2,244 matches
-
a cărui familie de ascendență ardeleană se strămutase în Muscel. Pentru învățătură, în limbile română și greacă, este trimis la București. Luat pe lângă sine în 1776 de arhimandritul mitropolitan Filaret, în 1780 îl însoțește pe acesta la Episcopia Râmnicului, ca diacon. În 1784 va îmbrăca rasa monahală la mănăstirea Hurez. În 1788, în timpul războiului austro-turc, pribegește în Transilvania, în suita episcopului Filaret. Cunoaște locul străbunilor de la Jina Sibiului, episcopi ortodocși ardeleni și cărturari iluminiști, printre care Ioan Piuariu-Molnar. Ajunge în Banat
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
aici, în ultimul an, datorită, se pare, atitudinii profesorilor față de debutul său liric în ziarul local „Cuvântul” (1919), se mută la Liceul „Mihai Eminescu” din Satu Mare. După bacalaureat, se va înscrie la Academia Teologică Ortodoxă din Oradea. A fost hirotonisit diacon, dar a îmbrăcat haina preoțească mult după absolvire; locuiește până în 1940 în Oradea. Fiind încă elev și apoi student, va continua să colaboreze, cu versuri, proză și articole, la periodicele teleormănene „Cuvântul”, „Victoria”, „Drum nou”, dar și la o publicație
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
Nestor, 6 apartamente, București, B-dul Coșbuc 84. 2117. Dănilă Grigore, 9 apartamente, București, str. Barlova 1; str. Ferentari 4. 2118. Dumitrescu Eugenia, 3 apartamente, București, str. Cantemir 57; 59; str. Morilor 58. 2119. Ducu C. Maria, 7 apartamente, București, str. Diaconul Coresi 9. 2120. Doris N. Florica și Horanis Aurelia, 18 apartamente, București, str. Măgurele 72; str. Tutunari 3. 2121. Demetrescu Vergu Caliopi, 2 apartamente, București, str. Episcopiei 2. 2122. Dumitru Ilie și Ileana, 18 apartamente, Com. Colentina, str. Iancu Niculae
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Tigrul păcălit) ori prelucrează, după G. W. Cox, Zece basme mitologice. Din pasiunea conjugată pentru istorie, filologie și literatura propriu-zisă pleacă studiile de istorie literară și culturală ale lui O. A cercetat manuscrise și tipărituri vechi, a scris despre Psaltirea diaconului Coresi, a contribuit la editarea scrierilor lui Dimitrie Cantemir, a elogiat efortul lui Timotei Cipariu de a scoate la lumină texte vechi românești. În Mișcarea literară din Țara Românească în secolul al XVIII-lea reînvie figuri de cărturari demne să
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
folosind și pseudonimul Bihoreanul, e prezent cu fabule și cu o culegere de poezii populare. Se dau și câteva traduceri din Lamartine (reproduse după „Telegraphul”) și din Xavier de Maistre (tălmăcire de I. M. Codrescu). Colaborează și Ion Creangă, atunci diacon, cu articolele Misiunea preotului la sate și Iezuitismul în România. R.Z.
