1,212 matches
-
bucată de vreme. Avea altă treabă, mergea la vreun curs, sau avea vreo întâlnire cu vreo tipă. Ia stai, nu cumva...?” “Ce prostii pot să-ți treacă prin cap! Asta mai lipsea acum, o scenă de gelozie, un amor pasional dezlănțuit...” ... “Uite, un alt mare defect de-al tău” “Care, draga mea?” “Nu-ți cunoști nici măsura și nici valoarea. Tu nu trebuia să fi studiat matematicile, ci filologia” “De ce?” “Pentru că ai fi scăpat de toate suferințele astea inutile, de toate
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
încă și ale noastre. Și totuși oamenii le alungau: impostori. În cel mai bun caz, un spectacol pe care să-l privești din spatele jaluzelei. Cu mult după ce toată lumea din această sală va fi murit, întâlnirea asta obștească avea să continue, dezlănțuită, discutând despre declinul calității vieții, inventând detalii presante pentru un nou proiect amplu. Râul avea să sece, să se ducă în altă parte. Trei sau patru specii decimate care vor supraviețui se vor târî până aici în fiecare an, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bombat. — Dacă nu-i, spuse tînărul, mergem alături, la Steve. Acolo-i deschis toată noaptea. El avea obrazul Întunecat și impertinent, ochii apoși, gura omului neputincios, slab, alintat, Îngîmfat și corupt. CÎnd rîdea, Îi răsuna În glas un gîlgîit ușor, dezlănțuit, batjocoritor, plin de siguranță răutăcioasă. — Teribil! spuse fata cu glasul ei indecent. Mi-ar plăcea să mergem acolo! Hai să mai luăm o pereche! Pe cine-am putea convinge să vină? Crezi că Bob și Mary or fi acolo? — Bob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu auziseră glasurile pline, firești, ușor stridente, ale oamenilor de la țară și foșnetul unei rochii de femeie și liniștea Încărcată de așteptare, glumele obscene rostite Încet și furișat urmate de rîsete Înfundate, sunetul coapselor pline lovite cu palma și hohote dezlănțuite și Înăbușitoare? Iar În căldura prăfoasă și amorțită, În care timpul bîzÎia Încet ca o muscă, oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes nu simțiseră mirosul umed, ușor putred, de o prospețime subtilă, al rîului și nu se duseseră cu gîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
așa cum arăta cînd eram mică și băteam la ușa biroului lui, iar el Îmi răspundea cu glasul său minunat de actor: — Intră, fiică a Tristeții În acest lăcaș al durerii. Ochii Îi străluceau, Își lăsa capul pe spate și rîdea dezlănțuit și fericit. Cred că asta se Întîmpla cu un an Înainte de a muri, aveam vreo optsprezece ani: eram o frumusețe... aveam culori de piersică și de lapte... În zilele cînd juca, Îl așteptam după spectacol și mergeam undeva să mîncăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ceva supranatural în el. Gândul luminos se stinse. Aveau prea puțină importanță riscul pe care și-l asuma și posibilitățile necunoscute ale adversarilor. Nu se sinchisea. "Sunt o unealtă"', își zise cu orgoliu. Sunt servitorul unui stăpân din umbră". Râse dezlănțuit, căci se intoxicase cu propriul ego, cu faptele lui, cu senzațiile și gândurile proprii. Janasen - sub acest nume se făcuse cunoscut, pentru că era numele cel mai apropiat de cel adevărat - David Janasen. Discipolul reluă: - Există niște neclarități dubioase, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
era mai rece, o larmă de glasuri și tropotit de picioare sugerau că se aflau afară. Deschise ochii. Priveliștea îl descumpăni și-și pierdu și mai mult echilibrul încercînd să și-l recapete. Alexander îl sprijini: — încet, tată. O mulțime dezlănțuită, formată mai mult din copii păziți de mamele lor, luneca și se rostogolea pe deal spre o poartă mare deschisă. Dar dealul era piața orașului. Felinarele înclinate care luminau scena, clădirile înclinate pe ambele părți, fleșa înclinată a catedralei indicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
au un scop, sunt aproape întotdeauna ocrotiți de cei ce n-au așa ceva. Lucrul cel mai important era de a nu stârni reacții de adversitate. La un moment dat, în timp ce se găseau imobilizați de o coloană aparent interminabilă de camioane dezlănțuite, Gosseyn urlă pentru a se face auzit: ― Noi venim acum dinspre oraș. Cred că în partea dinspre munți, deci de partea cealaltă nu-i aproape nimeni. Când vom pleca, o vom lua pe acolo și vom ocoli până la mașină. Ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
