1,524 matches
-
semnale, pe care nu știu să le descifrez, Udi mă trage de păr către el, mă sărută pe gât, pe buze, iar eu murmur, încetează, uite că vine o femeie, și el spune, minunat, ni se poate alătura, femeia își dezvelește sfioasă un picior și zâmbește, are părul ondulat și trupul zvelt și măsliniu, apoi se aruncă repede în apa întunecată, dar mie nu îmi place apropierea aceasta, hai să ne întoarcem în cameră, îi șoptesc eu la ureche lingându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îi aduc la pat budinca gelatinoasă și fierbinte, iar Noga i se alătură, uneori chiar și eu, ne așezăm pe marginea patului și înghițim cu toții în tăcere, iar el ne trimite zâmbetul unei victorii triste, așa cum face un copilaș bolnav, dezvelindu-și dinții îngălbeniți. Uneori uit să îl întreb ce mai face, pentru că asta nu mai schimbă cu nimic lucrurile, dacă astăzi mâinile sunt cele care nu se mai mișcă sau dacă ochii văd cu dificultate, sau sunt degetele de la picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înfundat, iar noi nu am reușit să reparăm acest lucru, nu te învinovățesc pe tine pentru asta, amândoi suntem vinovați în egală măsură, dar tu poți continua astfel, în vreme ce eu, nu, apoi, deodată, gura lui se deschide într-un căscat, dezvelindu-și dinții ascuțiți ca un gard electric, îi urmăresc mișcările gurii, cele care îmi distrug viața, și tocmai în fața acestui căscat eu încep să plâng, cum poate să caște acum, cum îmi poate arăta în modul acesta ofensator locul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
scurtă la birou, spune el, asta era ziua în care mă vedeam cu ea de obicei, iar eu râd, deodată totul mi se pare incitant, tot ceea ce mă incomodase ani de zile, chiar și gândul la grăsimea care se va dezveli de sub haine, stânjenindu-mă asemenea unor obiecte furate, mirosul disperării trupului meu, tot ceea ce numai Udi putea să iubească, deja nu îmi mai pasă de ele, tot ceea ce ar fi trebuit să se întâmple în tinerețe experimentez eu acum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
alergând speriați, doar înăuntrul meu nu îi acoperise nimic, întreaga mea existență rămăsese de atunci în suspensie, ca într-o moarte fără sfârșit. Ies din mașină și îmi ridic privirile spre acoperișul clădirii, iată și fereastra aceea blestemată care îmi dezvelise goliciunea, rușinea, o lumină intensă pornește de acolo, o rază singuratică de soare se reflectă în ea, lungă și subțire asemenea tăișului unei săbii, privesc șocată în sus, ce anume se putea vedea din stradă, doar o siluetă încețoșată, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Întinse mâna lui Belbo, mie Îmi făcu un simplu semn din cap când Belbo mă dădu drept colaboratorul său. Se așeză, puse picior peste picior, Își trase pantalonii pe genunchi, descoperind două șosete purpurii - scurte. „Colonel... activ?” Întrebă Belbo. Ardenti dezveli niște proteze dentare prețiose: „Din Întâmplare, pensionat. Sau, dacă doriți, În rezervă. Poate că nu s-ar zice, dar sunt un om În vârstă”. „Nu păreți”, zice Belbo. „Și totuși, am făcut patru războaie”. „Pesemne că ați Început cu Garibaldi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în valtrapuri orientale bătând nucile cu lancea-i înroșită și Doamne! cum le mai zicea Haralambie de rudele lui proto pentru care săpase curtea azilului până dăduse de clădirile astea cu tot cu doctori și asistente, și în cinstea căruia nu se dezvelise o plăcuță cu: aici a creat și recreat bardul Haralambie! și hai să facem o poză ca să pot ieși și eu odată în cartier după băutură și haleală Așteptând cuminți fără să vină nimeni strânși în liniștea noastră până la sosirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Profesorul redeveni biped și-și aranjă jenat cravata elegantă. Din spate mai adia doar refrenul suav: „dar boierii nu-s acasă/dom, dom să-nălțăm” și mirosul înțepător al pocnitorilor. Pe măsura urcușului, chioșcul de ziare de pe dealul Spirii își dezvelea silueta. Răsări în sfârșit și figura sud-americanului Fanes, tronând impasibilă la taraba lui în așteptarea Clientului. Mai flămând, Chilot o zbughi înainte și-și înfipse colții într-un număr proaspăt al revistei Vip. Stăpânului îi rămase un exemplar al oficiosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din adâncul plămânilor, concentrându-se pentru a birui o groază recurentă, viscerală, irațională, care-i înțepoșează reflex (pentru a câta oară?!) perii de pe ceafă. În fine, privind prin fanta îngustă a pleoapelor