3,820 matches
-
în același timp ochii în privința dezvoltării economiei-pirat acolo unde aceasta le este utilă. Așadar Ordinea economică va fi acuzată, pe drept cuvânt, că, pentru mulți și prin însăși natura ei, este o sursă de mizerie și nedreptate, de precaritate și dezordine, de risipă și dezastre ecologice, de imoralism și distrugere a identităților, de încălcări ale normelor religioase și oprimare. De asemenea, mulți vor denunța împreună piața și democrația ca fiind simple mașini ce produc necinste, anihilează orice formă de morală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
o modalitate de a se tolera și de a se îmbogăți reciproc. în sfârșit, vreau să cred că oroarea față de viitorul prezis în această carte va contribui la dorința de a-l face imposibil. Dacă va fi așa, dincolo de imense dezordini, se va contura promisiunea unui Pământ ospitalier pentru toți călătorii prin viață. Până atunci se vor întâmpla multe, mai rele sau mai bune decât cele imaginate aici. Frumusețea va reuși să găzduiască și să protejeze ultimele scântei de umanitate. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
unei revizuiri a parametrilor riguroși pe care-i stabilise pentru aplicarea stării de asediu, în special scandaloasa nedreptate care consta în a face să cadă aceeași pedeapsă dură, fără deosebire, asupra apărătorilor fermi ai păcii și asupra promotorilor declarați ai dezordinii. Ca să nu se lanseze orbește în aventură, câțiva dintre ei, cu bune relații în sferele puterii, se apucară să sondeze prin telefon dispoziția guvernului în ceea ce privește gradul de probabilitate a unei autorizații, exprese sau tacite, care să permită intrarea în teritoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ia loc. — Slavă Domnului că te-am găsit! mi-a zis. — Dar ce s-a întâmplat? l-am întrebat, uimit de vehemența lui. Abia acum îl vedeam bine. De obicei era un bărbat foarte îngrijit, dar acum avea hainele în dezordine. Părea nepieptănat. Eram convins că a băut, așa că i-am zâmbit. Era cât pe-aci să-l iau peste picior pentru halul în care se prezenta. — N-am știut unde să merg, a izbucnit el. Am trecut pe aici mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
condamnare la moarte pe care le obținuse, unele erau ale unor nevinovați care fuseseră conduși la eșafod cu mâinile și picioarele legate, în timp ce își strigau neputincioși nevinovăția. Ajung la poarta Castelului. Care este deschisă. Cu părul încă ud, cămașa în dezordine, pantalonii descheiați la câțiva nasturi și inima bătând nebunește. Iar aici, îl zăresc deodată pe scări, în picioare, impunător ca un diavol, un adevărat maestru de ceremonii, pe procuror, imperial și la fel de viu ca mine, cu măruntaiele la locul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Se lovea de fereastră și părea să scrie pe geam litere care de abia se vedeau, șiroind cu repeziciune, ca niște lacrimi pe un obraz absent. Vremea transforma zăpada în zloată. Gerul își aduna zdrențele și apoi le împrăștia în dezordine. Ziua următoare avea să aibă chipul mânjit de noroi și fleșcăraie. Chipul unei actrițe netalentate după orgie. Era târziu. Într-un colț al bucătăriei, am pregătit pături și o saltea. O convinsesem pe Josăphine să meargă cu mine la V.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
toate gesturile mele. Clămence era întinsă pe pat, palidă și cu buzele încă și mai palide. Pierduse mult sânge și mâinile ei strângeau pântecul ca și cum ar fi încercat să nască singură pruncul pe care-l purtase în ea atâtea luni. Dezordinea cea mai mare domnea în jurul ei, iar asta m-a făcut să-i înțeleg sforțările, căderile, efortul. Nu reușise să deschidă fereastra pentru a striga după ajutor. Fără îndoială, nu îndrăznise să coboare scările de teama că va cădea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care încetase de mulți ani să respire, să rezoneze la zgomotul pașilor, la sunetul vocilor, al râsetelor, al rumorii, al disputelor, al viselor și al suspinelor. Înăuntru nu era frig. Nu era praf, nici pânze de păianjen, nimic din acea dezordine de care te-aștepți să te împiedici când forțezi lacătele mormintelor. Vestibulul, cu pardoseala lui în alb și negru, părea o imensă tablă pentru un joc de dame ale cărui piese fuseseră furate. Se găseau acolo vaze și măsuțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de mobilier vizibilă este o masă de toaletă luxoasă, cu placă de sticlă și oglindă În triptic. Pe pereți, o reproducere