puternic... 5. Odată, pe câmp, deasupra digului proaspăt consolidat după ultimele inundații, era un cer dușmănos, totul în jurul meu era dușmănos, vrăbiile și ciulinii încercau să-mi zgârie ochii, nu mă iubea nimeni, mă aflam într-un cerc de ostilitate dezlănțuită, acolo, în locul acela pustiu, și vântul îmi vâjâia pe la urechi, mă și durea o ureche, cea stângă, aveam nevoie de cineva, neapărată nevoie, ca să scap, să ies din cerc, aveam nevoie de cineva care să mă iubească măcar până trece
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
botanică, în plus trăia din dejecțiile copacului în mijlocul dejecțiilor unei naturi din care nu prea înțelegea mare lucru. Până la urmă, m-am cărat. Ioachim acela mirosea, într-adevăr, prea urât... * Orașul Maralal, din Kenya, a fost invadat de albine. Roiurile dezlănțuite au atacat cu vehemență oamenii și animalele. Mai multe persoane au fost transportate la spital. În cele din urmă, albinele au fost neutralizate prin intervenția pompierilor. 4. Poate vorbesc prea rar și prea puțin despre Zenobia. Dar am să spun
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ceva supranatural în el. Gândul luminos se stinse. Aveau prea puțină importanță riscul pe care și-l asuma și posibilitățile necunoscute ale adversarilor. Nu se sinchisea. "Sunt o unealtă"', își zise cu orgoliu. Sunt servitorul unui stăpân din umbră". Râse dezlănțuit, căci se intoxicase cu propriul ego, cu faptele lui, cu senzațiile și gândurile proprii. Janasen - sub acest nume se făcuse cunoscut, pentru că era numele cel mai apropiat de cel adevărat - David Janasen. Discipolul reluă: - Există niște neclarități dubioase, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
au un scop, sunt aproape întotdeauna ocrotiți de cei ce n-au așa ceva. Lucrul cel mai important era de a nu stârni reacții de adversitate. La un moment dat, în timp ce se găseau imobilizați de o coloană aparent interminabilă de camioane dezlănțuite, Gosseyn urlă pentru a se face auzit: ― Noi venim acum dinspre oraș. Cred că în partea dinspre munți, deci de partea cealaltă nu-i aproape nimeni. Când vom pleca, o vom lua pe acolo și vom ocoli până la mașină. Ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se născuse un gând ca ăsta. Topometriștii își sorbiseră ciorba și transpirau așteptând următorul fel de mâncare. Omar se lăsă în iarbă și închise ochii. Pentru o clipă, nu îi mai văzu pe cei patru care goneau și nici rugul dezlănțuit ca un semn din pământ ori poate de sus, din mânia celui pe care, cândva, pe când sufletul lui era pur, îl slujise și îl adorase: „Te voi recunoaște drept sfânt și puternic, Ormuzd, atunci când mă vei ajuta cu mâna cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Scurtu tresări: ― Pleacă?! ― Peste un ceas. Te roagă să-i dai înapoi valiza. Femeia privi nehotărâtă în jur. Nu-i era frică de Melania Lupu, o bleagă, nici de Popa, hapsân, dar prăbușit, neputincios. Se temea de Matei. Fantezia încinsă, dezlănțuită, născocea complicități haiducești între Panaitescu și sculptor. Și, deși se făcuse ziuă, și-i imagina manevrând în întuneric, înveliți în pelerine cu pălării negre trase pe ochi și cuțite lungi. Jefuiau, ucideau... Îi achită pe ăștia doi și fug în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu vă e foame, domnule Matei? întrebă cu zâmbet tremurat Melania Lupu. ― Nu prea... ― Cred și eu, interveni cu glas șuierător Valerica Scurtu, după ce a dat iama azi-noapte prin oale! Refuzase tratația bătrânei și mușca dintr-un șnițel rece. Izbucni dezlănțuită: Nu ți-e așa, un pic de jenă? Matei ridică din umeri, fals nedumerit. Se adresă celorlalți: ― Aveți cumva idee la ce se referă fecioara? ― Escrocule! izbucni femeia scoasă din sărite. Mi-ai furat două șnițele și o halcă de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spontan o biografie aventuroasă: escroacă de talie mondială, complicea și amanta vreunui mare gangster din țară ori de aiurea. Îi acorda dintr-o dată însușiri cu generozitatea tipică marelui reviriment. Surpriza pe care o încercăm față de cineva se cere consumată, fantezia dezlănțuită adăugând substanțial materialului faptic. Actuala carte de vizită a Melaniei Lupu, casnică, văduva unui modest funcționar în Ministerul de Finanțe ― era convins ― reprezenta doar un camuflaj, o cacealma formidabilă de care ea însăși probabil râdea cu hohote, în pătucul de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Un escroc! Ademenește vagaboande, și dacă se găsește vreuna care n-are chef să-și dea jos rochia, scoate un topor, mânjit cu roșu și urlă ca un descreierat: "O chema Margot! Ce mult am iubit-o". E, chipurile, masculul dezlănțuit, capabil de orice. Nenorocita se sperie și... Cristescu continuă să râdă. ― Exagerați, desigur. ― Zău?! Vă aduc toporul. Îl ține în baie, sub cadă. Făcu câțiva pași spre ușă. ― Lăsați, vă cred... ― Să-i vedeți recuzita! Ce teatru! Ce Tănase! Și-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
