798 matches
-
bine și le arunca pe gât, să nu piardă nimic din cornurile frumos mirositoare pe care le căpătase. Beghe fugise mai departe, cu buzunarele pline, de frica lui frati-său, să nu-i cărăbănească vreo franzeluță, lacom cum era. Se dezmeticiră și muierile. Baba Marghioala zise cu voce tare: - I-o fi murit mă-sa Iu ăsta, haide, soro, să luăm; dacă-i de pomană, de pomană să fie! Baba Chinta s-a lipit și ea la coada căruței. Mielu împărțea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gheorghe i-a dat un scaun, el a mulțumit și-a spus: - Permiteți? - Poftiți, poftiți, făcu Stăpânul. - Nu vă supărați, doamna dansează? și s-a uitat spre Didina. - Cu plăcere, a râs ibovnica, ridicîndu-se. Cîrcu nici nu apucase să se dezmeticească și s-a și trezit cu țiganca în brațe. Femeia mirosea bine a odicolon și a piele încinsă. Se învîrtea ușor și el a căpătat curaj. Se uitau nevestele de la mese, se uitau meșterii, înjurau în gînd: "Uite-al dracului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vergea de foc prin limbă. Căscă ochii mari și nu mai văzu decât o pată cenușie. Se sfârșea. Lumina lămpii pierise. Numai o gălbeneală urâtă u juca sub pleoape. Presării i-au udat pe amândoi cu apă. Când s-au dezmeticit, o răceală li se prelingea pe obraji. Degetele nu le mai simțeam. Parcă erau retezate. Gheorghe oftă domol și crăpă ochii. Lampa ardea încă deasupra lor cu lumina ei murdară. Zbirii ședeau vorbind lângă fereastră. Se trezise și Paraschiv. Sorbi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
codoș: - Asta o fi muierea lui, Treanță, că tu mi -lai trimis la însurătoare. Și -la plesnit cu pumnul de -la pus jos. Paraschiv s-a dat doi pași înapoi, a apucat lama suriului și-a așteptat. De-abia se dezmeticise din plăceri și o lene ucigașă fl cotropea încă. Cataroiul râdea sălbatic, clătinând din pieptul lui uriaș. 305 - Zi, d-ăștia mi-ești, ucenicule? Îi trecuse oboseala. La șoseaua Mandravelei, dăduse sluga cfr-ciumarului la o parte și mânase el caii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
privire împăienjenită, tulbure. Abia vorbea de durere. Codoșul se ducea după doctor: - Scapă, mînca-ți-aș ochii? - Scapă, n-avea nici o grijă, e sănătos tun. Se mai înveselea ăl bătrân. Îi aducea vin negru, puterea ursului: - Ia, Paraschive, ia, nenică... Șutul se dezmeticise după aia. - Te doare? îl întrebase Gheorghe. - Nițel mă mai ține în spate, dar nu-i nimic. Mă fac eu bine... Privea pe fereastră și vedea acoperișurile caselor pline de zăpadă. - Oh, nu mai trece iarna asta... Își amintea noaptea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
felul ei de-a spune că era doar în trecere. Așa că s-a suit în avion, s-a uitat în jos la Washingtonul de care se îndepărta, imaginându-și cum se îndepărtează în același timp de Edward, apoi s-a dezmeticit brusc, repezindu-se la documentarea de trei sute de pagini pe care i-o pregătise Bonham. Poți deci să-ți imaginezi că toată afacerea asta cu asasinatul a crescut nervozitatea în rândul tuturor. Erau ei un butoi cu pulbere și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
hotărî să nu ia în seamă mica lui amabilitate. Nu știu să vă spun încă despre ce e vorba, dar pun pariu că explică de ce aceste negocieri sunt în cădere liberă. Recunoaște, domnișoară Costello. Totul, în țara asta nenorocită... Se dezmetici deodată și coborî glasul. — Totul pe-aici e legat de asta. Luă ziarul și, îndoind pagina, îi arătă mozaicul de la Bet Alpha. Totul numai roci, pietre și temple. Asta-i toată problema. Nu explică nimic. Avem o problemă politică serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la fiecare oprire din cadrul turului. Își aminti cum îl blestema Uri pe tatăl său și planurile lui complicate. Faptul de a-i fi condus până aici era remarcabil, însă nu și dacă nu aveau nici o șansă să găsească tăblița. Se dezmetici dintr-odată. Ridică privirea și văzu un bărbat uitându-se la ea, apoi în altă parte. Oare murmurase? Era atât de obosită, încât nu ar fi surprins-o dacă, în disperarea ei, ar fi gândit cu voce tare. Simți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Reginei, salută și se întreține cu doamnele de onoare și curtenii, apoi spune lui Franco, urcîndu-se în landou, că e așteptat la Palat. Cortegiul regal pornește în pasul măsurat al cailor, traversând mulțimea aceea împietrită, care nu se putea încă dezmetici din visul urât pe care-l urzise ultimul decret-lege. Deodată un tânăr se desprinde din primele rânduri și, sărind pe scara landoului, descarcă revolverul asupra Regelui. Regina încearcă să-l lovească cu buchetul de flori care i se oferise câteva