scumpă după „Cireșe coapte“, câțiva dulăi politicoși pictați de Landseer și „Regele insulelor negre“ de Maxfield Parrish. O mare dezordine, alcătuită din următoarele obiecte: (1) Șapte sau opt cutii goale de carton, din gurile cărora atârnă, gâfâind, limbi de hârtie de mătase; (2) o serie de rochițe de stradă amestecate cu surorile lor de gală, toate Întinse pe masă, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dracului de sălbatică persoana, iar eu nu puteam să o tratez cu refuz. ― Bine, mă, da’ să rupi lucrurile? ― Adevărul e că erau cam șubrede; chiar, Adriene, ia mai înnoiește, neică, chestiile pe acolo, că n-o să mergem acușilea în dezordinea aia, conchide Johnny, iar vodca era parcă mai altfel, mai uleioasă, mai adevărată. Dormeam. Era după-amiază, eram singur, era cald, ningea afară, ce mai, era bine și eu dormeam dus. Sună undeva telefonul. Ați observat de câte ori sună telefonul când dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
nu s-a petrecut. Acum, după ce am îmbătrânit, parcă îmi place să fac film, deși nu sunt chiar foarte convins. Mă duc la Institut, așa cum am mai zis undeva înainte, căci mă chemase Cotescu. Intru în biroul lui, era o dezordine artistică acolo, tot felul de reviste de teatru și film, niște tablouri, o atmosferă stil, destul de greoaie față de bonomia maestrului, care se ridică îndată ce intru, îmi face semn să mă așez pe un fotoliu și, după ce spune iute ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
această băutură din filme, unde lumea se hrănește cu așa ceva. În filmele noi se vede deja că structura socială se destramă, inclusiv structura căsniciei și a familiei se destramă dacă nu ai grijă de ea. Din moment ce războiul a provocat o dezordine aproape generală, se poate arunca în aer la fel de bine și o structură de clasă, iar dacă ai cap, poți pătrunde chiar în păturile sociale conducătoare (termenul clasă dominantă nu fusese încă inventat). Noul film german arată flexibilitatea economică a unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să hoinărească prin depărtări. Neplăcut pentru ea, nu și pentru el. * Scuturați de vânt, copaci de tot felul tremură proiectându‑și crengile pe cerul nopții. Arată de parcă ar fi scuturați de niște cârlige de fier; în realitate, această imagine de dezordine aparentă e ceva ordonat și a fost creată special de grădinar, care a grupat astfel copacii. Aceștia oftează și scrâșnesc, ca și când ar fi amenințați de un mare pericol, deși nimeni nu le face nimic, în afară de vânt. Doar sunt protejați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că, dacă a înțeles ea bine, e permis s‑o faci doar de dragul de‑a comite un act de violență. Mă rog, banii sunt, desigur, o chestiune secundară. O crimă nu‑i nimic altceva decât un pic de materie în dezordine (Rainer). Sophie răspunde ceva, iar Hans i se alătură. E de aceeași părere cu ea. Spune, sunt de părerea Sophiei. Rainer îi spune să‑și țină gura, fiindcă nu cunoaște polii opuși ai gândirii, nici perfecta ei autonomie sau stricta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
așa este, pentru că imediat se și desprind câteva siluete dintr‑o poartă de intrare și se apropie călcând neauzit, încălțați cu pantofi ușori de sport, de următorul gang, pavat cu pietre neregulate printre care cresc iarba și buruienile, într‑o dezordine totală care demonstrează cât de neîngrijit e acest oraș. O fărădelege se apropie tiptil, așa cum se apropie întotdeauna fărădelegea ca să nu fie recunoscută prea devreme. Nu mai rezist, trebuie să intru neapărat cu tine în gangul ăsta ca să‑ți simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care plânge aici și o conduce repede în altă parte, ca să nu fie văzuți de colegii de serviciu. Hans spune, ce‑i, Anni? De ce plângi? Ei, lasă! Anna spune că e disperată și lasă să izbucnească din ea, într‑o dezordine totală, multe lucruri, în principal teamă, ură și, drept condiment, un strop de invidie față de Sophie. Hans spune că nu‑i frumos să invidiezi un om ajuns fără nici o vină într‑o asemenea situație familială. O pizmuiești pe Sophie? Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a izbit un miros de piele. Înăuntru domnea un talmeș-balmeș de nedescris: mucuri de țigară, ghemotoace de hârtie, cutii goale de casete. M-am uitat mai atent și am observat că geamurile și caroseria nu erau prea curate. În toată dezordinea asta se simțea ceva din adevărata natură umană a compozitorului și o căldură plină de duioșie mi-a cuprins inima. Am desfăcut cureaua de la costumul agățat lângă fereastră. Costumul era dintr-un material de cea mai bună calitate, care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Am dat din cap. Atunci pentru ce te-ai Întors aici? Nici eu nu știu prea bine, am răspuns. Hainele lui erau oarecum diferite de cele În care Îl văzusem prima oară. Avea părul și barba lăsate să crească În dezordine, purta o pereche de pantaloni din velur ce păreau lipicioși la atingere și o canadiană cu niște pete care parcă formau o hartă. Avea un aer mai degrabă de alpinist decât de vagabond bețiv. — Mi s-a spus să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ea face așadar posibilă o intersubiectivitate, deci o viață socială. Apoi, la alții, responsabilitatea individuală, dragă adepților oricărei ordini colective... Un asemenea capriciu al atomilor inaugurează un antidestin. Din clipa în care niște atomi se întâlnesc, lumea se constituie. în dezordine, în haos, desigur, dar formele adecvate persistă, dăinuie. Astfel încât, în urma acestei epifanii a materiei, lumea efectuează niște variațiuni: trăsnetul, tunetul și vulcanii, germinația, reproducerea și pasiunea, foamea, setea și libidoul, sufletul, trupul și spiritul, limbajul, cuvântul și poemul, sănătatea, boala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
au însemnat o revenire la imaginativ și romantic - tot binele. În măsura în care au însemnat obraznică insurecție, confuziune pederastă, reclamă dezmățată - tot răul. Poezia e contrariul stării permanente de revoluție, cum o definea mai deunăzi unul din acești esteți. E o lirică dezordine rezolvată în liniște. - Credeți că mediul nostru are vreo influență asupra noii generații? - Nu înțeleg noua generație. Spiritul ei de grup mă jignește, obligîndu-mă să-l compar cu nevoia organismelor primare de a se grupa în colonii. - Cum priviți poezia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și paharul și briceagul deschis, de care se servise la masă, se ridică și urează: "A Louis-Philippe". Apoi golește paharul dintr-o înghițitură și se așează. Toastul lui Galois a fost, în aceea seară, punctul de plecare al unor mari dezordini antiregaliste, în întreg Parisul. La 15 iunie jurații, printre care vor fi fost mulți patrioți, îl achită de orice penalitate. Poliția însă îl luase la ochi și căuta acum cea dintâi ocazie ca să-l aresteze. Ziua de 14 iulie aduse
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Dreptul de a te mira este și o obligație. Ce poate fi explicabil? Să știi că nu știi, ce mare lucru? Din ruine nimic nu se nalță. Unde e casa sufletului? Fata din oglindă clipi. Să faci ordine într-o dezordine totală. Încearcă să nu plutești în gol. Străbați un drum, o fi închis? Divinitatea în haine omenești. Țesătura viselor este reală. Suntem marionetele Domnului? Amintirea o tablă, o poți șterge oricând. Suntem niște recipienți încărcați cu gene. Libertatea e pedeapsa
SUPRAVIEŢUITOR de BORIS MEHR în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364388_a_365717]
-
dans. Petrecerea s-a terminat aproape de miezul nopții, când au mers cu toții să doarmă, deoarece erau obosiți după o astfel de zi plină de emoții. A doua zi, Eva a dorit să plece la ea acasă. Se gândea tristă la dezordinea pe care o lăsase, când o luaseră la ei și se simțea jenată că o găsise în starea aceea. Sofia a zâmbit în sinea ei, dar nu i-a spus nimic. Aveam o surpriză pentru Eva. Cât timp aceasta a
DREPTUL LA VIATĂ......UN ALT FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364434_a_365763]
-
de la serviciu. Am rugat-o să nu se mai deranjeze și atunci ea mi-a spus pe un ton răstit. -Ascultă domnișoară, patul se strânge pe timpul zilei, că aici este o casă în care mie îmi place să nu fie dezordine și te rog să nu văd stropi de apă în baie, atunci când faci duș și nici un fir de păr. -Dar este camera mea și îmi fac eu curat, iar patul vreau să rămână desfăcut. Nu mi-a răspuns și privindu
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
tranșa puiul, și a început să le certe atingându-le cu acesta. -Auzi păpușică să nu cumva să-l deranjezi pe cățeluși sau pe elefant de pe locul lor, că ai de-a face cu mine? Nu vă permit să faceți dezordine dacă vreți să nu ne certăm, a spus ea și a ieșit din cameră fără să mă privească, iar eu am știut că se refera la mine dar nu mi-a păsat. Le-am aruncat pe toate într-un coș
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]