794 matches
-
atrăgătoare și criticându-ne dacă refuzăm. Aceștia cred că dacă încearcă de mai multe ori și cu insistență ne vor obosi, și vom trece de partea lor. Dacă însă vom ceda, probabil ne vom supăra pe ei si vom fi dezgustați și de propria noastră persoană. Din fericire, există o tehnică ușor de învățat care ne permite să stăvilim până și cea mai insistentă încercare de manipulare. Ea se numește tehnica "discului stricat", pentru că ne obligă să tot repetăm, asemenea unui
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
chiar materialiști și nihiliști, precursori ai doctrinelor filosofice Cărvăka și Lokăyata. Anumite tipuri de asceți rătăcitori își trăgeau rădăcinile din timpurile vedice și postvedice. În legătură cu majoritatea dintre ei se cunosc foarte puține lucruri. Se poate presupune că śramanas părăsiseră lumea dezgustați atât de zădărnicia vieții umane, cât și de rigorile ritualismului brahmanic. Astfel de asceți încercau să înțeleagă și să stăpânească mecanismul transmigrărilor (samsăra) și misterioasa lui cauză, karma. Ei foloseau mijloace multiple și variate, de la asceza extremă, extazul yoghin sau
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
al marelui prusac, Ghimpele, an. XIII, nr. 15, 28 mai 1872, pp. 1- 2, din care reproducem totuși prima strofă: „Ia hai la joc, măi române, / Ca să-ți treacă de necaz... / Mincea-Constituțiune / O bat ciocoii cu haz!“ Ură și disprețuire Dezgust ș-amară căire Iată ce ți se dă azi! O să cazi! — O să cazi! Ieri trecea din gură-n gură Ca o tainică murmură De acorduri îngerești: — Să trăiești! — Să trăiești! Însă... un vânt din pustie C-o teribilă urgie Urlă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să le dea „în lume”: pe mama la profesorul Talpă din Roșcani, pe mătușa Aneta la „domnul senator Rotică”, în Cernăuți. Ideea de a o duce pe mama de-acasă pînă în cimitir însoțită de muzică i-a aparținut Lucichii. Dezgustat de fanfarele de la oraș, alcătuite din mahalagii sastisiți și ireverențioși, care rîgîie și pîrțîie în timp ce însoțesc cortegiul, am avut anumite rezerve, „estetice”, dar nu m-am opus. Într adevăr, mama spusese nu o dată că „atunci cînd voi muri, să mă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Se simte singur, din ce în ce mai singur, în „marea umană”. Citește, scrie, dar fără elan. * Următoarea parafrază ar putea fi o regulă pentru ținerea oricărui jurnal: „Nu amîna pe mîine ceea ce poți nota azi”. *Un nou exces. Nu mă surprinde, totuși mă dezgustă. Iată cum arată numărul din august 1984. „Cap” roșu. Pagina 1 înrămată în chenar lat, floral, cu bordură tricolor. Prima treime e ocupată de un citat din N. Ceaușescu. Lîngă el, pe fontă galbenă, începutul unui articol de Ion-Bogdan Băluță
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
complace cel mai mult e complezența? În loc să mă curețe, să mă limpezească și să mă întărească sufletește, fiecare nouă discuție despre politică (și ele au devenit tot mai dese: pe stradă, la redacție, în casă) mă tulbură, mă mîlește, mă dezgustă. „Politica” a ajuns să-mi pară inutilă, derizorie, fără sens. Ce rost are să te prefaci că înoți, dacă apa de sub tine-i mică, fără valuri, o baltă, balta în care am fost condamnați să trăim? Mă simt cu atît mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care așteptau în sufrageria casei lui Bârsan, au rămas foarte contrariați de această apariție, s-au dat la o parte și, fără să spună nimeni nici un cuvânt, vedeam cum pe fiecare dintre noi îl munceau gânduri din trecut și-l dezgustau priveliștile prezentului. În jurul uniformei lui Bidianu se instituise o răceală de gheață și pe fiecare minută creștea golul din jurul lui. în această atmosferă apăsătoare mi-am adus aminte de cuvintele pe care Constantin Papanace i le-a spus chiar lui
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dar am spune mai degrabă sufletul) protagonistului, apoi trupul său (În)dopat și psihicul său amorțit de somnifere trăiesc viața ca pe o stare iremisibilă de apatie: viața ca o comă. Capitolul 13. Cinism, vulgaritate, machism, toate premediate. Naratorul este dezgustat de omenire. Mizantrop și misogin. Îl vizitează la locul de muncă o anume Sandra Heksjtovoian, o artistă absolventă a Artelor Frumoase din Caen: voia să-i arate ceva și să-i propună, desigur, finațarea unei expoziții. Ce-i arată? Mulaje
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sfîrșitul Evului Mediu: nu unul care să se adreseze rațiunii, ci simțurilor, provocînd frică. Nu alta este intenția lui Houellebecq. Romanul lui provoacă foarte multe senzații, se adresează În mare măsură subconștientului. Dezgustul, crede autorul, are o funcție cathartică. Ne dezgustă protagonistul - să nu-i semănăm! Ne dezgustă obscenele bacanale - să iubim! Ne dezgustă societatea În care trăim - să luptăm, deși epoca utopiei a trecut; dacă nu, ne retragem și murim. Mesajul lui Houellebecq este astfel paradoxal: dintr-un ocean pestilențial
