1,137 matches
-
diluându-și propriul text) pe ample citate din caietele ilustrului romancier, nu neapărat o capodoperă a genului, ci mai degrabă un compendiu de suferințe fizice, traume mnemonice, mărturisiri insipide, istericale, porniri în contra luxului și bunăstării, iluminări, obsesii, revanșe, autocompătimiri și deziluzii, sub imperiul senescenței și presimțirii sfârșitului. În spiritul iluministei rațiuni critice, cel care a sfidat lumea, legea și țarul, încearcă acum, ca diarist, să-și restaureze supremația într-o lungă dispută cu Dumnezeu, un partener care-și permite totul, nu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
naturalețea expresiei populare: "Nu băga nici chiar de seamă/ Din cărarea ta afară/ De te-ndeamnă, de te cheamă". Ispita este departe de demnitatea umană prin scopul ei stupid "Ca să schimbe actorii-n scenă" ( Strofa a opta). Pentru a evita deziluziile de orice fel, omul trebuie să apeleze la rațiune, la judecata rece, reală, la atitudinea de obiectivare a vieții. Același îndemn echilibrat, aceeași atitudine pragmatică și în versurile următoare: "De te-atingi, să feri în lături,/ De hulesc, să taci
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Cioculescu dedică câteva pagini din studiul său lui Mihai Ralea, referindu-se în particular la eseul „Caragiale și Balzac“ (1926), din care extrage unele idei, și anume: „Eroii lui Caragiale sunt sănătoși sufletește, trăiesc fără tensiune, fără mari ambiții, fără deziluzii amare și fără ciocniri tragice“. Ralea afirmă de asemenea că: „Majoritatea acestor personaje sunt simpatice“. În mod sigur, teatrul lui Caragiale prezintă și canalii precum Cațavencu și Agamiță Dandanache, dar cei doi nu sunt identici. Doar Agamiță Dandanache este odios
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
această reformă își trage adesea argumentele din sfera vieții materiale. Mai există, desigur, o șansă: minunea! Dar cine a crezut că abolirea unei dictaturi anacronice și sufocante determină prin ea însăși, peste noapte, minunea "schimbării la față" s-a înșelat. Deziluzia avea să fie la fel de mare ca și propensiunea utopică. De unde lunga serie de lamentații pe care presa ni le servește de la începutul acestui an cu o stăruință demnă de un program pozitiv. Cum de s-a ajuns la impasul prin
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
viața să, strâns legată de istoria țării sale, cu aspectele sale profunde și tragice, se compune dintr-o succesiune de iluzii pierdute, care înseamnă tot atâtea absoluturi pierdute: prima este desprinderea de inocentă copilăriei, iar Cioran nu este departe de deziluzia copilului smuls din paradis și aruncat dintr-o dată într-o lume străină. Oscar Wilde spunea că orice om se naște rege și moare în exil; copii fiind, atât Sábato, cât și Cioran păreau a face parte dintr-un univers compact
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
să se înfrunte haosului, să nu se resemneze, să nu privească cu indiferență cum dispare "bogăția infinită a universului care ne înconjoară, cu culorile, sunetele și parfumurile lui"25. Sábato a vorbit de multe ori despre existența să plină de deziluzii, dar a fost întrebat care ar fi cea mai mare deziluzie pe care a trăit-o. Răspunsul lui Sábato este expresia coerentei dintre Sábato-scriitorul și Sábato-omul: Poți avea multe decepții de-a lungul vieții, însă eu am speranța. Prefer să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cu indiferență cum dispare "bogăția infinită a universului care ne înconjoară, cu culorile, sunetele și parfumurile lui"25. Sábato a vorbit de multe ori despre existența să plină de deziluzii, dar a fost întrebat care ar fi cea mai mare deziluzie pe care a trăit-o. Răspunsul lui Sábato este expresia coerentei dintre Sábato-scriitorul și Sábato-omul: Poți avea multe decepții de-a lungul vieții, însă eu am speranța. Prefer să greșesc din generozitate și nu din meschinărie. Uneori, îți pui toată
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
XIX-lea, evoluează, prin intermediul literaturii modernismului, de la imaginea de cosmopolitism ce permite scriitorilor să se îndepărteze de realitatea din țările lor și să-și caute sursă în cultura europeană, până la transformarea acestuia în paradigmă artificialului și a bizarului. Decepția și deziluzia în fața confruntării dintre un Paris ideal, patria tuturor artiștilor, si Parisul real va servi și de contrapunct dialectic pentru alt mit care începe să apară, acela al naturii și al naturalului, ca și caracteristici specifice subcontinentului american. Parisul întruchipează toate
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
