4,618 matches
-
cu toate ce-ai fost, exiști în toate ce te cuprind, vei fi în tot ce te așteaptă cu riduri sau fără riduri, cu poftă sau fără poftă de viață, cu moarte sau vegetare, deopotrivă. Scoate-te, dracului, din sertare, dezleagă-te, aruncă-te peste ziduri! Nu poți exista în prezentul secundei, o secundă nu încape în doi, fie om, fie umbră, fie șotron. Domnule doctor, fac precum îmi spui. Degeaba! În oglindă, uneori îmi zăresc doar mâinile. Ce să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fac auzit?" striga sfântul Augustin în pustie. Pustia Mânăstirii Fântânele ridica zid în icoană. Călugări, meșteri iscusiți, în jurul păcatului, piatră peste piatră, până la brâu, până la inimă, până la tâmplă; până la Dumnezeu mereu încă un pas. La Fântânele, ca la Socola, portarul dezlega ultimele intenții. Petru avea emoții. Toată viața a existat într-o stare confuză de examen picat sub linie. Pe drum a repetat rugăciuni, a citit Psaltirea, a răsfoit Noul Testament, Filocaliile, Sinaxarul, Cazania, Triodul. Fiecare carte bisericească i-a impus sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
borș de pește, chifteluțe de pește, icre de pește, saramură de pește, o cană, două căni, trei căni de vin bunătățurile monahului de obște abureau așteptările, trapeza puțea a cherhana, leușteanul împrospăta aparențele. Paginile calendarului miroseau a inimă largă, tataia dezlega limbile cât să intuiască prioritățile, mântuirea era mai accesibilă cu paharul plin. Rânduiala schitului era după canoanele Sfântului Vasile cel Mare: uleiul burdușea candelele, pâinea dormea în spic, vinul hodinea în butoaie, coliva îndulcea nevoințele. Sub cerdacul stăreției, grătarul încins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lui aparențele, să ta scunzi după Dumnezeul-cortină și să tragi sforile, să te folosești de numele lui ca de o împuternicire notarială, ștampilată de însuși Sfântul Petru, să te îmbraci cu el, să ameninți, să blestemi, să legi și să dezlegi cu supremația sa, să naști, să arzi, să te desfaci, motivând trecerea ca pe o lege organică a sfințeniei. Atât de simplu să ucizi cu mâna lui, să îndulcești cafeaua, să scârbești iluzia, să întuneci așteptările, să aprinzi lumânări pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bârfa contura obsesiile, tataia ura cleveteala: Bă, mie îmi spui verde-n față ce te roade! Mânăstirea nu-i radio-șanț și apoi ce-l fute grija pe măgar de unde beau oile apă! Arhimandritul cârmuia obștea: Aici, ava Ioan leagă și dezleagă, eu sunt cu managementul, bă! Unde iscălește tataia, curge lapte și miere. Hotărârea arhimandritului Ioan era poruncă pentru toată suflarea. El spovedea toți monahii, împărțea ascultări după puterea fiecăruia, alegea canoanele mânăstirii. Slujirea, după sfântul munte, prăznuirile de-asemenea, dezlegări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
el a pus foc schitului? Spune, Ioane, că tu le știi pe toate! Părinte stareț, să știu și nu-ți voi mărturisi tainele spovedaniei, chiar dacă o să-mi smulgi limba cu cleștele. Domnul le aude prin glasul meu, Domnul leagă, Domnul dezleagă, nimic împotriva poruncilor Domnului. Cu toții suntem păcătoși. Dacă este el, să ne rugăm pentru păcatele sale; dacă este altul, să cerem pentru altul milostivire bunului Dumnezeu. Trecem printr-o încercare, părinte. Rogu-te, poruncește-i cuviosului Anania să toace pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-i croiesc până când o să sting focul cu sângele lor! Legați-i! Țineți cu ei, țineți cu bandiții care v-au lăsat pe drumuri?! Nimeni nu mă mai ascultă?! Spune, Teofile, ai fost de pază schimbul 2, cine a umblat noaptea dezlegat prin bătătura schitului? Spune, că-ți tai gâtul, de nu-mi spui adevărul! Anchetă, eu fac anchetă! Nu am nevoie de milițieni proști și cu ifose în curtea mânăstirii! Eu vă anchetez, eu vă judec, eu vă condamn, eu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