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se adreseze rațiunii, ci simțurilor, provocînd frică. Nu alta este intenția lui Houellebecq. Romanul lui provoacă foarte multe senzații, se adresează În mare măsură subconștientului. Dezgustul, crede autorul, are o funcție cathartică. Ne dezgustă protagonistul - să nu-i semănăm! Ne dezgustă obscenele bacanale - să iubim! Ne dezgustă societatea În care trăim - să luptăm, deși epoca utopiei a trecut; dacă nu, ne retragem și murim. Mesajul lui Houellebecq este astfel paradoxal: dintr-un ocean pestilențial sîntem chemați la puritate. Iubirea ne-a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
frică. Nu alta este intenția lui Houellebecq. Romanul lui provoacă foarte multe senzații, se adresează În mare măsură subconștientului. Dezgustul, crede autorul, are o funcție cathartică. Ne dezgustă protagonistul - să nu-i semănăm! Ne dezgustă obscenele bacanale - să iubim! Ne dezgustă societatea În care trăim - să luptăm, deși epoca utopiei a trecut; dacă nu, ne retragem și murim. Mesajul lui Houellebecq este astfel paradoxal: dintr-un ocean pestilențial sîntem chemați la puritate. Iubirea ne-a rămas, spre deosebire de fățarnica prietenie, pentru a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Cesare Pavese, putem spune: „Lavorare stanca” („Munca obosește”). În consecință, putem folosi „tehnica excesului de paradis”. Dacă vrem să dezvățăm pe cineva să facă ceea ce îi place mult, atunci trebuie să-l obligăm să facă acest lucru până la epuizare, dezgustându-l, alungându-i orice poftă pentru „fructul poftit”. Procedeul invers, interdicția „fructului poftit”, este catastrofală. Obligarea leneșului să lenevească la nesfârșit, suprasaturarea copilului cu dulciuri, a bețivanului cu alcool vor duce la anularea habitudinii anterioare. Aceasta din urmă era motivată
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
-o dar nu mă voi lăsa călcat pe gât. A venit Andone, m-a întrebat ceva, la care eu cu mâinile sub cap: "Ce vrei, domnule?" 2000 de oameni, 1500 cât erau acolo au fost călcați în picioare, m-a dezgustat enorm, nici unul nu scotea o vorbă. Când stăteam la masă, fac o mică paranteză, soldații aveau câini lup și se aruncau oase în apă sau la marginea apei și dintre deținuți săreau ca nebunii să ia osul acela să-l
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
puși pe ei, le rupeau hainele, carnea de pe ei, o "distracție" teribilă. În drumul acesta spre lagăr se făcea așa o coloană și când ajungeau la mine deținuții îmi spuneau: "Felicitări, domnule!" Drept să vă spun felicitările lor m-au dezgustat enorm. Dacă voi, o coloană întreagă, o armată de oameni, vă lăsați călcați în picioare de către un nenorocit de genul ăsta, veniți să mă felicitați... pentru ce? Doar n-am făcut-o pentru voi, am făcut-o pentru mine! Și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
chianti roșu și frascati alb, și ca desert chiar marsala. Eram cu toții foarte multumiți, cu expepția bineînțeles a lui Arturo pentru care, ai fi zis că fiecare îmbucătură avea un gust de otravă, într-atât părea el de supărat și dezgustat". Ospitalitatea devine din acest moment artificială, convivialitatea nu se poate instaura, masa este compromisă. La fel se petrec lucrurile și în nuvela Pique-nique în care protagonistul, un papetier sărac trebuie să împărtășească bucuriile colective de sfârșit de an ale vecinilor
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
hranei îi aducea pe unii dintre ei la acțiuni disperate, așa cum arată unul dintre respondenții lui Radosav: Am găsit în gunoi carne de la un cal mort, cu viermi, pe care am spălat-o și am gătit-o. Nu mă mai dezgusta nimic. Mult mai norocoși decât acest deportat erau cei care lucrau în bucătării, grădini și ferme. De exemplu, unul dintre respondenții lui Radosav, care lucra cu un cal, reușea să fure câteva boabe de porumb din porția animalului pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
46. 49 Ibidem, p. 3. 50 Ibidem. 51 Depoziția lui Mihai Iscescu XE "Iscescu, Mihai" la Curtea Marțială, 18 iunie 1947, Cartea Neagră II, p. 76. După afirmațiile lui Iscescu XE "Iscescu, Mihai" , ofițeri ai regimentului au fost revoltați și dezgustați de masacre și i-au cerut adjunctului comandantului regimentului, colonelul Sabin Calotescu XE "Calotescu, Sabin" , să intervină pe lângă comandantul regimentului să Înceteze asasinatele - dar Matieș XE "Matieș" a respins cererea. 52 Sentința În procesul criminalilor de la Iași, 26 iunie 1948
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
