875 matches
-
luă la vale. Oricât ar fi fost de iscusite sau atente, Întrebările lui Miller reușiră să-l supere pe Hoitar. Și nu făcea decât să reia la nesfârșit același lucru: voia să meargă acasă; Îi furau lucrurile. Plaja Aberdeen era dezolantă și Înghețată. Marea Nordului se agita, cenușiu-Întunecată, printre rafalele de zăpadă. Mugetul valurilor de culoarea granitului zdrobindu-se de faleza de beton puncta furtuna șuierătoare, aruncând șuvoaie la 6 metri În aer, unde vântul le izbea de fațadele magazinelor. Cele mai multe dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dintr-o mamă spălătoreasă și un tată depravat, un hamal alcoolic care-și sfîrșise zilele În portul marsilian. Dar marinarul și revoluționarul Bandura, gîtuit de emoție și cu o voce spartă, Încercă prin acel discurs lugubru În care făcea bilanțul dezolant al unei vieți sărmane, să rămînă În contextul nedreptății sociale și al luptei de clasă, rostind vorbele Înciudat, de parcă-l citea pe Bakunin, și nu se putu abține să nu desfășoare secvențele acelui destin ca și cum răsfoia un album de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de zbor, iar pe 6 octombrie bombardierele inamice aruncă douăsprezece bombe. Trei zile mai târziu, generalul Jienescu vizitează aerodromul și le cere aviatoarelor să execute și zboruri pentru transportul corespondenței la Rostov, Tacinskaja, Bucovskaja, Proletarskaja. Nesfârșitele întinderi prafuite, purtând amprenta dezolantului pustiu asiatic, înconjurau micul aerodrom de la Plodovitoje. "La câțiva kilometri de Plodovitoje își amintește Mariana Drăgescu era un sat locuit de calmuci, o rasă mongolă, blânzi și prietenoși; nu cunoșteau limba rusă. Trăiau foarte primitiv; se hrăneau cu lapte de
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
se spune popular, dorul de casă. Ceea ce e enervant și exasperant în zilele noastre este această blestemată sărăcie a posibilităților pe care (nu) le are un scriitor să iasă în lume pentru a se întoarce acasă, acest acasă uluitor de dezolant în incapacitatea sa de a fi omenos, decent, normal în privința condițiilor de viață și muncă, nu numai pentru scriitor. Să zicem că redacția revistei "Conta", prin influențele pe care le are la nivelul Academiei Suedeze (că eu am fost o dată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sau nu?!) nu mai am. Ce te ține departe de literatura română? În afară de prăpădul și invazia mediocrității mai ales în poezie dar și în proză, faptul că orice scriitor se simte și critic iar ce mi se pare și mai dezolant că orice critic se simte și poet. Discordia creatorilor mă dezgustă; faptul că nu pot fi prieten (dar sunt totuși) și cu "tabăra adversă"; de multe ori mă simt ca în cel de al treilea Reich: Cine nu e cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
În anul 1938, și într-o parte a celui următor, mă găseam veghind pe coasta de vest a Peninsulei Iberice. Încă un anotimp, și avea să izbucnească năpraznic cel de Al Doilea Război Mondial. Atmosfera încărcată de fulgere latente, ariditatea dezolantă a solului și un anume dor de țară mă chinuiau". ...Cel ce l-a continuat la Lisabona - dar pe postul său de început: "atașat de presă" - a fost un scriitor de aceeași mărime - și filosof: Mircea Eliade. Care, din păcate
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
12 Marin sosi la stația de decolare a rachetelor cu câteva minute înainte de ora paisprezece. Terenul era adăpostit într-o vale situată spre nord, la treizeci de kilometri depărtare de oraș. Erodată, stearpă \ o tabără militară tipică în aspectul ei dezolant \ valea nu era locuită decât de personal militar și nici una din clădirile sau construcțiile din ea nu aveau altă destinație decât cea militară. La extremitatea nordică a suprafeței, unde terenul începea să devină accidentat și deluros, se vedeau câteva cazemate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
BARIEREI PĂTRATE DE ZIDĂRIE INGENIOS CONSTRUITĂ. APOI SE REFRACTASE ȘI LOVISE DIN NOU, DE MAI MULTE ORI, DE FIECARE DATĂ SFĂRÂMÂND ÎN BUCĂȚI ȘI MAI MICI CEEA CE FUSESE DISTRUS DEJA. TOTUL SE PETRECUSE DUPĂ PREVIZIUNILE TEORETICE, LUCRU DOVEDIT DE IMAGINEA DEZOLANTĂ A RUINELOR. RĂMÂNEA SĂ FIE DETERMINAT PRIN ANALIZĂ CALIBRUL BOMBEI, PRECUM ȘI NUMĂRUL MORȚILOR. DEOCAMDATĂ SE ȘTIA SIGUR CĂ NOUĂZECI ȘI PATRU DE MEMBRI AI GRUPULUI 814 TRĂIAU. DUPĂ ÎNTÂLNIREA DE GRUP, ACEȘTIA PLECASERĂ ÎN ALTE PĂRȚI ALE ORAȘULUI, FIE PENTRU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
