1,195 matches
-
i-am convins să păstreze ducatul friulan pentru unul dintre fiii lor. Am făcut legământ în această privință în numele lui Rotari și tot în numele său am întărit alegerea. IX Am locuit la ei până-n septembrie, și nu m-aș fi dezlipit de drăgălășeniile nevestelor lor dacă un olăcar nu mi-ar fi adus o scrisoare prin care regele mă rechema la Pavia. Mă ruga să mă opresc în drum și la Roma, ca să văd dacă Adeodato ajunsese cu bine și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
maximă siguranță pluteau de jur Împrejur În noapte. Turnul era un paralelipiped cenușiu de paisprezece etaje Încorsetat de o Împrejmuire de terase abuzive ce așteptau permisul de construcție, farfurii de parabolice și haine Întinse la uscat În balcoane. Antonio Își dezlipi ochiul de pe vizorul videocamerei și o puse În husă, căci nu mai era nimic de văzut - În spatele obloanelor coborâte, de-acum dormeau toți. Și totuși, continua să fixeze cu ochi aprinși ferestrele apartamentului de la primul etaj, Întunecate de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
provocând vârtejuri și bulboane. Umblând prin nămol, Zero se forță să ajungă la capătul insulei și se opri privind apa care se zbătea sub arcadele de la Ponte Rotto. Câinele Încă fără nume, căci fusese adoptat de puțin timp, nu se dezlipea de el, temându-se să nu fie abandonat Încă o dată, și i se cuibări la picioare. De altfel, era paralitic, și nu s-ar fi putut târî mai departe. Era o javră bălțată, păroasă, o Încrucișare ratată Între un tera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lingău, un pielea... Asistentul despre care se vorbea - un grăsan cu ochelari al cărui corp denunța pierderea inerentă a respectului de sine - apăru În prag și strigă numele celor care urmau să intre. Și al lui. Fără chef, Zero se dezlipi de lângă fereastră, gândindu-se că peste puțin timp avea să fie afară. Doar un mic efort intelectual și avea să-și câștige libertatea pentru toată vara care urma. Își programase să meargă la Barcelona ca să intre În contact cu anarhiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era ultima dată când Își Întâlnea tatăl. Nu mai voia să aibă nimic de-a face cu el. Nu mai voia să-i vadă nasul de Pinocchio, să-i asculte glumele răsuflate, promisiunile, balivernele. Și totuși, nu reușea să-și dezlipească privirea de pe cifrele acelea - exercitau asupra lui o atracție aproape magnetică. Se Întrebă ce ar fi făcut În locul lui un alt student de douăzeci și trei de ani. Și-ar fi cumpărat mașină. Sau motocicletă. Poldo ar pleca să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se priviră surprinși. O pomenise. Ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat. Atunci Înseamnă că Într-adevăr ceva s-a schimbat. — Mama nu mă duce niciodată la cinema, constată Kevin, deja pregătit să o renege, pentru ca tati să nu-și dezlipească mâna de pe umărul lui. Mami Împrumută casete. — Vrei să Împrumutăm o casetă? — Da. — Care? — Regele Leu. — Dar l-ai văzut deja de o sută de ori, protestă Valentina. Apoi tati Îi dădu un cot. Nu trebuie să-l urmărim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
roșietică a apărut dintre picioarele Leei și apoi, aproape imediat, un râu de apă amestecată cu sânge i-a inundat picioarele. Lea a încercat să se ridice în picioare, speriată de moarte, dar Inna i-a spus să nu-și dezlipească picioarele de pe cărămizi. Asta era bine, a zis ea. Însemna că copilul era pe drum. Lea a împins, cu fața congestionată, cu ochii ei albaștri și verzi strălucind ieșiți din orbite. Îi tremurau picioarele de parcă aveau să se îndoaie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
N-a ieșit să ne întâmpine și nici nu și-a trimis vreo femeie înaintea noastră, doar a stat și ne-a așteptat în umbra cortului minunat, cu brațele încrușișate, uitându-se la noi în timp ce eu nu-mi mai puteam dezlipi ochii de pe ea. Nu-mi amintesc felul ceremonios în care a salutat-o tata sau ritualul prezentării fraților mei, unul câte unul și nici cum s-au oferit darurile și apoi cum am fost prezentate mama și cu mine. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am deșertat în cutie, Fordul cel roșu, cu portiere mobile, a picat pe jos, lângă cutie, m-am aplecat și l-am pus în ea, apoi am așezat sertarul pe covor, m-am urcat pe pat și am încercat să dezlipesc posterele de pe perete, cu grijă să nu se rupă pentru că, neavând pioneze, erau lipite pe perete cu clei, mă temeam mai cu seamă pentru cele cu echipele de fotbal, pentru afișele filmelor cu indieni și pentru posterul cu portarul naționalei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
