788 matches
-
contribuie decisiv la modernizarea limbajului jurnalistic românesc, aflat încă la început de drum în epocă 508. Pornind de la premisa că fiecare situație de comunicare este tributară orizontului spațio-temporal care o generează, purtând amprenta contextului semiotic, am considerat necesară o prezentare diacronică a carierei jurnalistice a lui Mihai Eminescu, urmărind liniile de continuitate, respectiv mutațiile pe care le înregistrează limbajul publicistic eminescian de-a lungul celor peste șapte ani de activitate. Demersuri de acest gen întâlnim la Garabet Ibrăileanu (1930) și D.
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semiotic a impus reevaluarea celorlalte două, iar coroborarea datelor a contribuit la formarea unei viziuni integratoare asupra scrisului jurnalistic eminescian. Recursul permanent la litera articolelor a facilitat susținerea afirmațiilor cu exemple din corpusul publicistic și a permis formarea unei perspective diacronice asupra limbajului publicistic specific celor patru etape de activitate. Analiza contrastivă a limbajului politic cultivat de presa celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea se înscrie în demersul mai amplu de re-contextualizare a scrisului jurnalistic eminescian, pe
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
faptul că postmodernismul eludează granițele stricte ale încadrărilor, oferind o alternativă modalității moderne de a gândi istoria. Dacă intenția este aceea de a considera postmodernismul mai mult decât "o lozincă" sau "un termen onorific", atunci acesta trebuie analizat din perspectivă diacronică, dar și sincronică, pentru a-i putea oferi, după cum sublinia Ihab Hassan 8, atât o definiție teoretică, cât și una istorică. Impunând o veritabilă conștiință a pluralității, practic postmodernismul a redeschis și redimensionat problema periodizării, a modalității în care mai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernismul a fost mereu acuzat, cel puțin în raportarea la modernism, considerat în cele mai multe cazuri ca fiind discreditat, dar și în perceperea și caracterizarea propriei perioade. Tocmai de aceea se subliniază, ca un factor pozitiv de această dată, importanța funcționării diacronice (care ar include distingerea, trierea între genuri, stiluri, opere care sunt apropiate din punct de vedere temporal), dar și sincronice (care ar presupune apropierea în vederea stabilirii unei legături între genuri, stiluri, opere care sunt îndepărtate din perspectivă temporală, dar care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
propriu-zisă, bazele sale implicite par a ține de o anumită interpretare a cartezianismului, din care, bineînțeles, este exclus rolul subiectivității. Critica structuralismului 49 se centrează pe câteva coordonate esențiale: lipsa unui concept adecvat pentru istoricitate, structuralismul acționând sincronic și nu diacronic (din moment ce sistemele sunt permanent stabile); "propovăduirea" unui determinism total, deoarece se referă doar la structuri anonime, care ar exclude libertatea, inițiativa sau alegerea; însăși definirea conceptului de structură, care pare a masca chiar fundamentul metafizic pe care dorește să-l
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că acest construct trebuie să fie mereu reinițializat de către fiecare utilizator al postmodernismului. Caracterul "dual" al postmodernismului categorie istorică și concept ideal, sistematic îi subliniază încă o dată caracterul de construcție provizorie, nefixată și procesuală. Asupra necesității de a privi postmodernismul diacronic, sincronic, dar și dialectic a insistat și Ihab Hassan, aceste perspective instituind însă și o "instabilitate semantică" acestei categorii. Matei Călinescu a alăturat postmodernismul și "euforiei decadente" din anii 1880-1890, și kitsch-ului și camp-ului, dar mai ales avangardei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
semănau cu cele occidentale au fost date de existența „condițiilor vitrege” și a „cadrului propriu” de dezvoltare a feudalismului. Suntem total de acord cu această teză. Cu o singură precizare, în plus: studiul fenomenului urbanistic trebuie privit dintr-o perspectivă diacronică, indiferent de spațiul geografic în care acesta sa manifestat. S-au născut, oare, orașele occidentale înconjurate de ziduri de la bun început? „Condițiile vitrege” au îngreunat procesul de urbanizare numai în Moldova și Țara Românească? Au fost, oare, breslașii transilvăneni din cadrul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
îndeplinească aceste condiții începând cu deceniul al treilea al secolului al XIX-lea. Una dintre modalitățile de cuprindere și înțelegere a felului în care a evoluat orașul Bacău din zorii Epocii Moderne și până la sfârșitul perioadei interbelice constă în analiza diacronică a arhitecturii sale. În spațiul urban al Europei din prima jumătate a secolului al XIX-lea, nota dominantă a peisajului arhitectonic era dată de afișarea unui anumit tip de echilibru edilitar dintre diferitele „puteri” publice - episcopia, autoritățile municipale, ordinele religioase
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