funcționat din nou. În Independența sunt lucrurile mici care contează. N-am idee cât material brut a existat și cât din film a fost regizat, dar ce a rămas pe ecran sunt momente revelatorii legate printr-un aer pașnic, vag dezolant (mi-ar fi plăcut chiar mai puține relicve ale comunismului de altădatăă, un aer care e mai degrabă al trecerii eroului de la o vârstă la alta. Prin extensie, Independența e și un film despre Sibiu, pentru că n-am văzut multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
de solul planetei lor. Clădirile astea nu sunt doar împodobite, ci sunt ele însele niște podoabe. Avem aici echivalentul coloanei dorice, al piramidei egiptene și al catedralei gotice, însă într-o formă originală, profund autohtonă. Lumea asta acum pustie și dezolantă, a fost cândva o vatră fierbinte, care încălzea inimile băștinașilor. Străzile întortocheate întăresc și mai mult această impresie. Iar aparatura folosită de băștinași demonstrează că ei nu erau doar buni matematicieni, ci în primul rând artiști. De aceea n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
a celorlalți. Pe măsură ce timpul trecea, devenea tot mai clar că inamicul se abținea de la orice nouă inițiativa - sau poate că scutul îi respingea toate atacurile. Oricum, nu mai avu loc nici un incident. Sorii de la marginea galaxiei păreau de o pustietate dezolantă. Primul dintre ei răsări ca un uriaș bulgar de lumină, arzând în noaptea spațiului. Lester și oamenii lui localizară cinci planete îndeajuns de apropiate de acest soare, pentru a merita să fie studiate. Una dintre ele părea locuită: o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
noștri scriitori interesați de lumea satului, de la Ion Creangă la Marin Preda, ci de naivități propriu-zise, generate de dorința autorului de a filozofa asupra vieții prin intermediul personajului său. Cele mai multe cugetări au ca subiect viața sexuală și sunt de o banalitate dezolantă, de la care nu le salvează neologismele: „Voința lui Dumnezeu, legea Lui, este ca omul să nu curvească și să nu preacurvească, să nu aibă sexul ca preocupare de bază și-n exces, pentru că-și epuizează sursa vieții sufletului, nu se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Bănescu povestește diverse întâmplări din viața lui. Dar ele sunt puține la număr. Stimulat și de partenerul său de discuție, predispus la o filozofare ușoară, ca după un pahar de vin, scriitorul enunță tot felul de „adevăruri“, de o banalitate dezolantă. N-ar fi exclus ca în viitor să fie glorificat, printr-o carte de aceeași factură, Sabin Bodea însuși, pentru meritul de a-l fi glorificat pe Florin Bădescu... Umor pueril Doi autori - Zoița Bogdan-Tripa și Miron țic - și-au
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ca stomacul să fie rezistent la foame, nu creierul.“ „Cunoașterea este jar, creația flacără.“ „În istoria oricărei iubiri există un balcon ca al Julietei pe care mai târziu se întind rufe“ etc. În carte predomină însă, în mod vizibil (și dezolant), banalitățile. Este vorba de adevăruri de ordinul evidenței, pe care toată lumea le cunoaște și nimeni nu le contestă, astfel încât nu se înțelege de ce autorul le reia cu un aer solemn: „Îndoielile întrețin misterul, nu certitudinile.“ Bineînțeles, cum ar fi putut
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
te așteaptă. Dacă te lași doborât de tristețe și de lacrimi, vei rămâne singur și neajutorat. Oamenii sunt solidari la necazuri, dar pe timp scurt și, de cele mai multe ori, interesat.“ Asemenea afirmații sunt de o tristă justețe și de un dezolant prozaism. Daniela Gifu are aproape întotdeauna dreptate, dar dreptatea ei este searbădă, lipsită de poezie: „Prietenia adevărată se construiește în timp și este trecută prin multe încercări până la o consolidare puternică.“ „Înainte de a demara un proces acțional [sic!], este bine
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
scrise într-un limbaj accesibil. Dorința autorului de a spune explicit esențialul, de a nu se rătăci în labirintul unor ipoteze critice sofisticate duce însă adeseori la cu totul altceva și anume la emiterea unor judecăți simpliste, de o banalitate dezolantă. „Opera poetului nostru național - explică solemn și plicticos Ionel Popa - e saturată de gânduri, idei, meditații referitoare la om, la colectivitatea umană (națiunea), la marile probleme ale existenței umane.“ „Cugetarea eminesciană - continuă el trecând la o analiză formală a cugetărilor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în cur (la propriu, nu la figurat), pe care l-a primit poetul și filozoful Lucian Blaga când a fost exclus din cadrul Universității din Cluj, se poate spune că acesta a fost aplicat întregii culturi române.“ Dicționarul propriu-zis oferă imaginea dezolantă a haosului la care se poate ajunge - în critica literară - în absența competenței. Autorii unor cărți lipsite cu desăvârșire de valoare literară sunt prezentați cu simpatie: „Uniunea Scriitorilor din România i-a refuzat [lui Nicolae Dărăbanț] calitatea de membru, făcând