acest spațiu saturat de vrajă și de prezența zeilor străvechi. Trădarea se spală în sânge, fără ca ritualul promis de macumba să se poate împlini. Sexualitatea lui Pratt este potențată de proximitatea morții. Devenită înger al răzbunării și preoteasă a iubirii dezlănțuite, Satanhia este sacrificată de Gringo spre a închide acest cerc al vrăjii. Tropicele acordă acestui scenariu al retribuției biblice amploarea unei hecatombe parfumate. În cele din urmă, realismul magic al lui Pratt reconciliază contrariile. Lumea de dincolo, un Paradis straniu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
seara, părinte" pe care ea i-l adresa pe un ton rece și fără să se întoarcă. Pe o seară ca asta, în momentul când se culcase, cu capul vuind, a simțit năvălind în încheieturile mâinilor și în tâmple valurile dezlănțuite ale unei febre care clocea în el de mai multe zile. Ceea ce a urmat nu s-a aflat mai apoi, decât din povestirile gazdei. Dimineața, ea se sculase devreme, conform obiceiului. După un timp, mirată că nu-l vede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Mamă și țară sunt cuvintele înscrise în inima mea, iar cuvintele mele sunt alcătuiri de foc și răcoare, făcute să poată arde și să poată mângâia”. în Vânturi și valuri conchide: „Nu știu dacă prin cântec se vor potoli tăriile dezlănțuite, dar eu cânt să pot birui în această încleștare cu vânturile și cu valurile care mă copleșesc și vor să mă supună”. E datoria de onoare a scriitorului militant de a lupta cu vânturile și valurile istoriei. în Tata nu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
că-l am pe Isus. Trăgând după el capătul filmului derulat, Ignatius se grăbi spre ușă și intră în birou. Cele două purtătoare de drapel, nemișcate, prezentau dosul cearșafului pătat unui Gonzalez uluit. Cu ochii închiși, cei din cor cântau dezlănțuit, furați de melodie. Ignatius își croi drum printre cei din batalion, care asistau, bine dispuși, la scenă, cu fața spre masa de lucru a șefului de birou. Domnișoara Trixie îl văzu și-l întrebă: — Ce se întâmplă, Gloria? Ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în momentele cruciale. Firește că între timp fereastra de la care se aruncase cutia fusese închisă. Am mers mai departe pe stradă, privind lung spre jaluzelele lăsate și așteptând vreun semn oarecare. Pe când treceam, din mai multe clădiri se auziră râsete dezlănțuite. Se vede că locatarii lor își petreceau timpul cu cine știe ce amuzament obscen. Am încercat să-mi astup urechile mele virginale ca să nu aud hohotele lor oribile de râs. Niște turiști în grup se plimbau pe stradă, legănându-și aparatele fotografice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lucru în însemnările și notele mele. — O, Doamne, suspină Dorian. Nu-ți mai tace gura niciodată? — Brațele îmi sunt complet ruginite, spuse Timmy. Abia aștept să pun mâna pe Billy și Raoul. — Mica noastră întrunire pare să devină tot mai dezlănțuită, spuse Ignatius, referindu-se la zgomotele nebune care ieșeau din apartamentul lui Dorian. S-ar părea că sentimentele în legătură cu problemele noastre nu le incită doar un singur centru nervos. — O, Cerule, mi-e teamă și să mă uit, spuse Dorian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
epocale care sunt inteligente, rapide, puternice, agile, conectate, asemănătoare ființelor umane și capabile să evolueze. În cele din urmă, scopul științei este să facă din această lume un loc mai bun, la dispoziția oamenilor. Sunteți pregătiți să faceți față emergenței dezlănțuite a științei radicale care urmează să ne invadeze atât de rapid încât în momentul când veți ține în mâini această carte, 10% din tot ceea ce am denumit viitor să se fi metamorfozat în prezent? Pregătiți-vă să fiți șocați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
inutil ca tata să afle, dacă lua cartea Înapoi, că fusesem intrigat, așadar atras, de o remarcă ce mi se părea culmea a ceea ce aș fi putut numi În articolul meu - dar, desigur, n-am vorbit de asta - un erotism dezlănțuit. Dacă m-aș fi culcat cu Maryse În acel august din 1958, viața mea n-ar mai fi fost aceeași, pentru bunul motiv că aș fi izbutit să-mi satisfac dorințele proprii mai degrabă decît pe cele ale părinților. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]