NOUL CURIER ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288485_a_289814]
-
și povestește în scris Fenomenologia spiritului a lui Hegel (manuscris trimis clandestin în străinătate și tipărit la Paris în 1962). Se întreține din lecții particulare. Divorțează de englezoaica Wendy Muston (căsătorie din care s-au născut Dinu, în 1942, viitor diacon călugăr într-o mănăstire ortodoxă din Londra, și Dina, în 1944, viitoare stewardesă, care în 1955 se stabilește în Marea Britanie împreună cu mama ei) și se recăsătorește în 1952 cu Mariana Nicolaide, cu care va rămâne până la sfârșitul vieții. Arestat în
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
în numele unei comunități religioase. Profesoratul, de pildă, era la origini o licență sacră. Treptat, în contextul pluralității seculare, această origine sacrală s-a estompat. Păstrând totuși termenii analogiei, pe lângă un savant, prezența gazetarului e la fel de indispensabilă ca aceea a unui diacon pe lângă preot sau episcop. Din alt punct de vedere, majoritatea proiectelor moderne de anvergură par să articuleze simbolic tensiunea dintre religiozitatea de tip agrar - sedentară, conservatoare, defensivă - și fondul mitic pastoral, care recunoaște necesitatea altoirii, a comerțului, a curiozității ofensive
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mandatul unei comunități mărturisitoare a Crezului creștin, nu poate fi revendicată de nici o altă grupare de „intelectuali” ai lumii. Mai cu seamă între universitari, intelectualii aspiră la cunoașterea adamică, nu la înțelepciunea lui Hristos; ei vor să fie stăpâni, nu diaconi ai Cuvântului veșnic. „Intelectualii” vorbesc în nume propriu, dar „cel care vorbește de la sine își caută slava sa; iar cel care caută slava celui ce l-a trimis pe el, acela este adevărat și nedreptate nu este în el” (Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai ales comentându-i scrierile (chiar dacă editate uneori sub pseudonim), au fost înainte de toate membrii tagmei monahale. Evagrie însuși s-a născut într-o familie creștină, fiind hirotesit citeț de către Sf. Vasile cel Mare la o vârstă tânără, devenind apoi diaconul Sfântului Grigorie Teologul, de la care a primit ca testament mantia contemplativilor. Întreaga sa viață, Evagrie a trăit, chiar dacă nu întotdeauna confortabil, în mediile ecleziastice sau monastice. Nu trebuie uitat că el a murit împăcat cu Biserica, înaintea declanșării violentei crize
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
plină de peripeții a hirotonirii monahului Teofil este relatată alert, cu umor și cu sentimentul recunoștinței față de cei care au făcut acest lucru posibil: în primul rând mitropolitul Nicolae Colan, care, într-un moment de inspirație profetică, i-a spus diaconului de atunci: „O să fii duhovnic și o să fii concelebrant” (p. 120). Ca duhovnic, părintele Teofil ne mărturisește experiența unor bucurii neașteptate, însoțite, poate firesc, de tot atâtea decepții. Reținem rugăciunea plină de nădejde a duhovnicului de odinioară: „Doamne, mai trimite
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în semn de cinstire, îngenunchează. Biserica propune credincioșilor o lectură inspirată, în duh de rugăciune, precedată de un solemn ritual liturgic care pregătește întâlnirea cu Evanghelia. La intrarea (de cele mai multe ori în procesiune) cu Tetraevangheliarul ținut în brațe de preot, diaconul vestește: „Înțelepciune. Drepți!” (nu „cu înțelepciune”!), iar înaintea citirii epistolei apostolului și a Evangheliei propriu-zise, invocarea „înțelepciunii” se repetă. Aceasta este hermeneutica Bisericii Ortodoxe. Ea corectează derapajul subiectivist în lectura Scripturii, subliniind că „nu ne propovăduim pe noi înșine, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fiecărei lecturi. Cititorii sunt familiarizați cu relația de consecuție și complementaritate între „apostolul zilei” (extras îndeobște din epistolele pauline, care sunt și cele mai vechi documente creștine), respectiv