este numele după buletin, merge cu noi, sigur are să ne spună multe. Și încă ceva, 30 de zile nimeni nu-și ia zborul din colivie, e clar? Iertați-mă, fraților, iertați-mă! Părinte Ioane, nu te mai ruga pentru mine, dezleagă-mă de toate cele ce nu au fost ale mele. Poiana Fântânele, piatră peste piatră, nici în pântecele muntelui. Valea, ca un mormânt ermetic, își desfăcea blestemele. 68. În munții Bârgăului, noaptea cobora pe la 18. La ora 20, procurorul Ieremia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat! Fie numele Domnului binecuvântat!" Vă rog, dați-mi voie! Am uitat ceva, mă întorc. Dați-mi voie! Trebuie să cobor, trebuie, dezlegați-mă! Bă, ce ți-o mai fi și cu popii ăștia? Gura mamei lor de nespălați, ne-au futut o zi de week-end, parcă mă văd și mâine în dispozitiv pe la vreo sfântă biserică. Ba niște sfinte moaște, ba vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-i dai altă ascultare, Stăpâne! E timpul să-i faci un implant de suflet, să-i ascunzi sub aripa stângă o inimă de om, nu de ceară), să-i picuri ceva cer senin în ochi! Îmi este milă de ea, dezleagă-o de nenoroc! Îngerul meu are 18 ani și mă așteaptă. Mama mai avea doi îngeri cărora trebuia să le umple buzunarele. Spațiul lui Petru dimensiona nimicul în două jumătăți identice. Biserica, cochilie de melc goală pe dinăuntru, pe dinafară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
urmele Tale mâlite de cer înnourat. În dimineața aceasta, cu ochii închiși vei desface noduri, pe când eu, cu ochii închiși, în nevederea ta, Miopule, voi pune masă aici, în fața Ușilor Împărătești și voi chema toți nepoftiții la ospăț. Hai, curaj, dezleagă ce-ai înnodat de catargul acesta rupt! Nu-ți fă griji, nu-ți fie milă de o funie putredă, știm pe de rost, deopotrivă, mersul cu spatele. Confuz, absent, puțin, tot mai puțin, dâră lascivă de vierme pe o frunză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În ziua de Paști. Iar fără această cămașă cusută gata, Vilma să nu se poată mărita. A mai azvîrlit părintele vîndut două anateme: să nu se poată spăla și pieptăna fata lui decît o dată În an cîtă vreme nu e dezlegată de blestem, iar după moarte, sta fia ei să nu-și afle liniștea, ci să bîntuie prin catacombele cetății, putînd reveni la viață, dacă tot i-a plăcut atît de mult dragostea, numai cînd un tînăr sedus de ea Îi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de sat și-a adus cele două fete gemene de vreo doisprezece ani la icoana minunată. Nu scoseseră o vorbă pînă atunci, dar surde pare-se că nu erau. Doar limbile le rămăseseră legate. Uneia dintre ele Precista i-a dezlegat-o, dar nu și celeilalte. Oamenii Își amintesc nervozitatea și agitația surorii nelecuite cînd a auzit-o pe cealaltă silabisind. Grăia greu, dar dădea glas cuvintelor și se făcea Înțeleasă. „Are mai multă credință“, au hotărît cei de față, privind
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
toate Într-o singură curgere, aceea a marelui Obi. Vasul cu prizonieri străini și cu deținuți ruși plutea la vale escortat de sloiuri, lovindu-se de ele și legănîndu-se a scufundare. La Novosibirsk, pe soldatul austro-ungar Gheorghe Pomean l-au dezlegat de camaradul său și l-au Înlănțuit de alți doi deportați. Au schimbat și corabia, Îngrămădindu-i pe una mai mică. Unor prizonieri li s-a făcut vînt pe apă mai spre nord, iar alții s-au văzut descătușați. Între
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
deviase de la modelul Înregistrat la Ellis. Am acum o temă de cercetare: a se vedea dacă a reapărut În Statele Unite, prin 1924, o persoană de sex feminin cu numele de mai sus ori cu altul asemănător... E o enigmă de dezlegat aici, nu glumă. S-au adaptat ei, niște nepămînteni, În Himalaya, darmite Maria Americana În Regatul României Mari, pe urmă În Republica Populară și În cea Socialistă. În primăvara lui ’77, cînd citea În ziar articole despre efectele cutremurului din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se sinchisi”. • Sens care implică ideea de voință: „a concedia”, „a da drumul cuiva”; „a lansa” (lancea, de pildă). • Aplicat la termeni precum „greșeală”, „acuzație”, „condamnare”, verbul aphiemi îmbracă de la sine un sens apropiat de cel de „a ierta”: „a dezlega”, „a disculpa”, „a achita pe cineva”. În Noul Testament, verbul nu are doar sensul de „a ierta”, ci și de „a lăsa”. De pildă, Matei (25,44) spune despre Isus, în episodul Ghetsimani, că „i-a lăsat (baltă)” pe apostolii care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Novațian: numai creștinii apostați, cei care s-au lepădat de Isus în timpul persecuțiilor, au păcătuit împotriva Sfântului Duh65. Ieronim dă un răspuns grăbit și destul de încâlcit, contradictoriu, dat fiind că, în opinia sa, păcatul împotriva Duhului Sfânt nu poate fi dezlegat de păcatul împotriva Tatălui și Fiului. Singurul contraargument care stă în picioare este următorul: lapsi-i din timpul persecuțiilor n-au afirmat că Isus a săvârșit miracole prin puterea lui Beelzebut, ci au negat, ca Petru, că ei ar fi creștini