drept înainte, fără să șovăie, își deschide botul, dezvelindu-și dinții ascuțiți, într-un rictus amar: Iar ai venit? O pală toridă, aspră și uscată, de vânt, mătură vizuina. Apoi, vorbele... Frenetice! Glasul entității nevăzute. Vocea pustiului dogoritor. Amețitoare, adâncă, vastă și sălbatică. Mortală: Potirul...! Potirul cel Prea-Sfânt! Potirul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ar fi înfipt în beregată. Nadina, în primul moment de spaimă, a început gestul de a se scula în picioare. Genunchii însă n-au rezistat, încît la mijlocul mișcării a căzut înapoi pe marginea divanului. Aripile neglijeului atunci s-au desfăcut, dezvelindu-i sânii, pântecele, picioarele, fără ca ea să-și mai dea seama. Ochii ei îngroziți priveau pe țăranul care năvălise în camera ei. Într-o frântură de secundă i se păru cunoscut, își reaminti ca este vizitiul care a plimbat-o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de pumni și ghionturi din toate părțile, care nu se domoli decât când Luca strigă speriat și dînsul: ― Da ce, măi oameni, ne-ați poftit aci să ne luați la bătaie?... Așa merge treaba? ― Așa, nea Luca! răspunse Trifon Guju dezvelindu-și dinții. Cine nu pricepe de vorbă trebuie să priceapă de bătaie! 3 ― N-am mai fost la Cameră poate de trei ani, dar la ședința de azi aș fi fost în stare să și plătesc, numai să nu lipsesc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
este o zi de necaz, de zdrobire și de învălmășeală, trimisă de Domnul Dumnezeul oștirilor în valea viziunilor. Se dărâmă zidurile și răsună țipete de durere spre munte. 6Elamul poartă tolba cu săgeți; care de luptători, de călăreți înaintează; Chirul dezvelește scutul. 7Cele mai frumoase văi ale tale sunt pline de care, și călăreții se înșiruie de bătaie la porțile tale. 8A fost dezvelit acoperământul lui Iuda. și în ziua aceasta tu ai văzut armele din Casa Pădurii. 9Ați văzut nenumărate
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
țipete de durere spre munte. 6Elamul poartă tolba cu săgeți; care de luptători, de călăreți înaintează; Chirul dezvelește scutul. 7Cele mai frumoase văi ale tale sunt pline de care, și călăreții se înșiruie de bătaie la porțile tale. 8A fost dezvelit acoperământul lui Iuda. și în ziua aceasta tu ai văzut armele din Casa Pădurii. 9Ați văzut nenumărate spărturi făcute cetății lui David, și ați adunat apele din piscina de jos. 10Ați numărat casele Ierusalimului și ați distrus casele ca să întăriți
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Șirul de Dumnezei, privind în urmă, se mărea tot mai mult. Erau sute, apoi mii, prăbușiți cu fața în jos când spre dreapta, când spre stânga, asemenea dinților unui fermoar gigantic de flacără. Și descheind fermoarul în zborul meu, am dezvelit pieptul adevăratului Dumnezeu, raccourci mai grandios decât orice pe lume. Rotindu-mă, carbonizat de lumina sa, m-am ridicat la o înălțime atât de mare deasupra lui, încît mi-a fost dat să-l văd în întregime. Cât de frumos
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se vedeau jumătățile de discuri violete ale irișilor. Orbitele păreau mai întunecate decât arămiul delicat al obrajilor. Nasul era prelung și subțire, dar armonios, iar șanțul de sub nările creionate simetric, neobișnuit de adânc. Ținea totdeauna buzele ferm lipite, nu-și dezvelea dinții aproape niciodată, dar zâmbea uneori cu gura umedă, exprimând ceva între viclenie, ironie și simplă blândețe. Acum însă, pe când îl căram spre groapă, avea o expresie de concentrare extremă. Oboseai numai privindu-l. Eu îl țineam de brațul stâng
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se putea vedea o femeie îmbrăcată într-un fel de costum de baie negru, alcătuit dintr-o singură bucată. Dacă ridicai stiloul cu penița în sus, ceea ce părea un tricou negru se dovedea un fel de lichid care cobora treptat, dezvelind întîi sânii femeii, apoi întreg corpul până o lăsa complet goală, așa cum nu văzusem și nici nu îmi imaginasem niciodată o femeie. "Asta e douăzeci și cinci de lei, nu e de nasul vostru", încheiase bărbatul, râzând. După ce se duseseră aproape toți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
primul care a văzut-o pe Lili. Era îmbrăcată simplu, cu o bluză albă foarte decoltată, fără mâneci, și o fustă neagră mult deasupra genunchilor. Dacă ar fi venit de la început, ar fi fost dată afară din pricina fustei, care îi dezvelea pulpele; în mână ținea un trandafir roz-pal. Mergea cu o grație care era numai a ei, strecurîndu-se printre scaunele plușate. Se așeză departe de noi, singură, și stătu acolo o vreme, mirosind din când în când trandafirul. Apoi se răzgândi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
