorie a vieții !), iar dorințele mele de ordine și curățenie sunt rigide și artificiale. De aceea arborez și eu o mină convenabilă, dar dezordinea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Începe discursul, În jur de 10.000 de bucureșteni, Împodobiți de oamenii propagandei cu pancarte și avînd pregătit un set de lozinci, se clatină imperceptibil nu atît din pricina vremii de iarnă, În mod surprinzător plăcută, cît pradă acelorași vechi sentimente : dezgust și furie. Doar că sentimentele nu mai sînt la fel de bine ascunse ca În alte rînduri. Veștile de la Timișoara funcționează În regim de gaz pe foc și se poate spune că mulțimea din Piața Palatului freamătă de Încordare. Ceaușescu e Întrerupt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o ucidă, desigur printr-un accident. S-ar fi putut ca, revăzând-o, să-l cuprindă nebunia din pricina accidentului de automobil, de care era, firește, vinovată ea, pentru că îl sâcâise până-l făcuse să-și piardă controlul, și pentru că supraviețuise. Dezgustul față de ce se întâmplase s-ar putea să acționeze în George printr-o bruscă necesitate, irezistibilă, de „a-și duce opera la capăt“, prin acea binecunoscută metodă de autodistrugere. Stella se simțea prea slabă și prea deconcertată pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
al debilității, această mărinimie agnostică îi fusese zdruncinată. Stella începuse, aidoma oricărei soții vulgare, obișnuite, să și-l imagineze pe George alături de o altă femeie. Este calea care duce la nebunie. Acum începuse să-și îngăduie să simtă un meschin dezgust față de George, sentiment pe care nu-l încercase niciodată până atunci. Această suferință otrăvitoare o făcuse să se simtă slabă, slăbiciune care o îndemnase să vină la Gabriel, ca să fie în siguranță, să fie îngrijită. Slăbiciune care-i dădea uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
închise. John Robert era enervat. Enervat de el însuși, de George, și acum de părintele Bernard. Văzuse în sărutul acestuia un afront adresat lui, chiar o critică, oricum o intruziune, care adusese o notă deliberat discordantă. Incidentul îl umpluse de dezgust. Era furios pe el însuși pentru că la sfârșitul discuției, și poate chiar pe parcursul ei, își arătase sentimentele. Nu era chiar atât de indiferent pe cât voia să pară la unele dintre răutățile lui George. I se părea foarte nepotrivit să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în plină desfășurare. Soarele strălucea, vântul de răsărit sufla, era luna mai. După multe discuții, se hotărâse ca excursia să fie organizată pentru o singură zi, ceea ce, după părerea tuturor, era soluția cea mai rea. De obicei, Brian își manifesta dezgustul față de această intensivă reuniune familială, întorcând faimosului element spatele și pornind într-o plimbare în direcția uscatului; în felul acesta evita orice participare la zbenguielile de pe plajă. Nu, răspunse Brian, la întrebarea lui Gabriel. De ce? Ești prea obosit? Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lecție, când Emrna ieși din nou în lumina soarelui, fără să fi reușit nici de astă-dată să-i „spună ceva“ domnului Hanway, își duse mâna la ochi simțindu-se din nou cuprins de acea amețeală care-i împăienjenea vederea, vertijul dezgustului de singurătate și de frustrare, în care șiruri nesfârșite de fulgi de zăpadă îl orbeau și-i obliterau orice interes. Își aminti de un vis în care rătăcea prin vaste caverne vibrante și își dădea seama, cu disperare, că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Între acest Topoloveanu și Ion Schipor se instalase încă de la primul lor contact o antipatie la prima vedere. Care mai târziu avea să se lase cu înjurături și amenințări din partea lui Topoloveanu și cu o respingere categorică și plină de dezgust din partea lui Ion Schipor. Se ajunsese până acolo că, în clipa când Topoloveanu intra în cameră în timp ce Ion Schipor tocmai perora despre deplasarea tensiunilor sau despre altele din subiectele lui preferate, amuțea pe loc și eventual anunța că avea să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]