în România. Eu am aranjat prima întîlnire dintre cei doi, la Washington. Dacă ei vor evolua pe aceeași scenă mondială, e asta prost pentru România ori bine? Nu mi-e rușine să spun că sînt un scriitor însemnat, dar mă dezgustă ideea că ceea ce-am făcut pentru România e nu numai subapreciat, dar îngropat cu bună știință. - Deci e numai o "gogoașă de presă" că Petru Popescu a făcut lobby neocomuniștilor la Washington? - "Gogoașa" presei a fost viziunea extrem de simplistă
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]
-
de amenințări și înduioșați de promisiuni, intimidați și totodată ispitiți de secolul care vine (de ca si cum în cîteva luni s-ar putea cu adevarat schimba ceva considerabil), pentru aceia care reușesc să își păstreze cumpătul și să nu se lase dezgustați sau fie și doar plictititi de pandemoniumul acesta minor, nu se poate să nu devină evidență imensă bufonerie, colosală comicărie a întregii tevaturi. Dacă am privi cu luare aminte zarva această aiuritoare doar pentru cine o ia în serios, am
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
tineri a operei lui Tudor Vianu. "Le cunosc și pregătirea și posibilitățile și dimensiunile umane. Ei bine, când îi citesc punându-vă notă la purtare, pipăindu-vă pulsul ideologic, verificându-vă... principialitatea etc. etc., am precis sentimentul ." Prietenul Perpessicius era dezgustat de limbajul stereotip, lozincard ("cultura noastră", obsesivul "scumpei noastre patrii") și supărat pe cenzură care-i amputase un articol din care fusese eliminat chiar numele lui Tudor Vianu. Se hotărăște să nu mai scrie: "M-am vindecat definitiv de scris
Institutia Tudor Vianu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/18167_a_19492]
-
inflamabile [ ] │ │ │ 4.2 Substanțe piroforice [ ] │ │ │ 4.3 Substanțe care în contact cu apă generează gaze inflamabile [ ] Categoria 5 5.1 Substanțe oxidante [ ] 5.2 Peroxizi organici [ ] │ │ │Categoria 6 6.1 Substanțe toxice [ ] │ │ │ 6.2 Substanțe care pot produce infecții sau dezgust [ ] Scopul expediției (se marchează căsuța corespunzătoare) Returnarea deșeurilor rezultate din reprocesarea combustibilului ars [ ] Tratarea și/sau ambalarea deșeurilor [ ] Returnarea deșeurilor după tratare și/sau ambalare [ ] │ │ │Stocare intermediară [ ] D-l/D-na. Țel.: ..................... Fax: ........................... Telex: ......................│ ├──┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤ │14│(Căsuța se va completa dacă
NORME din 6 decembrie 2002 pentru expedieri internaţionale de deşeuri radioactive implicând teritoriul României*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/150509_a_151838]
-
Alan Johnson susține că activitatea lui Canaris s-a concentrat asupra lui Hitler, pe care a căutat să-l convingă de lipsa de șanse în război, conflagrația urmând să se soldeze o catastrofă. În fața aprecierii că războiul era pierdut și dezgustat de persecuțiile rasiale, Canaris a devenit antihitlerist activ, ignorând și camuflând tentativele de lichidare a führerului. Astfel și-a atras suspiciunea celor mai aprigi dușmani ai săi, fostul său Cel mai important centru de opoziție din cadrul aparatului de stat a
Wilhelm Canaris () [Corola-website/Science/301001_a_302330]
-
în 1883, dar de data aceasta drumul îi este barat de eșecul romanului "Kéraban Încăpățânatul". Verne se retrage la Amiens, dar în 1884 își depune din nou candidatura și îl presează pe Dumas fiul să-l ajute. Noul eșec îl dezgustă profund. În 1874 publică "Ocolul Pământului în optzeci de zile" și cumpără vasul Saint-Michel II", fiind numit în același an membru onorific al "Yacht-Club de France". În 1876, Honorine Verne este victima unei metroragii abundente care o aduce la un
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
să divorțeze de Vipsania Agrippina că să se însoare cu fiica văduva a lui Augustus, Iulia, pentru a deveni protectorul fiilor ei, tinerii cezari, Caius și Lucius. Nu se atrăgeau reciproc, iar căsătoria s-a dovedit un dezastru. Astfel, Tiberius, dezgustat de propria să soție, a fost mult timp departe de ea, în campanii. I-a cerut permsiunea lui Augustus de a se autoexila pe insula Rodos, unde a trăit liniștit, timp de 8 ani. În anul 2 i.en., Iulia
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
gelozie ale soției, față de o veche iubită. Dincolo de acestea, faptul că "„viitorul omenirii”" avea întotdeauna prioritate față de propria familie a dus la disensiuni nesfârșite. Cu cât se afunda mai mult în studiul interpretării doctrinei creștine, cu atât scriitorul era mai dezgustat de stilul de viață decadent al celor bogați și alte apucături similare specifice timpurilor sale, astfel că a început să acorde sprijin refugiaților și să protesteze cu și mai multă ardoare împotriva acțiunilor guvernului. Urmărit de guvern pentru idealurile sale
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]