luni de zile . Dar în acea după-amiază zâmbeam amuzat, cu gândul aiurea, îi vedeam atât de bine defectele: mintea de vrăbiuță alintată, pretențiile de cultură, gesturile ușor manierizate. Râsul ei mă făcea și pe mine să râd, căci atunci își dezvelea niște dințișori strâmbi, nostimi, ca de liliac malițios, ce-i drept între niște buze frumoase, de o formă cu totul particulară: buza de sus avea o mică "creastă" verticală la îmbinarea celor două jumătăți, așa încît desena un arc în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am zis, poate chiar se va naște. Și în acel moment burta Esterei se goli brusc și-o formă nedefinită începu să înoate pe sub faldurile rochiei, gata să iasă la lumină. Un colț al rochiei se smuci într-o parte dezvelind până la pulpe picioarele albe și pure, ca de gheață, ale fetei și dând la iveală ghearele lungi, multiarticulate, cu care ființa aceea însîngerată bâjbâia împrejur. Am rămas împietrită de groază, până când o mână mare și palidă s-a încleștat deodată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lui precise și carnale. Căci dacă mă gândeam adesea la prima noapte pe care o vom petrece împreună și dacă îmi închipuiam însetat patul nostru unde o voi cunoaște pe ea, niciodată nu-mi puteam închipui trupul adolescent al Maitreyiei, dezvelindu-se de bunăvoie și din proprie pornire, noaptea, în fața mea. Acest lucru nu mi-l puteam închipui, deși visam uneori o unire vertiginoasă în împrejurări stranii. Mă lovea, în acest act, tocmai simplitatea și naturalețea lui; fecioara care vine singură
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-o în brațe, ezitând la început s-o apropii prea mult de mine, așa prea goală cum era, dar întîlnindu-i șoldurile încă acoperite de sari, am cobo-rît într-o singură mângâiere mâinile de-a lungul spatelui ei arcuit și am dezvelit-o până la pulpe, tremurând tot de acest sacrilegiu și îngenunchind în fața acestui trup gol, care depășise pentru mine orice frumusețe și participa acum la miracol. Și-a înlănțuit ea singură brațele de umerii mei, implorîndu-mă să mă ridic, fără o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de vampă pe care și-l confecționase la câțiva ani după căsătorie : părul tuns scurt, cu cărare într o parte, o meșă acoperindu-i fruntea până la sprâncene, o eșarfă de mătase înnodată cochet la spate... Rochia foarte scurtă, care îi dezvelea genunchii mici, strânși în ciorapii fumurii, de mătase. Vorbea ca și când de pe-atunci cunoscuse suferința. Nu, era încă prea devreme, prea devreme și pentru ea : escapadele lui Alexandru, renumele lui de coureur, fleacuri... Mai avea cincisprezece ani buni până să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nemulțumire - iată dandanaua promisă ! -, se îndreaptă spre clopoțel : va veni Nela, copilul se va întoarce la rosturile lui și salonul la viața civilizată. Dar vocile celelalte se împletesc, cerând păsuirea vinovatei, și amfitrioana face un gest de renunțare care îi dezvelește, prin deschizătura rochiei, brațul pietros și alb. O încurajezi și dumneata la rele, îi spuse mustrător musafirului, amenințându-l cu degetul în glumă. Și toți fac la fel, din comoditate și nepăsare, iar eu inutil avertizez că astfel îi vom
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
amendă și În mintea mea se derulează deja un scenariu În care ea urmează să-mi ceară favoruri sexuale, În schimbul iertării. Deja o văd cum mi se mută pe genunchi și Începe să-mi desfacă nasturii tunicii, după ce și-a dezvelit sînii generoși, haina uniformei hidoase Îi cade pe spate, iar trupul care părea durduliu e de fapt doar un pic rotund, cu carne tare și albă. Dar ea rupe o hîrtie din chitanțier și mi-o Întinde cu o mînă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pleacă de-acasă - se vede treaba. Ciudat? Nu. De ce? SÎntem niște oameni de lume, putem să Înțelegem multe, foarte multe lucruri. — Patrana, vezi să nu-l scapi, că-ți iei imediat niște picioare În cur, striga la micuț caporalul Porcescu, dezvelindu-și dinții Într-un rînjet inegal, de mare clasă. Apoi toată unitatea a fost aliniată În marginea trenului, pe un tăpșan de pe care am gonit mai Întîi ciorile și cîinii vagabonzi aciuați pe- acolo, astfel Încît comandantul să ne poată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]