Evanghelie. Se știe poate mai puțin faptul că, în cazul lecturii apostolului, diaconul sau citețul rostește mai înainte un „prochimen” (pe unul din cele opt glasuri bisericești), fiind urmat în general de două „stihuri” (sau versuri) extrase din Vechiul Testament (în general din cartea Psalmilor), plus un triplu „aliluia” (în traducere: „lăudat să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de Teologie. În 1956 a intrat în monahism, dar a fost rearestat în 1958 și condamnat la 18 ani de închisoare, într-unul din valurile de represiune care au urmat revoluției maghiare din 1956. Eliberat în 1964, a fost hirotonit diacon și apoi preot. A fost episcop al Bisericii Greco-Catolice din anii ’801. Pafnutie („Nutti”) Pătrășcanu 1tc " Pafnutie („Nutti”) Pătrășcanu1" Născut la 1 august 1923 în Constanța, a fost arestat ca student la Facultatea de Medicină din București. Anchetat în vara
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a lui homo europaeus. Să mai spunem că umaniștii ardeleni se interesează mult de schimbul de scrisori, cazul relației poetului medieșan Iacob Piso (1470-1526) cu Erasmus, alăturându-se aceluia al lui Olahus. Într-un registru asemănător se încadrează și activitatea diaconului Coresi la Târgoviște și Brașov. Actul de emancipare săvârșit prin tipărirea primei Psaltiri românești în anul 1570 și a Psaltirii slavo-române în anul 1577, ambele destinate cultului ortodox, precum și ridicării limbii române la rangul de limbă de cultură, merită o
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
e cu adevărat”. El este convins că progresul poporului se poate realiza prin traduceri, prin dezvoltarea limbii române, prin accesul la conținutul vechilor și noilor scrieri religioase, prin cultivarea pe scară întinsă a luminilor cărții: „Cu mila lui Dumnezeu eu diacon Coresi deacă văzui că mai toate limbile au cuvântul lui Dumnezeu în limbă, numai noi românii n-avem și Hristos zise Matei 99: cine cetește să înțeleagă și Pavel apostol încă scrie, la Corint 155 că întru besearecă încă mai
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Cassirer, Ernst, Cândea, Virgil, Cerri, Urbano, Cesarini, Giuliano, Chaunu, Pierre Chiaro, Anton Maria del, Cicero, Ciobanu, Mircea, Cipariu, Timotei, Cirković, Bogolud C, Clain, Inochentie Micu, Coben, Aaron, Comorovski, Cornelia, Condurachi, Emil, Constantin cel Mare, Constantinescu, Radu, Conze, Werner, Condillac, Coresi (diacon), Cornea, Paul, Comides, Daniel, Corvin, Matei, Corydaleu, Theofil, Cotorea, Gherontie, Craneveldius, Levinus Franciscus, Cremonini, Cezar, Creția, Petru, Crnja, Zvane, Cromwell, Oliver, Csăki, IsăvĂn, Csaplovics, Jahann von, Csăpodi, Csaba-Csăpodiné, Curtius, Ernst Robert, Cusanus, Nicolaus, Cvijić, Jovan, D D’Alambert, Dankanits, Adăm
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
cota 33. Într-un studiu aparte, „Idei și tendințe în Transilvania amurgului medieval...”, m-am ocupat de fenomenul intercultural transilvănean. Astfel, încercam să înțeleg mai bine activitatea unor reprezentanți de frunte ca Nicolaus Olahus, Johannes Honterus, GĂspăr Heltai, Christian Schesaeus, diaconul Coresi, Valentinus Bakfark, să judec epoca de trecere spre lumea nouă, în care activitatea de mentor cultural a lui Gabriel Bethlen și a celor doi RĂkoczi (comparabilă cu aceea a lui Vasile Lupu și Matei Basarab în Moldova și Țara
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
în vremea împăraților iconoclaști. Acum se traduc hagiografiile consacrate lui Ioan Gură de Aur și lui Ștefan Noul Mărturisitor (autor, Simeon Metaphrastul), lui Grigore Omiritos (de Grigorie, episcop al Negranosului), lui Macarie Egipteanul (de Serapion), lui Vasilie cel Nou (de diaconul Grigorie), mucenicului Artemie (de Ioan din Rhodos) etc. Pe acest fundament va fi zidită prestigioasa activitate de panegirist a lui Eftimie de Târnova, care, în strădania sa de a-i nemuri pe „martirii naționali” (cu scopuri de o profundă rezonanță
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