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de salut, „har și pace” (charis, eirene), afirmând că acestea sunt două denumiri ale Sfântului Duh, neinvocat explicit de apostol: „Păcătuiește împotriva Duhului Sfânt cel care, disperând sau bătându-și joc sau disprețuind cuvântul (praedicationem) harului (gratia), prin care se dezleagă păcatele, și al păcii, prin care ne împăcăm cu Dumnezeu, refuză să se pocăiască de păcatele sale și decide să persiste (perdurandum esse) în dulceața (suavitas) aceea necredincioasă și mortală și rămâne până la capăt”. Apoi, rafinatul episcop se înhamă la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a Judecății, a împărțirii sufletelor în două categorii (mântuite și condamnate, după cum au neglijat sau urmat preceptele Comunității aleșilor, așadar a esenienilor). În capitolul XLVI intră în scenă Fiul Omului (figură preluată din Cartea lui Daniel 7,9): „El va dezlega legăturile celor puternici și va măcina (sic!) dinții celor păcătoși, îi va alunga pe regi de pe tronurile și din împărățiile lor, întrucât aceștia nu-i aduc slavă și laudă și nu mărturisesc de la cine au căpătat împărăția” (XLVI, 4-5). Fiul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
flori și zumzet de albine, vedeam cu un ochi cum se suia pe firul de iarbă o buburuză... vedeam petele negre pe aripile stacojii... și cred că adormisem la soare, când am simțit că trage cineva de hățul meu. Mă dezlegau ! Oare ce să însemne asta ? Parcă nu erau stăpânii mei. Da, chiar așa ! Erau doi străini. Unul îmi puse mâna pe grumaz și mă bătu ușurel. Ce mână moale avea ! Îmi scuturai coama , ca să-i spun că-mi place. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Ce-i drept, începuse să mă strângă hățul, dar degeaba ! Să-mi facă ce vor, nu mă ridic. Nu! Nu vreau ! Nu azi ! Nu ! Chiar și stăpânii mei au dat fuga din casă să-i întrebe pe străini de ce mă dezleagă ! Cel care-și lăsase mâna pe grumazul meu, răspunse: "Domnul are nevoie de el". Am auzit bine ?! Mi-am întors urechea spre el dar chiar așa spusese: "Domnul are nevoie de el". Hei, dar asta schimbă lucrurile. Visez sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
au suit pe rug. Au aprins focul. Închisesem strâns ochii, să nu mai văd nimic. Nu mai vedeam nimic. Dar mă rugam mai departe. Și deodată s-a făcut tăcere. Băiatul : Și ? Mama: S-au repezit la mine, m-au dezlegat, m-au dat jos, mi te-au pus în brațe și ne-au alungat de acolo : necurat ! necurat ! strigau în urma noastră. Alergam, mă împiedicam, am căzut, m-am ridicat și alergam mai departe. Mereu mai departe. Cu tine în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că atunci, deasupra rugului, a trecut un vultur uriaș. Deodată. O pasăre așa de mare cum nu se mai văzuse pe acolo. S-au speriat toți. A început o ploaie repede, flăcările s-au potolit și au putut să mă dezlege și să mă dea jos. Eu știam că venea musonul...(rămâne o clipă cu privirea în zare) Mama (se ridică): Hai, gata ! (se duce la masă și-și reia ocupația) Băiatul (gata să plângă, bătând din picior): Da' nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a Întrebat doctorul Gruia. ― Am câte o rugăminte pentru fiecare În parte: dumneata să ai grijă și de studenți, iar tu, Despina, să revezi pacienții propuși pentru operație. Să nu ne scape ceva... Dacă aveți vreo problemă, veniți s-o dezlegăm Împreună. ― S-a Înțeles, domnule profesor - a răspuns doctorul Gruia. ― Să ții minte, În situația În care fiecare dintre voi a primit sarcini diferite, nu poți răspunde tu În numele amândurora. Poate pentru Despina ceva nu a fost clar... ― Vă rog
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tam!” - a răspuns individul, arătând cu capul În stânga lui. Am pornit ca fulgerat În acea direcție. Acoperiți complet cu omăt, căpitanul și cei doi cercetași ședeau ghemuiți, cu niște cârpe răsucite În gură și mâinile legate cu sfori... I-am dezlegat cât am putut de repede. Tremurau ca varga de frig și poate și de teamă, la gândul ce-i poate aștepta... Nu mi am permis să-l Întreb nimic pe căpitan. Am scos doar foaia de cort și l-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]