fină, astfel încât ceea ce rămâne, la urmă, în volum, să-l reprezinte cu adevărat. Luciditatea maximă a poetului solicită o exegeză critică pe măsură și ridică un semn de întrebare: dacă B. trebuie analizat în evoluția sa, așadar dintr-o perspectivă diacronică, fixând etapele devenirii sale (cum a procedat Tudor Vianu), ori, dimpotrivă, se cere interpretat exclusiv prin prisma volumului Joc secund, mai exact, a ordinii celor trei cicluri de aici (ca la Ov. S. Crohmălniceanu). În primul caz nu se ține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
în sistem sau structură. Fiecare nouă fază se distinge de cea anterioară printr-o complexitate mai mare, adică un număr crescut de elemente ce au noi funcții și care relaționează diferit. Se poate spune altfel că studiul schimbării e studiul diacronic al diferitelor stări ale unui sistem. La rândul lor, teoriile modernizării sunt percepute ca o dezvoltare a evoluționismului clasic (vezi Appelbaum, 1970; Smith, 1973, 1976; Sztompka, 1993). Teoriile modernizării sunt preocupate în general de transformarea societăților preindustriale în societăți industriale
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
lui Wundt: "Indivizii, unindu-se, formează o nouă specie de ființă psihică, care gândește și simte în manieră proprie" (Durkheim, 1983:350). Conștiința colectivă își are sursa în indivizi, dar totodată are o viață, independentă, supraindividuală 17 și un caracter diacronic: "Este independentă de condițiile particulare în care se află indivizii; ei trec, aceasta rămâne. Este aceeași în nord și în sud, în orașele mari și în cele mici, în diversele profesii. Mai mult decât atât, nu se schimbă cu fiecare
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ci prezintă și ambivalențe în construcția conceptuală a identității (ce pot fi identificate atât la Weber, cât și la Cooley și Durkheim). Totuși, identitatea este în primul rând o realitate obiectivă la Wundt și Durkheim (fiind o suprastructură cu caracter diacronic) și subiectivă la Cooley și Weber (accentul fiind pus pe comparație și interacțiune individuală); are caracter preponderent afectiv la Wundt, Durkheim și Cooley (avem acea identificare afectivă cu întregul comun, toți cei trei vorbind de sentimente și afecte) și cognitiv
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și a fost interpretat de regulă ca fiind de natură esențialistă, alt sens este la fel de vizibil. Pe lângă ideea unor calități / proprietăți care "există" în toți membrii unei societăți, datorate legăturilor de sânge și de aici identitatea ca naturală, sine die, diacronică -, se remarcă și ideea că acest atașament nu e doar ceva transcendental, ci este și în funcție de percepție: "Chiar și acolo unde afecțiunea nu e mare, tangibilitatea atașamentului către altă persoană este evidentă, în virtutea percepției noastre asupra calității sale de membru
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
e geneza identității oferă teoriile enumerate mai sus. În primul rând, avem ideea unei identități colective înțelese ca suprastructură, preexistentă, deterministă, ca esență identificabilă în toți membrii unei entități sociale; ca idee consecventă sau subînțeleasă acesteia este ideea de caracter diacronic. Identificăm apoi ideea genezei biologice și culturale și ideea importanței legăturilor de tip afectiv sau emoțional. Fără îndoială, toate aceste elemente se suprapun asumpțiilor esențialiste asupra identității așa cum le-am indicat la începutul prezentării despre acest curent -, dar concepțiile sunt
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
în mare măsură neatinsă de contingențele vremelnice și istorie" (Blaga, 1936:207). Matricea stilistică se întipărește în toate creațiile umane, în opere de artă, concepte, doctrine, viziuni științifice (Blaga, 1965:109), determinând cultura. În fine, ea reprezintă identitatea cu caracter diacronic a unei populații: Această matcă reprezintă identitatea cu sine însuși [...] în cursul veacurilor" (Blaga, 1936:207). Dacă am încerca să ne reprezentăm, evident într-o manieră simplificatoare, teoria matricei stilistice, o imagine posibilă ar fi următoarea (Figura 4): Figura 4
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
uitare); iar prin transformări esențiale: c) împrumut de elemente culturale și d) creare de noi elemente culturale. Înainte de a trece la partea empirică 25, trebuie să precizăm că imaginea de ansamblu a identificărilor nu poate fi surprinsă decât prin analiză diacronică, pentru că, așa cum spunea și Thomas, evoluția / schimbarea e compusă dintr-o aglomerare de mici schimbări neobservate imediat, dar care pot modifica de la o generație la alta "stocul de tradiții" lăsând "iluzia identităților". Deci, chiar dacă diagnoza identității realizată la momentul Tk
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
cu valori de tip tradițional și mai puțin cu cele tip deschidere la schimbare. Tabelul 9 prezintă rezultatele analizelor efectuate pe categorii de tineri din medii rezidențiale diferite. Interpretarea acestui tabel se poate face nu doar din punct de vedere diacronic, ci și sincronic. Nu facem o prezentare individuală, la nivel de indicator, ci vom face "decriptarea" global, în funcție de cele două axe: a) tradiționalism-deschidere la schimbare și b) rural-urban. Analiza din punct de vedere sincronic, între tinerii din medii de rezidență