neînlocuirea ei cu alta, pentru că "a devenit de atunci un obișnuit al bordelurilor", înseamnă că a "eternizat-o", de fapt a eternizat iubirea-ură. De unde și ura și disprețul lui Cioran pentru sine însuși, pentru neputința de a-și depăși această deziluzie a primei iubiri, care a făcut din adolescentul melancolic un tanar nihilist, iar dramă să lăuntrica a transformat-o în "viziune asupra lumii", desi tânărul Cioran nici macar nu a încercat să o cunoască pe acea față. Același sentiment de furie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Unamuno, am putea spune chiar că "dacă nu ar exista Dumnezeu, ar trebui inventat"24, altfel, ar dispărea destinatarul ascuns al patimilor lui Cioran. Sábato consideră că un astfel de ateism nu ar face decât să genereze într-o totală deziluzie asupra valorilor vieții, deoarece acestea "ar rămâne ipso facto anihilate de moarte, care sosește, mai devreme sau mai tarziu. Totul e egal atunci când ai pierdut iluzia de a fi etern"25. Pentru Kierkegaard, iar mai tarziu pentru existențialiști, constiinta de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lor, vreau să le dau un pic de speranță, atâta doar", îi mărturisește ziaristei María Esther Gilio de la săptămânalul "Brecha" din Buenos Aires în interviul pe care aceasta l-a publicat pe 6 septembrie 1996 în Santiago de Chile. În ciuda tuturor deziluziilor și a frustrărilor acumulate de om, nu există motive suficiente pentru a nu crede în valoarea faptelor de zi cu zi, acestea, chiar "simple și modeste", sunt cele care pot da un nou curs vieții, pentru că "omul, cu brațele sale
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
seama de la bun început de caracterul negativ al vieții și a simțit că totul este neant, spune Cioran, iar în fața unei astfel de constatări, optează pentru renunțare, pentru că "numai cel care se îndepărtează de vertijul acțiunii va reuși să evite deziluziile și crimele"35. Cioran a fost numit apologet al sinuciderii. Totuși, daca arunci în brațele unui disperat, virtual candidat la sinucidere, o carte a lui Cioran, își schimbă brusc hotărârea, pentru ca, paradoxal, citindu-l pe Cioran, omul se relaxează, în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și legăturile dintre perioadă românească a lui Cioran și perioada să franceză relevă mai multe fete ale lui Cioran, dar în toate la fel de pesimist, poate în sensul pe care îl dă Sábato acestui concept, de "idealist frustrat". Cioran are doar deziluzii, nu are speranțe, poate un pic de beatitudine, trecătoare, din păcate, "în clipele când se confundă cu muzica pe care o asculta sau când se contopește cu ființă iubita"12. Prima mare deziluzie, la fel de profundă, ca și știința pentru Sábato
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
concept, de "idealist frustrat". Cioran are doar deziluzii, nu are speranțe, poate un pic de beatitudine, trecătoare, din păcate, "în clipele când se confundă cu muzica pe care o asculta sau când se contopește cu ființă iubita"12. Prima mare deziluzie, la fel de profundă, ca și știința pentru Sábato, este filosofia. "Aveam șaptesprezece ani și credeam în filosofie. Tot ce nu avea legătură cu ea mi se părea păcat sau abjecție", mărturisește Cioran în Tratat de descompunere, scris la 38 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nu apar în stradă să-și strige bucuria în țipete nebune și neîncetate?... Dacă există fericire în lume, ea trebuie comunicată"15. Admirația lui Cioran față de filosofie, ca și a lui Sábato pentru știința, se transformă curând într-o mare deziluzie, constatând că sistemul filosofic, respectiv știință, și viața erau, până la urmă, parafrazându-l pe Sábato, "două tuneluri paralele". În rafinată capitala a Balcanilor care era Bucureștiul antebelic, ideile evadau din aulele universităților, ajungeau în saloane și cafenele, unde prindeau viață
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
existențialism. Sábato spune despre mișcarea suprarealista că Biblia să a fost dezordinea, arma să imaginația, teritoriul său visul și imaginea absurdă, tehnica să automatismul, păcatul lui ortodoxia, disperarea să promisiunea neîndeplinita a sistemului, decadenta să pretinsa alianță cu marxismul. Altă deziluzie pentru tânărul Sábato, însă, așa cum spune el însuși, "că să scrii ceva important, trebuie să te urci pe culmile disperării și să observi de acolo, ca un dumnezeu teribil, imposibilitatea unei cuceriri definitive"45. Mării disperați, Sábato printre ei, așa
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
imediat după eliberare și multe dintre ele participaseră la guvernele instaurate imediat după război. Dar această reușită se va dovedi mult prea fragilă și conjuncturală pentru a rezista războiului rece și ucazurilor staliniste. Pentru ele, perioada 1947-1953 este cea a deziluziei, a refluxului electoral și sindical. În Belgia, comuniștii obținuseră 12,7% în 1946, dar nu mai întrunesc decît 7,5% în 1949, 4,7% în 1950 și 3,6% în 1954. În Olanda, după cele 10,6% din 1946, cad
