3,808 matches
-
instinct fericit, traducătorii și scriitorii originali aleg ca model dialectul cel mai arhaic al românilor, cel vorbit în Țara Românească și-n o parte a Ardealului, căci la cel mai vechi din toate se puteau reduce, ca la un prototip, dialectele ce încercau a se forma pe atunci. Poate să fi fost un instinct de adevăr, poate c-a fost însă chiar cunoștința limbei latine care i-a îndemnat la aceasta. Alături cu limba exista ca element de unitate literatura populară
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ai poporului românesc, zice despre Iancu "Ioannes Hunniades, cuius nomen caeteros obnubilat, non tam Hungaris quam Valachis, a quibus natus erat, gloriam auxit ". Încă în suta a șaptesprezecea Miron Costin scrie regelui Poloniei că cel mai frumos și mai corect dialect românesc, cel mai apropiat de graiul italic se vorbește în Satmar, unde, cu toată emigrarea lui Dragoș, românii rămași acolo sub fratele lui, Voievodul Balc, sunt atât de numeroși ca și când n-ar fi ieșit nimenea din țară. E curios a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
indivizilor care constituie poporul, și întocmai așa este și la cel român. Poate nici un popor care numără douăsprezece milioane nu are părțile sale atât de puțin diferite ca cel român. Limba sa este poate singura care aproape că nu cunoaște dialecte, obiceiurile populare sunt în general aceleași, religia a rămas, cu toată sciziunea formală a bisericii, aceeași în sinea ei. Partidul lui Brătianu nu-și propusese altceva decât de a aduce la conștiința publică această uniformitate a părților poporului, ctitorind Societatea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și celor exacte este aceea că "dinamica transporturilor și a scurtcircuitului" asigură cunoașterii o productivitate masivă lucru reamintit atît de des de trimisul lui Hermes. Un blestem instituțional: diversele teritorii intrate în joc s-au erijat în principate, fiecare cu dialectul, clerul, frontierele și jurisdicțiile sale. Modesta noastră tentativă riscă să lovească cel puțin patru suveranități recunoscute: politica, științele juridice, sociologia și istoria. Va trebui să facem slalom printre tirurile încrucișate ale Științelor politice, Facultății de Drept, Facultății de Sociologie și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Sistemele tehnice fac ocolul lumii, e adevărat, dar nu poate exista o limbă universală și o religie universală din aceleași motive. Și cu cît vor exista mai mulți tranzistori și computere pentru a comunica, cu atît vor fi mai multe dialecte, popoare și zei pentru a nu putea comunica. Credința evoluționistă își reprezintă progresul ca pe o înlocuire treptată a vechiului cu noul, acolo unde în rubrica "vechi" există războiul, națiunea, religia, pasiunile colective etc., iar în rubrica "nou" există schimbul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
chirilic nu o pot egala. În Franța, în Germania, în Anglia și oriunde în altă parte tipografia a creat prima audiență națională și a conferit națiunii rolul de tribunal al simțului și gustului. Surghiunind latina ca limbă a savanților, zdrobind dialectele țăranilor, ea a făcut din limba instituită de stat în fiecare țară un aglomerant al civilizației. Dar în India audiovizualul reprezintă națiunea. Cum? Prin serialul Mahabharata difuzat în hindi, în fiecare duminică dimineață, care permite celor din sud să vadă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sînt și cele mai puțin hegemonice. REPUBLICA LUI GUTENBERG McLuhan democrat, Gutenberg republican? Noi avem religia imaginii. Revoluția franceză a avut superstiția scriiturii și fetișismul tipăriturii. Solidar în difuzarea unei culturi scrise popularizate (și la început mulțumită dispariției graiurilor și dialectelor), iacobinismul provine dintr-o credință cvasi-mistică în virtuțile regeneratoare ale alfabetului. Sociologic vorbind, lui îi datorează existența. Istoricul englez Lawrence Stone a observat că cele trei mari revoluții moderne Anglia (secolul al XVII-lea), Franța (secolul al XVIII-lea), Rusia
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și virtù, care ține de partea orală. Beyle evocă cu dezgust, în jurnalul său, "fatalul triunghi care se întinde între Bordeaux, Bayonne și Valence, unde nu se știa să se citească, unde se credea în vrăjitoare, unde se vorbea în dialect și nu în franceză și unde preoții erau atotputernici". Dar din această zonă își ia romancierul eroii și hrana. O mare cultură istorică tinde să sacralizeze marele vehicul, să idealizeze modul său principal de comunicare. Grecii îl au pe Hermes
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