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
așeza peste lujerii înrourați ai porumbului, peste tufele roșiilor, peste frunzele hreanului, cu bobi lucitori de rouă, peste buruieni, peste via vecinului, vedeam răzarea Soarelui, în aburul dimineții, cum trece pe uliță, ducându-se cu pași feriți spre pădure. Mă dezmeticeam greoi, era o altfel de trezire, aburii dimineții mă învăluiau ca duhurile unui tărâm care mă respira, chemându-mă, ademenindu-mă. Priveam mult, copleșit de uimire, misterul acelei grădini revenindu-și din noapte, trezindu-se cu sclipiri încifrate, mesaje trimise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
București. S-a răsucit spre mine, privindu-mă amuzată. „Și cum ați traversat? Așa?“ Fără să-mi mai aștepte răspunsul, m-a prins de mână și m-a tras după ea pe celălalt trotuar. Nici nu am apucat să mă dezmeticesc. Abia în față la „Tic-Tac“ am realizat ce putuse să facă. Cu ochii holbați, o priveam de parcă văzusem cum șterpelise adineauri diamantele Coroanei și o tulise cu ele. „Ce faci, Ester, cu mine?“, am bâiguit. „Știi doar...“ Știa prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Chișinăul ăsta al tău.“ Îmi spusese mai demult că, de obicei, când era în oraș, mânca la „Podgoria“, pe la Piața Romană. Am luat-o direct într-acolo. Cum peste drum era „Katanga“, am traversat și am intrat să ne mai dezmeticim cu o cafea. Nu mergeau totuși cafelele înainte de masă, așa că am luat câte două „Jamaica“. Romul acela cu corsarul cu eșarfă roșie, chior și privind spre o insulă cu palmier, pe fundalul unei etichete galbene care la a doua cinzeacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
proletarul făuritor de opere memorabile, în lihnitul care umblă cu capodopera în țoașcă și nu se poate afirma deoarece îmbuibații nu-l recunosc. Eram convins că arta este o expresie a luptei de clasă. Târziu, când am început să mă dezmeticesc, am constatat cu stupoare că nu era deloc așa. Acum, când din ușa crâșmei privesc forfota din „Gambrinus“, ezitând dacă să scriu că am intrat în sală, îndreptându-mă spre masa mea cu cei doi orbi, sau încă să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
două seri mai înainte. Mă gândeam să-l citesc la petrecerea aceea de la J.J. Nu am mai apucat. Întâlnisem acolo o femeie de care fusesem îndrăgostit în studenție și mă pierdusem cu totul în neprevăzutul întâmplării. Privind forfoteala din crâșmă, dezmeticindu-mă încet--încet din duhul beției de peste noapte, năuc, simțeam că pierdusem poate însăși puterea mea de a scrie, atâta câtă mi-o știusem. Mă gândeam, posac, de parcă dintr-odată îmi văzusem tot viitorul, că atunci, în noaptea aceea, odată cu povestirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
malul Dunării. Să ajung pe o șosea uitată între ape clipocind, cu sălcii de-o parte și de alta, cu cioturi de munți într-o zare albăstrie. A trebuit să merg pe șoseaua aceea pustie dintre ape spre a mă dezmetici, spre a mă trezi iarăși în text. Undeva, departe, în stânga mea, la poalele unei sălcii cu mlădițele revărsate peste un ochi de apă, un bărbat, bătrân părea, cânta din muzicuță. Era singur, nu-mi dădeam seama ce făcea acolo. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dricul acela motorizat. Canapele și o măsuță chiar, într-un interior de reclamă auto. Nedumerit priveam când spre popă, când spre blondă, „Ketty“, surâse ea, când la decorul din mașină. — Stai s-o trag colea, la ăsta rustic’ și te dezmeticesc mintenaș, a hohotit popa. Am intrat în restaurantul rustic de la cealaltă intersecție. Pe vremuri fusese acolo o grădină, tot „Trocadero“, apoi un bufet popular, iar după ce afacerile luaseră avânt, îl transformaseră într-un fel de local cu circuit închis, decorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
molcom de a nu mă lăsa de capul meu, de a-mi suporta fantasmele și încrâncenările. Durea fără ea și trupul. Dureau și gesturile părăsite. Durea renunțarea. Dar mai mult, mai adânc decât toate acestea, durea frica în care mă dezmeticisem. Mă pomenisem singur, rătăcind fără însoțitor, fără sfătuitor, fără alinător trupului meu prăbușit în fel de fel de spaime. Dintr-odată, discuțiile cu Trombă, mărturisirile lui mi-au dezvăluit că același text poate zidi și poate dărâma. Nu literatura, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