târziu. „Lecția” bizantină care a fost deprinsă de literații români fără „mijlocitorul” sud-slav a dus la instalarea în sistemul „genurilor” literare practicate la noi a scrierii parenetice (care pe cărturarii de la sud de Dunăre nu îi interesase). După Synesios, Agapet diaconul, Vasile Macedoneanul, Constantin Porfirogenetul și Teophilact Hephaistos, șirul „sfaturilor pentru prinț” a fost continuat, în lumea postbizantină, de Neagoe Basarab cu ale sale Învățături... pentru Theodosie și apoi de Matei al Mirelor, autor al unor Sfaturi către Alexandru Iliaș. Întreaga
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
BĂLĂȘEL, Teodor (7.XI.1869, Bogdănești, j. Vâlcea - 30.I.1941, Ștefănești, j. Vâlcea), folclorist. După ce a urmat cursurile Seminarului de la Râmnicu Vâlcea (1885-1889), a fost învățător (din 1889), diacon (din 1892) și preot paroh (din 1894) în comuna vâlceană Ștefănești. Împreună cu C. S. Nicolăescu-Plopșor, G. F. Ciaușanu, N. I. Dumitrașcu, Gh. N. Dumitrescu-Bistrița, I. N. Popescu, C. Ciobanu-Plenița, I. I. Buligan-Delagorj și Gh. Gh. Fierăscu a pus, la 3-5 ianuarie
BALASEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285578_a_286907]
-
Blaj, apoi se înscrie la secția de limbi clasice, istorie și română a Facultății de Litere din Budapesta, pe care o părăsește brusc, în ianuarie 1906, când se întoarce la Blaj, angajându-se ca funcționar la Mitropolie. Ipodiacon și apoi diacon, este hirotonit preot în aprilie, după ce, cu o lună mai înainte, se căsătorise cu Maria Aurelia Radu. Tot în aprilie, este numit preot (de rit unit) în comuna Bucium-Șasa, din Munții Apuseni, unde rămâne până în mai 1910. Dobândește oarecare notorietate
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
această vocație a lui a dat opere nepieritoare; el este scoica în care se aud vuietele cele mai de taină ale cosmosului, este transparență între vizibil și cele nevăzute, punte-catapeteasmă ce tăinuie și revelează între sacru și profan, mijlocind ca diacon dialogul mereu triadic.” Volumul de debut, Cum să vă spun, este dominat de o poezie vitalistă, frustă, ale cărei puternice accente expresioniste sunt transpuse într-un limbaj direct, lipsit de subtilități stilistice. Universul liricii sale este acela al satului ardelean
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
revină. Era la a doua cană când o voce suavă, feminină, Îi răsună În ureche: ― Bună dimineața, Tessie. Era cumnatul ei, părintele Michael Antoniou. ― Salut, părinte Mike. Foarte frumoasă slujba de azi, spuse Tessie și regretă imediat. Părintele Mike era diacon la biserica Adormirii Maicii Domnului. Când plecase ultimul preot, Întorcându-se ocărât la Atena după numai trei luni de zile, familia sperase că părintele Mike va fi promovat. Dar până la urmă postul fusese obținut de părintele Gregorios, un alt proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Oldsmobile care Începu să șuiere Încet din radiator. Pe lângă faptul că-și făcea vânt cu evantaiul, bunica mea apelase la sentimentele familiale. Părintele Mike, ginerele ei și propriul meu unchi, se Întorsese la vremea aceea din Grecia și slujea - În calitate de diacon - la Biserica Ortodoxă a Adormirii Maicii Domnului. ― Te rog, Miltie, Îi spuse Desdemona. Gândește-te la părintele Mike. N-or să-i dea niciodată postul cel mare la biserică. Tu crezi că dacă propria nepoată a lui nu primește botezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de către 25 de elevi 867. În anul 1883 a fost construit sediul primăriei comunei. Biserica din comună a fost construită de către lipoveni în anul 1874 și avea hramul "Sf. Treime". Serviciul religios era oficiat de către un preot ajutat de un diacon și un cântăreț. La sfârșitul secolului al XIX-lea, localitatea avea: 397 de case, 6 prăvălii, 10 mori și 5 fântâni, în timp ce, populația comunei era, în aceeași perioadă, de 2 025 de locuitori, din care: 1 905 erau lipoveni, 105
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]