femei, Încordată, superbă, Îi transmitea un mesaj uriaș: Îl iubea. Îi cuprinse obrazul În mîini, buzele lui alunecară spre ale ei, umede, fremătătoare, făcîndu-le să se Întredeschidă. Iar sărutarea alungă demonii care bîntuiau nopțile și zilele Mariei. Fără să se dezlipească de gura ei, Începu să-i desfacă unul cîte unul nasturii bluzei, afundîndu-și nasul Între sînii ei catifelați, cînd Annick intră cu o cafea În mînă. Îi privi cum se despart rapid, apoi așeză ceașca pe birou. - Mă duc s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bine costumul roz ? — Nu, rostim într-un glas Eddie și cu mine. Mă uit la chipul exasperat al lui Eddie și-mi înăbuș un chicot. Arătați foarte bine, doamnă Geiger, zic. Pe cuvântul meu. Nu știu cum, reușesc împreună cu Eddie să o dezlipim din fața oglinzii, să o facem să iasă pe ușă și să se suie în Porsche-ul lui Eddie. Are dreptate Eddie, o să fie foarte cald azi. Cerul e deja albastru transparent, iar soarele o sferă orbitoare. — La ce oră vă întoarceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și de demnă. Trebuie să spun ceva de genul „Îți respect decizia, Paul“, să-i strîng mîna și să părăsesc Încăperea. Asta e ce trebuie să fac. Singura problemă e că pur și simplu nu sînt În stare să mă dezlipesc de scaun. După cîteva clipe, Paul mă privește nedumerit. Asta e tot, Emma, poți să pleci. Ba nu pot. În clipa În care ies pe ușa asta, totul s-a terminat. — Emma ? — Te rog promovează-mă, spun disperată. Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nu... Connor mă fixează de parcă i-aș fi Înfipt un țăruș direct În inimă. — Nu suporți... jazzul ? *** E ca Într-un vis din ăla În care toată lumea Îți vede chiloții, și vrei să fugi, dar nu poți. Nu mă pot dezlipi din locul ăsta. Tot ce pot face e să rămîn uitîndu-mă În gol spre ecranul pe care vocea lui Jack continuă inexorabil. Toate secretele mele. Toate secretele mele intime și personale dezvăluite la televizor. SÎnt În așa hal de șocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lor plimbare spre gara fluvială. Din dreptul stânei prinseră a-i urma doi cățelandri dolofani, crăcănați, abia ținându-se pe picioare. Ea a dat să-i alunge, a strâns câteva pietricele, a aruncat după ei, dar ghemotoacele acelea nu se dezlipeau de pașii lor. Le adulmecau urmele, stârniți de cine știe ce mirosuri ademenitoare, de scârțâitul pantofilor lui, de umbrele lor lungite mult în țărâna drumului. Magda se pomenise dintr-o dată povestindu-i de copilăria ei, petrecută într-un sat din apropiere, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o privi cu ochii lui albaștri și se întunecă. Nu-i plăcea. Se îndreptă spre Elena și păru ceva mai vesel. Moliciunea brațului ei contrasta plăcut cu pătura rugoasă, și mai ales era un zâmbet cald ce nu i se dezlipea de pe figură. Dacă visa, visa lucruri moi. Își ținea mâna într-o poziție totuși nefirească, ceea ce, în câteva ore, urma să-i provoace furnicături. Până să-i examineze tremurul ușor al pleoapelor, străinul fără corp se înfioră: brațul fetei puțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Sidney Sussex, strigă MM, iar eu o văzui rânjind pentru prima dată. —Și ce tupeu să te iei de King’s, adăugă compozitorul. Trei ani cât ai stat acolo te-au adunat de sub mese. Așa e, drăguță. Nu mă putem dezlipi de tipele alea cu haine largi și negre și care habar n-aveau să se dea cu ruj. Clonele lui Robert Smith 1. Atât de răpitoare. —Iată o porție de mafie de Cambridge, mă informă Sophie. Părea că-și asumase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de închise la culoare încât nu se distingeau în întuneric, iar florile păreau că plutesc, suspendate în spațiu. Am rămas pironită în fața lor. —Sam! zise Hugo, care traversase gazonul. Te duc la Salonul Florilor din Chelsea la anu’, bine? Acu dezlipește-te și vino încoace. Nu știam că te interesează atât de mult floricultura. Poți să-i pui unei „floricele“ o coadă de cultură, dar n-o poți face să gândească 1, zisei eu, prinzându-l din urmă. De la Dorothy Parker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