parcă, abia acum îi pătrunse înțelesul... Ograda, casa, pământul... pădurea... se porniră să se legene, iar văzduhul limpede ca lacrima, deodată se mohorî. Bătrânul poștaș se îndepărta cu căluțul lui în trap spre pădure, pe drumul Șuletei... Când Anton se dezmetici, îi răspunse murmurând... - Mergi sănătos, moș Bălăuță!.. dar poștașul era departe. - Ci scrie, măi, Antoani în țâdula „ceia, ha?.. în sfârșit i se dezlegă limba și bătrânului. - Să mă prezint, urgent, la Unitate... la Bârlad. - Hm?... făcu bătrânul. ...Soarele asfințise
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sa schițeze niciun gest. Un salt fulgerător, urmat de un clănțănit metalic al colților și botul lui Parvu fu sfâșiat de la ochi până la falca de jos. Pârvu rămase prăbușit, sfâșiat în bucăți pe zăpada bătătorită și însângerată. Când Anuca se dezmetici, cei doi lupi, mari cât niște viței, cu Pârvu în colți fugeau spre lizieră. Sultan necheza disperat și lovea cu copitele în podele. Anuca alergă la grajd... ușa era deschisă... Din întuneric apăru un cap enorm, și, două puncte arzând
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ei prin cap. Acum, sincer mărturisind, la cât de puțin comunica tânărul cu dânsa, era de mirare că știe despre el până și atât cât știa deja! Într-adevăr, a doua zi, când se trezi Șerban din somn, după ce se dezmetici din amorțeală cât de cât, ca lovit de trăsnet parcă fiind, el își vorbi în sinea lui, cu mare entuziasm, aproape frenetic: „Gata, m-am gândit atent și știu! Primul pas, pe care-l voi face, va fi să încep
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
simțurile sale refuzară s-o mai asculte până la capăt. Iată, ei bine, care a și fost motivul pentru care dânsa nu auzise dintru început clipa intrării repezite în casă Istorisiri nesănătoase fericirii 181 a lui Șerban. Abia după ce se mai dezmetici cât de cât și după ce începu să-și recapete o încredere aproximativă în simțuri și tărie în trup, dădu pe nepoftite buzna în camera tânărului, trântind de-a dreptul ușa de perete, cât se poate de agresiv. De obicei, știm
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
făcu exagerat Valy. Și Iozefina și Valy vedeau, bine mersi, că Gerard intrase în fosă destul de precipitat. Li se părea că gesturile lui nu prea erau firești; dădea de înțeles că ar trebui să l lase câteva minute să se dezmeticească, nu să-l ia așa, ca din oală. Ce e cu dumneata? Ești cam abătut - remarcă Valy. Era parcă întrebarea celui care, după ce ți-a dat în cap cu ceva, nu întârzie să-ți plângă de milă și să te
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai apropie de mine... Sima păru că paralizează subit. Buzele, rămase tributare zâmbetului de suprafață, nu-și mai reveneau, în timp ce ochii și fruntea păreau a fi totuși capabile să reacționeze la vestea abia intrată proaspăt, pe urechi. Cu greu se dezmetici, ca și cum abia s-ar fi dezlipit de un plan înclinat uns cu clei și își legă totuși, parcă în surdină, cuvintele: Ce să facă? Iozefina își privi soțul, mai întâi drept în ochi, pufăi, ca și când ar fi zis: Hai s-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
gâtul. Guvernatorul se lăsă să cadă într-unul din fotoliile garniturii de piele neagră ce ocupa un colț al încăperii, slobozi o dâră de fum și tăgădui printr-un gest: — Poate că nu, spuse într-o doară. Poate o să se dezmeticească, o să lupte pentru viața lui și să priceapă că nu poți veni în regiunea asta citind Beau geste și imitându-l pe Duperey. Făcu o pauză lungă. — Mi s-a încredințat o misiune: să curăț regiunea de orice urmă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
foarte puțini supraviețuiesc..." A, nu, mi-am zis, este iluzia aceea de deșert, Fata Morgana, care a luat chipul profului... Mă liniștesc și dau din nou să beau. Bombeul prinde viață și mă altoiește delicat peste bot. Încerc să mă dezmeticesc, dar nu văd nimic altceva decât pe profesor... Pentru mine și pentru dunele mișcătoare, pentru soarele acesta prietenos și pentru un strop de apă, doamnelor și domnilor, Sonata nr. 3 în re minor, în interpretarea celebrului țambalagiu Z... N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]