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
general. La inițiativa sa, încep anumite reforme în ținuturile din Sud, reforme ce modifică statutul muncitorilor agricoli. Aceste transformări ale partidului democrat-creștin favorizează o apropiere față de partidul socialist italian, aflat pradă întrebărilor existențiale. Alianța sa cu PCI a fost o deziluzie în cursul alegerilor din 1948. În plus, la alegerile din 1953, în care cele două partide s-au prezentat separat, PCI și-a dominat clar partenerul său socialist. Izolat pe plan intern și în Internaționala Socialistă, PSI inițiază o reorganizare
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
apare acum fascinația și impresia terifiantă de care sunt cuprinși deopotrivă Ladima, Fred, și chiar cititorii, la lectura articolului teratologic! Acesta posedă "calitatea numinoasă" și, din acest considerent, sunt zdruncinate din temelii convingerile ortodoxe ale poetului. Numinozitatea textului, imbricată peste deziluziile iubirii, îl împing inevitabil spre suicid. În fine, dacă potrivit lui Durand, numinozitatea relevă atributul unei opere de a recupera o întreagă mitologie (și, deopotrivă, universaliile culturale), atunci ne explicăm mai ușor de ce scrierile lui Camil Petrescu se pretează la comparații
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
rămâne cu ochii închiși, la fel de înmărmurită. Pygmalion se află cu mâna pe daltă, dar nu se știe dacă urmează o nouă mângâiere ori o lovitură. Doamna T., în acestă ipostază creatoare, își manifestă diverse sentimente ori atitudini care echivalează cu deziluzia. Sosirea lui D. îi cauzează stânjeneală, rușine ori milă ("Mi-a trimis scrisori disperate și fără înțeles..."413, "Eu îl primeam bucuroasă când eram singură, dar când se întâmpla să am lume la ceai, era atât de deplasat între cei
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
rezultatele obținute la teste; - prescrie, în funcție de rezultatele obținute la un test diagnostic, ce secvențe va studia în continuare un anumit elev. Instruirea programată a avut o evoluție al cărui debut se consemnează prin anii 1950, urmată de o etapă de deziluzii, zece ani mai târziu, după care s-a trecut la așa-zisa revitalizare, după încă aproximativ 10 ani (1970) când a apărut a doua generație de programe pentru instruirea asistată pe calculator care permit modificarea strategiei didactice prin trecerea la
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
daimon ironic, acid și paradoxal, autorul își va urmări eroul înainte și după hotărârea de a deveni prost, recuperându-l la sfârșit printr-o parodie gotică, prilej cu care îl livrează partenerei ideale. Obosit prematur, la 11 ani Antoine avea deziluziile unui septuagenar, încât la 25 se decide să-și aștearnă peste creier giulgiul prostiei, de vreme ce cauza nefericirii lui era propria-i minte și personalitate, un lux pe care nu și-l putea permite. La 18 ani plecase de-acasă, spre
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se face În ei Începutul slavei, și, ca să fac Înțelesul mai clar, În sfîrșit vor avea Începutul, iar În Început sfîrșitul” Referitor la drumul pe care-l face Hyperion ,1a calea care este o methoda de a Învăța suferința și deziluzia, poate aceste aproximări tot din Eliot (The Dry Salvages) „and the way up is the way down the way forward is the way baclc”... „trăind În cercul vostru strîmt/norocul vă petrece/ci eu În lumea mea mă simt/nemuritor
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
care l-a vândut, regula după care poți uita, absurd, de pe când lumea avea față de sticlă din despre iluzie și discrepanță..., atitudinea ontologică e aceeași: o melancolie densă, cu reflexe livrești și irizații textualiste, hrănită din pasta unui cotidian al deziluziei, al discrepanței între fața ascunsă, abia pulsândă, și cea evidentă, grotescă, a lumii. Încercând să descifreze relieful autentic al ființei, poetul află că a fi este sinonim cu a înțelege: "cheia înțelesurilor e legată de gleznele lui Dumnezeu/ undeva unde
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cele mai notorii este cel întreprins de Balzac în Physiologie du mariage. Balzac declară la începutul acestui tratat că instituția căsătoriei exclude iubirea și duce femeia la adulter, anunțând starea de lucruri a timpurilor noastre. Căsătoria se manifestă că o deziluzie rapidă, neînțelegeri, supărări care trec în ură. Soții rămân impenetrabili unul pentru celălalt. Iată destinul femeii căsătorite, relatat de doamna Arnoux: "S'il n'y avait que leș chagrins, leș inquiétudes, leș humiliations, tout ce que j'endure comme épouse
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]