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
insignifiant o banală răceală cu potențial febril, am rugat-o să mi povestească despre țarul Ivan. A zâmbit și zâmbetul a îmbătrânit-o sub ochii mei, a scofâlcit-o brusc și i-a făcut rădăcinile nevopsite să crească vizibil, cărunt, dezolant. Mi-a gătit morun cu sparanghel și afine. Delicios. Spumă de vișine la desert. Mama nu credea în mâncarea de bolnavi și-n virtuțile ceaiului de mușețel. Slavă Domnului. — O să am o rugăminte la tine, Alex. Coc sever. Încruntătura dintr-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a ras pădurea de cireși de pe întreaga vale a Hatnuței, încât dealurile ce străjuiesc cursul acestei ape au devenit pleșuve în numai câteva săptămâni. Drujbașii, aduși din Maramureș în locul bucovinenilor recalcitranți, sub paza mascaților, au lăsat în urmă un peisaj dezolant ca după un bombardament atomic! Că acest domn pe nume Svenson nu putea rata imensa comandă de mobilă valoroasă venită din partea unui importator francez. Și apoi, odată ce masa lemnoasă a fost achitată cu milioane de €, nu i-a mai păsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și-n temniță, și-n alte drăcovenii, dacă te lași ademenit de el!.. * * * În satele de pe valea Hatnuței, în numai doi-trei ani, s-a cuibărit tristețea și pustia. Priveliștea înfloritoare de altădată a fost înlocuită cu brutalitate de niște spații dezolante cu imagini de cimitire fără de sfârșit. Ici-colo, câte-un ciopor de oi, ce amintește de stânile de altădată, mai pigmentează pajiștile din preajma șoselei șerpuinde printre dealuri. Numeroase locuințe au rămas pustii. Arar câte o bătrânică așteaptă înlăcrimată în gura porții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în speranța unei iluzii ce exprimă: poate că Dumnezeu mi-a dat să trăiesc Iadul pe pământ și mă va grația cu Raiul ceresc, dincolo de viață. De ziua mea nimeni nu mă sună (la 31 mai) trăiesc infernul unei singurătăți dezolante, parcă toți viii pe care-i cunosc sunt morți, iar eu aș fi singura vie printre ei. A sperat și a crezut într-o iubire adevărată până în final, în ultima clipă a existenței sale pământești... În aprilie 2005 e depistată
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
aceea a înfundat pușcăria și n-a mai supraviețuit. Dumnezeu, justiția divină, a făcut dreapta judecată. Căldură sufocantă, caniculară, pe la noi, iar în alte părți ale țării temperaturile au atins peste 40 de grade. În regiunile calamitate am văzut aspecte dezolante, selenare. Oameni și animale suferă. Vitele mor de foame, oamenii locului sunt nevoiți să le vândă pe nimic. Mai mult încă, o serie de hiene omenești speculante profită de nenorocire și cumpără pe nimic, astfel că o vacă se vinde
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
posibilitatea diversității experiențelor. Cultura de masă conduce la o forțare a identicului în dauna diferenței, esențială pentru umanitate fiind diferența. Toți filosofii visează să descopere o altă metodă, să închege un alt sistem. De ce nu le ajung cele existente? Ce dezolant e să descoperi că ideile tale au fost exprimate deja de altcineva, înainte cu aproape o jumătate de secol. Regăsesc o bună parte din critica progresului, pe care am practicat-o deseori în aceste pagini, la W. Benjamin. Pentru a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
dintr‑o mamă spălătoreasă și un tată depravat, un hamal alcoolic care‑și sfârșise zilele În portul marsilian. Dar marinarul și revoluționarul Bandura, gâtuit de emoție și cu o voce spartă, Încercă prin acel discurs lugubru În care făcea bilanțul dezolant al unei vieți sărmane, să rămână În contextul nedreptății sociale și al luptei de clasă, rostind vorbele Înciudat, de parcă‑l citea pe Bakunin, și nu se putu abține să nu desfășoare secvențele acelui destin ca și cum răsfoia un album de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu nori groși, peisajul devenind unul de toamnă târzie cu copaci desfrunziți, cărări și uliți desfundate și noroioase. în momentul plecării cu mortul spre cimitir începu o ploaie muruntă și rece a cărui picuri se amestecau cu lacrimile. întreg peisajul dezolant se armoniza foarte bine cu starea sufletească și îmbrăcămintea cernită a celor îndoliați și mai ales cu starea lui Radu, unicul fiu a celui care trecuse la cele veșnice. în seara care urmase înmormântării, Radu se simți epuizat. O usturime
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]