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
în 1993 pe aceleași poziții în ce privește orientarea către o societate bazată pe autoritate. Prima celulă din dreapta sus indică faptul că la tinerii din mediul rural preferința pentru autoritate este semnificativ mai crescută în 2005 față de 1993. Din punct de vedere diacronic (ultimele șase coloane din Tabelul 9), atât în rural, cât și în urban, identificarea cu valorile tradiționale devine mai puternică în timp sau rămâne cel puțin la aceleași nivele ca în 1993. Pe dimensiunea deschidere la schimbare, situația este oarecum
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
celulă din dreapta sus indică faptul că la femei preferința pentru autoritate este semnificativ mai crescută în 2005 față de 1993. Analizele (ANOVA) efectuate pe categorii de vârstă (18-23, 24-29, 30-35) nu au relevat diferențe semnificative în identificările valorice nici sincronic, nici diacronic. 6.2.6. Concluziile analizei identificărilor în cadrul dimensiunii axiologice Întrebarea principală pe care am urmărit-o pe parcursul acestei secțiuni a fost "Care este profilul identitar, în plan axiologic, al tinerilor din România?". Practic, aici nu am investigat profilul identitar sub
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de tip tradițional. Cu alte cuvinte, am observat că tinerii se identifică în general mai degrabă cu valori etichetate drept tradiționale (tradiție, conformitate și securitate), decât cu valori etichetate de tip deschidere la schimbare (autonomie și stimulare). Analizând în mod diacronic identificările cu aceste categorii de valori, am constatat că în general se poate vorbi de o creștere relativ constantat (adică atât din 1993 în 1999, cât și din 1999 în 2005) a suportului pentru valorile de tip tradițional și o
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și introducerii acestei analize a reprezentărilor aici, se bazează pe faptul că datele culese prin interviuri (ca și cele furnizate de BCC-2005) referitoare la identificările pe dimensiunea etnospirituală sunt de tip hic et nunc. Ele nu ne permit o perspectivă diacronică asupra identificărilor, așa cum a fost posibil în cazul analizelor dedicate dimensiunii axiologice, și nu permit dinamizarea profilului identitar pe ideea nucleu-identitate proteică. Studiul reprezentărilor însă ne va permite conturarea unor ipoteze în raport cu identificările pe dimensiunea etnospirituală. 6.4.1. Reprezentarea
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de tip conservator. Cu alte cuvinte, am observat că tinerii se identifică în general mai degrabă cu valori etichetate drept conservatoare (tradiție, conformitate și securitate) decât cu valori etichetate de tip deschidere la schimbare (autonomie și stimulare). Analizând în mod diacronic identificările cu aceste categorii de valori, am constatat că în general se poate vorbi de o creștere relativ constantă (adică atât din 1993 în 1999 cât și din 1999 în 2005) a suportului pentru valorile de tip conservator și de
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
iacobinilor. Cele care, prin întîrziată contaminare, aveau să declanșeze morbul revoluției universale. Al celei rusești, oricum. De la a cărei nocivitate s-a hrănit corcitura bolșevică autohtonă, stopîndu-i țării, timp de jumătate de secol, evoluția organică. Prea lungă, nu? această divagație diacronică, pentru a ajunge la găunosul concept de artist-cetățean, pus în practică de imbecilul activism local. Cît de sterp și de perfid sunau preceptele venite de la birourile propagandei (alături de muncitor, de țăran, artistul-cetățean: activist în slujba poporului), dar și cît de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fel, ci și - sau mai ales - imaginile colective, ... sudate prin vicisitudinile istoriei; ele se formează, se schimbă, se transformă. Se exprimă prin cuvinte, prin teme. Sunt lăsate moștenire prin tradiție, se împrumută de la o civilizație la alta, circulă în lumea diacronică a claselor sociale și a societăților omenești. ... Istoria imaginarului înseamnă aprofundarea istoriei conștiinței ... . Imaginarul hrănește spiritul și îl îndeamnă pe om să acționeze. Este un fenomen colectiv, social, istoric. (12-13) Relația dintre reprezentare și imagine nu ține însă cont de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
conștiinței critice în cultura română (1981). Plecând de la conceptul propus de Georges Poulet, cercetătoarea își propune să contrazică prejudecata curentă conform căreia literatura română nu ar fi avut o conștiință critică înainte de momentul marcat de revista „Dacia literară”. Îmbinând viziunea diacronică cu cea sistemică, demonstrează că rudimente ale unei asemenea conștiințe pot fi descoperite în producțiile medievalității târzii sau chiar în cele folclorice. Demersul ocolește exagerările, pendulând cu dezinvoltură între nivelul individual și acela al unei întregi culturi. În plus, reexaminarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]