istorie / 113 10.2. Nepotism și reciprocitate / 115 Capitolul VII. Dinamică socială / 117 1. Trecerea sat oraș / 117 2. Libertate sau securitate? / 122 3. Autonomie și interdependență / 124 4. Comunitate și egalitate / 129 5. Comunitate și ordine socială / 131 6. Dialecte și comunitate / 132 Capitolul VIII. "Autopsia" comunității / 135 1. Trepte și mecanisme ale disoluției comunității / 135 1.1. Eclipsa comunității / 140 2. Forme contemporane de comunitate / 141 2.1. Comunități urbane / 144 2.2. Cazul Americii / 145 2.3. Arhitectură
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
cazul respectării regulilor, există deseori și forme de sancționare pozitivă a comportamentelor conforme regulilor. Vina, rușinea, aprobarea sunt prezente în toate societățile dar importanța lor este deosebită în comunitățile față în față, în care oamenii se cunosc între ei. 6. Dialecte și comunitate În măsura în care orice element deținut în comun de membrii unui grup este relevant pentru constituirea unei comunități, utilizarea aceluiași cod verbal deține o relevanță aparte. Comunitatea de limbă facilitează înțelegerea reciprocă precum și, într-un grad ridicat, formarea tuturor tipurilor
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
dimensiune spirituală aparte. A extrage pe cineva din spațiul său însemna a-l lipsi de hrana spirituală. Fiecare grup se individualiza prin dansuri, costume și, mai relevant zicem noi, prin limbă. Astfel, adeseori, fiecare trib sau chiar sat avea un dialect sau o limbă diferită de tribul sau satul vecin. Autoarea dă exemplul Indiei (2000), Camerunului (aproximativ 200 la o populație de 5,5 milioane), Mexic (90). Cum amenințările asupra integrității lor erau mari, sentimentul apartenenței la o comunitate le dădea
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
rezultat al acțiunii unei legi naturale, stătea la baza acestui sentiment care se număra printre forțele de coeziune ale neamului. Astfel s-ar fi petrecut un regres reprezentat de nediferențiere ("a merge cu toții otova"), caracteristic populațiilor balcanice. Așa cum nu există dialecte în limba română, tot așa nu avem diferențieri semnificative de clase sociale. Pierderea acestui sentiment al distincției dintre clasele sociale este cumplită și are repercusiuni îngrozitoare și astăzi. Nediferențierea tipologică la nivelul indivizilor este doar o față a problemei, ea
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
presupune tipologizarea celor din afara grupului etnic și astfel diferențierea de aceștia. J. Coggeshall (1986) propune un model cognitiv pentru înțelegerea construcției identității colective, care sintetizează în același timp, principalele trăsături ale acesteia: * Un set comun de elemente culturale obiective (limbă, dialect, grai popular, obiceiuri, tradiții), prin care membrii grupului etnic se distanțează de alte grupuri; * Un set comun de valori culturale subiective (credințe, mituri, stereotipuri despre propriul grup), prin care membrii grupului etnic se distanțează de alte grupuri; * Un set de
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
a autonomiei sistemului școlar și a tradiției academice, rezumă ansamblul relațiilor dintre acest sistem și structura relațiilor de clasă (Bourdieu și Passeron, 1977, p. 126). Limba, de exemplu, este un instrument de violență simbolică prin care grupurile dominante își întăresc dialectele specifice față de (în raport de superioritate și de opoziție cu) grupurile subordonate. Apărând cu grijă granițele grupului împotriva celor din afara lui, grupurile dominante asigură izolarea copiilor lor de clasele subordonate garantându-le accesul la dicția corectă ca o componentă a
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
protecției celor slabi. Alternativa propusă de Moldovan era aceea de a reorienta toate acțiunile statului către stimularea rațională a creșterii capitalului biologic. Un astfel de discurs dă substanță ipotezei lui John Breuilly, care afirmă că naționalismul Încearcă să politizeze toate dialectele și practicile, prin ștergerea tuturor „distincțiilor dintre cultură, politică, societate și stat”21. Insistența lui Moldovan asupra necesității de a folosi categoriile determinismului ereditar pentru a pune În discuție aceste distincții impune o nouă perspectivă asupra ipotezei lui Breuilly. Latura
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Cicero! Până și cei din jurul lor încep să se exprime ca romanii din epoca republicană - în așa măsură încât, în întreaga regiune, unii termeni latini intră în vorbirea curentă. După cocioaba cu pământ bătătorit pe jos, în care doica vorbea dialectul gascon, Montaigne aude o altă muzică, o altă limbă și ajunge să stăpânească binișor latina. Un fapt remarcabil pentru un contemporan al lui Quintilian... cu cincisprezece veacuri mai târziu! Tatăl are așadar până la urmă un copil genial dar cam rupt
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