din încăpere; restul părea estompat, doar niște umbre a ceea ce a fost. Luă de pe o masă un pahar oarecare cu apă, îl bău prompt, apoi se așeză pe taburet, oftând prelung, rugător... Buzele rujate ale Celiei se lipeau și se dezlipeau ca-ntr-un vals, în timp ce cărbunii ochilor îl urmăreau pe Ion intens; două violoncele freamătă în tempo. Cum dorești! dădu Ion deznodământul așteptării. Frate! bombăni Victor cu afectare. Cum să... Dar... Nu, nu! Celia, cum poți să vrei să jucăm
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
ea îndreptându-se spre Theo cu pași mici și tocuri periculos de înalte. Ești gata pentru un portret? Amanda a înșfăcat copilul așa cum își înșfacă vulturul prada. Apoi l-a strivit de pieptul ei pentru ca în secunda următoare să-l dezlipească de ea și să i-l arunce grăbită lui Hugo. —Of, e dezgustător! Tocmai și-a șters nasul ăla jegos și plin de muci pe mâneca mea. Ia-l! Repede! Amanda a fugit la chiuvetă și a început, agitată, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în care ar fi simțit nevoia să cuprindă între palme șoldurile fierbinți. Fuma. Trăgea cu voluptate din țigară, iar buzele pline (ruj roșu aprins, aici se încadra bine în decor) se strângeau pătimașe în jurul filtrului lung și păreau a se dezlipi cu foarte mare greutate de el. Savura fumul, înainte de a-l lăsa să iasă, îl ținea captiv, torturându-l, apoi îi urmărea traiectoria cu privirea și, ca și cum acesta ar fi fost gestul cel mai nimerit, la acele ore, ducea din
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în care pentru el nu mai există erori, ci numai greșeli și, prin urmare, nu mai experimentează conflicte puternice în alegerile etice, ci reușește să estetizeze orice obiect al cunoașterii. Aceste realități surprind în mod clar viziunea distorsionată despre omul dezlipit de tot ceea ce ar putea să-l ajute să descopere identitatea sa umană, socială, morală, istorică, chiar și creștină. 2. Regândirea bazelor antropologice 2.1 Omul ființă istorică și morală Recunoaștem că istoricitatea face parte din însăși structura ființei noastre
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și Începu să duhnească a sarmale, a țuică și a cozonac rămase după Crăciun. Era prea devreme ca să-mi deschid o carte, trenul nici măcar nu trecuse de Brăila. Aș fi vrut să-mi deschid cartea, Însă nu puteam să-mi dezlipesc privirea dintr-un punct fix. Stăteam și mă holbam la femeia din fața mea, care Încerca să-și Înghesuie desagii pe raftul de sus, fărĂ ca nici măcar să o văd. Nu Îmi puteam lua ochii de la acel punct invizibil care se afla
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și începu să duhnească a sarmale, a țuică și a cozonac rămase după Crăciun. Era prea devreme ca să-mi deschid o carte, trenul nici măcar nu trecuse de Brăila. Aș fi vrut să-mi deschid cartea, însă nu puteam să-mi dezlipesc privirea dintr-un punct fix. Stăteam și mă holbam la femeia din fața mea, care încerca să-și înghesuie desagii pe raftul de sus, fără ca nici măcar să o văd. Nu îmi puteam lua ochii de la acel punct invizibil care se afla
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
eu, să nu-l fi observat, Încă din prima clipă!? Nu-i nimic. Se-ntâmplă. Deacuma, lasă. Bine că am observat eu. Doamna aia, porumbelul rupt din soare, de fapt, Gabriela Cinteză, simțind, probabil, că este subiectul discuției celor doi, dezlipi nițel, geană de geană, privi, se convinse de ce a dorit să se convingă, după care și-a continuat, În aromeala care o prinsese, emiterea, către soare, a unui dram de căldură a inimii și de frumusețe a figurii și sufletului
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
-se, În memorie, ca ceva ce ar fi existat dintotdeauna, și care s-ar fi Întipărit, pe istorie, de asemenea, tot pentru totdeauna. Fantastic! Da, cu adevărat, fantastic! După ce totul se liniști, el exclamă, printre buzele, care abia acum se dezlipiră, ca dintr-un demonic dezgheț, de ale ei; mam umplut de drag! Drag, față de cine, față de ce?, Întrebă ea, ca de pe altă lume. Față de tine. Față de broscuța ta de aur, și-i luă, În căușul palmei, mângâindu-i-o, aurifera
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]