inventează, nu asta e grija lui. Să creeze un neologism? La ce bun? Aceasta este ocupația unui gânditor care stă în fotoliu! El preferă să vorbească limba țăranilor, cea a halelor - zice el - și a oamenilor simpli: în franceză, în dialect gascon, dacă trebuie. Să creeze un personaj conceptual? Și mai ce? Filosofia nu constă în inventarea unor barbarisme, a unor perdele de fum ori a unor limbaje absconse, ea își are casa în cuvântul care vindecă, salvează și te ajută
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ale noii culturi a civilizației consumurilor, adică ale noului și celui mai represiv totalitarism care s-a văzut vreodată. Din punctul de vedere al limbajului verbal, se produce reducerea întregii limbi la un nivel comunicativ, cu o enormă sărăcire expresivă. Dialectele (idiomurile materne!) sunt îndepărtate în timp și în spațiu: fiii sunt constrânși să nu le mai vorbească, pentru că trăiesc la Torino, la Milano ori în Germania. Acolo unde ele încă mai sunt vorbite, și-au pierdut orice potențialitate inventivă. De
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
la Bologna cea socialistă, și, ceea ce contează cel mai mult, acolo mi-am petrecut adolescența și tinerețea, adică anii de formare. Aici am devenit antifascist, citind la șaisprezece ani o poezie de Rimbaud. Aici am scris primele mele poezii în dialect friulan (lucru nepermis de fascism). Am spus friulan, draga mea Natalia. Iar între Veneto și Friuli nu există nici o legătură. În satul friulan al mamei mele stăteam câte o lună în fiecare vară (atunci când mi-o permiteau mijloacele). Și, de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fascism). Am spus friulan, draga mea Natalia. Iar între Veneto și Friuli nu există nici o legătură. În satul friulan al mamei mele stăteam câte o lună în fiecare vară (atunci când mi-o permiteau mijloacele). Și, de fapt, nici nu stăpâneam dialectul. Mi-l aminteam cuvânt cu cuvânt în timp ce inventam primele poezii. L-am învățat abia după aceea, în ’43, când a trebuit să mă „refugiez” la Casarsa, unde am trăit mai întâi existența reală a vorbitorilor, adică viața țărănească, apoi Rezistența
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
au fost distruse (atât pe dinafară, cât și pe dinăuntru) zidurile care separau orașul bogaților de orașul săracilor, s-a răspândit. În câțiva ani, ba chiar în câteva luni, acest spirit a transformat în epave vechile culturi regionale, a transformat dialectele în fosile, în sunete lipsite de spirit (argourile și expresivitatea s-au vlăguit fulgerător până într-atât, încât au dispărut: codul nu poate fi recreat de cine nu-l mai consideră „unicul și adevăratul” său mijloc de comunicare). Cei săraci
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
venită și această lume confuză și haotică, această „declasare”. Orice este mai bun decât genul de viață pe care societatea îl adopt vertiginos. Trezindu-mă pe neașteptate în această situație, după aproape treizeci de ani, am reînceput să scriu în dialectul friulan. Poate nu voi continua. Puținele versuri pe care le-am scris vor rămâne poate un unicum. Totuși, este vorba despre un simptom și în orice caz despre un fenomen ireversibil. Nu aveam mașină când scriam în dialect (mai întâi
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
scriu în dialectul friulan. Poate nu voi continua. Puținele versuri pe care le-am scris vor rămâne poate un unicum. Totuși, este vorba despre un simptom și în orice caz despre un fenomen ireversibil. Nu aveam mașină când scriam în dialect (mai întâi în dialectul friulan, apoi în cel roman). Nu aveam nici un ban în buzunar și mergeam cu bicicleta. Și toate astea până la treizeci și ceva de ani. Nu era vorba doar despre sărăcia tinereții. Iar în toată lumea săracă din jurul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Poate nu voi continua. Puținele versuri pe care le-am scris vor rămâne poate un unicum. Totuși, este vorba despre un simptom și în orice caz despre un fenomen ireversibil. Nu aveam mașină când scriam în dialect (mai întâi în dialectul friulan, apoi în cel roman). Nu aveam nici un ban în buzunar și mergeam cu bicicleta. Și toate astea până la treizeci și ceva de ani. Nu era vorba doar despre sărăcia tinereții. Iar în toată lumea săracă din jurul meu, dialectul părea destinat
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
întâi în dialectul friulan, apoi în cel roman). Nu aveam nici un ban în buzunar și mergeam cu bicicleta. Și toate astea până la treizeci și ceva de ani. Nu era vorba doar despre sărăcia tinereții. Iar în toată lumea săracă din jurul meu, dialectul părea destinat să nu dispară decât în vremuri atât de îndepărtate, încât păreau abstracte. Italienizarea Italiei părea că trebuie să se bazeze pe un amplu aport de jos în sus, pe un aport dialectal și popular (și nu pe înlocuirea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]