1,929 matches
-
forma celor patru antinomii. Simplu formulată, problema arată așa: ce face rațiunea pură când ajunge la judecăți care poartă asupra infinitului, a nemuririi și a lui Dumnezeu? Ei bine, în această situație ea secretă, prin chiar obiectul discuției, o "arenă dialectică" în care evoluează două echipe de cavaleri ce vor fi obligate, la capătul luptei, să sesizeze "zădărnicia certei lor". De ce? Pentru că atunci când se ajunge "dincolo de câmpul tuturor experiențelor posibile" nu se va putea niciodată decide în privința judecăților de mai sus
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în cumpăna europeană, a cărei limbă neutrală părea a fi România. Dar în momentul ce acest ecuilibru se strică, România încetă numaidecât de-a juca acest rol și drepturile ei, înscrise în tractatul de la Paris, erau la moment supuse imperceptibilei dialectice ale diplomației, deprinsă a tăia un fir de păr în patru figuri silogistice. Cu deosebire frivolă este discutarea neutralității române din partea presei austro-ungare. Cunoscând prea bine că România au cerut neutralizarea pentru a da în mâna tuturor iubitorilor de pace
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în cumpăna europeană, a cărei limbă neutrală părea a fi România. Dar în momentul ce acest ecuilibru se strică, România încetă numaidecât de-a juca acest rol și drepturile ei, înscrise în tractatul de la Paris, erau la moment supuse imperceptibilei dialectice ale diplomației, deprinsă a tăia un fir de păr în patru figuri silogistice. Cu deosebire frivolă este discutarea neutralității române din partea presei austro-ungare. Cunoscând prea bine că România au cerut neutralizarea pentru a da în mâna tuturor iubitorilor de pace
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
COMPOZITORUL: Este indiferent, egal dacă ești mort sau mort pe jumătate. Nici un loc nu-și amintește de locurile sale libere de chin, nici o bucurie la chin. Istoriei îi merge exact atât de bine ca și memoriei, care totuși își amintește dialectic de tot. Fiecare mort e un mort bun, pentru că trebuie să fie mort ca un șoarece mort. Tot ce-i viu este prin natura morții obosit, pentru că nu-și poate aparține sie însuși. PIANISTA: Ce-i asta, un armistițiu filozofic
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
construit asemenea tipuri opuse, sinteza sa se putea cu greu situa la un nivel conceptual sau teoretic. Așa că el a propus o soluție în concordanță cu viziunea sa, în care trecerea de la realism la idealism și invers corespunde unei mișcări dialectice. Sinteza sa nu era întemeiată pe valori particulare, ci se desfășura prin pura negare a ideologiei conducătoare a epocii: uneori această ideologie impunea critica utopismului, așa cum s-a întîmplat în perioada interbelică, iar alteori impunea critica imobilismului așa-numitei Realpolitik
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
foarte îndepărtată de "regionalism", după cum a fost definit mai sus: ca o mobilizare ce avea în centru regiunea, elitele regionale acționând de la bază spre vârf pentru a-și apăra și promova regiunea. Istoria "regiunii" din Franța postbelică este istoria legăturii dialectice dintre regionalizare și regionalism. Anii 1960: de la "regionalismul funcțional" la "regionalismul politic" Reacțiile cu privire la acest model de planificare și dezvoltare centralizată nu au întârziat să vină atât din interiorul regiunilor cât și din partea comentatorilor care împărtășeau cauza regională. Am menționat
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
modelelor comportamentale, al atitudinilor și reprezentărilor, al sistemului de valori și aspirații ce caracterizează grupurile umane organizate se instituționalizează, devenind principalele dimensiuni ale culturii (politice, economice, educaționale etc.). Un asemenea proces este propriu oricărei instituții semnificative. Avem aici o relație dialectică între societatea instuționalizată și cultura trăită ce corespunde după spusele sociologului francez Paul Henry Chombart de Lauwe (1987, p. 116 117) relației obiect-subiect. Societatea instituționalizată (obiect) nu există decât prin comportamentul său, societatea trăită (subiect) adică în comportamentele, practicile, procesele
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
trunchiază citatele, reinvestindu le cu semnificații noi. Citatele din Sfântul Pavel sunt oferite doar pe jumătate, iar această tehnică de a nu dezvălui până la capăt o idee preluată de altundeva, de a nu lua în considerare toate aspectele, și cele dialectice, este un procedeu frecvent folosit în avocatură. Combină legea scrisă cu cea nescrisă, o formulă rostită este susținută de numeroase exemple, lansându se într-o adevărată bătălie verbală. „Cazul” pe care îl susține are fundament în doctrina Sfântului Apostol Pavel
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Prologue and Tale, în „Chaucer Review”, vol. 13, nr. 1, summer 1978, p. 51. 305 Ibidem, p. 53. 306 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 281. 307 Susanne Sara Thomas, art. cit., pp. 260-261. (trad. n.) 102 Târgoveața nu folosește o strategie dialectică, ci una retorică. Interpretează eronat, chiar tendențios, tot ceea ce i se pare că aduce acuze naturii feminine. Citatul paulin „C-așa au scris Apostolul în carte/ Dând și porunci la soți: să ne iubească!/ Așa mai zic voroavă nțelepțească!”308
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
coexistă, de la cele mai rafinate și mai curtenești, până la cele mai mundane și licențioase. În întregul complex al operelor boccaccești scrise în limba vorbită, Corbaccio poate fi privit ca o extremă a unei cariere literare, care de obicei poate fi dialectică (de exemplu opoziția Venus - Diana) și care cunoaște un moment de echilibru doar o singură dată, în Deacameron. Pentru un autor căruia îi plac jocurile de oglinzi și schimbările de perspectivă, așa cum este Boccaccio (trebuie să ne amintim că niciuna
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Defectu Oraculorum. Pentru expunerile sale cu privire la istoria și funcționalitatea Oracolului de la Delfi, unde Îndeplinește funcția de preot apollinic, Plutarh, adept al Școlii Academice târzii, a adoptat forma clasică a dialogului, păstrând cu rigoare, În măsura posibilităților ce le avea, stilul dialectic În confruntarea de idei. Traducerea de față este făcută după textul stabilit de Robert Flacelière, Plutarque, Œuvres morales, Les Belles Lettres, Paris, 1974. Adelina Piatkowski DESPRE E DE LA DELFITC "DESPRE E DE LA DELFI" (DE E APUD DELPHOS)TC "(DE E
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
clar și luminos; iar cel de Ismenios 3 pentru cei care au ajuns deja să stăpânească știința. În sfârșit, (C) numele de Leschenorios 4, „cel care poartă convorbiri”, presupune că ai devenit maestru, că poți lua parte la o Înfruntare dialectică și la convorbiri filosofice. „De vreme ce filosofia” - continuă Ammonios - „se ivește din cercetare, iar cercetarea dintr-un moment de mirare și de Îndoială, se Înțelege de ce aproape toate chestiunile care-l privesc pe zeu se Înfățișează ca și cum ar fi ascunse În
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pentru a Înțelege corect ceea ce dorea el să spună. Este bine știut că, În dialectică, conjuncția condițională (F) «dacă» are un rol important deoarece slujește la exprimarea unei relații esențialmente logice. Și, Într-adevăr, cum să nu aibă un caracter dialectic gândirea ipotetică? În timp ce animalele cunosc doar existența lucrurilor, numai omul este Înzestrat de natură ca să perceapă și să priceapă logic relațiile dintre lucruri. (387) Când se face «ziuă», se face și «lumină». De acest fapt Își dau seama și lupii
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
trunchiază citatele, reinvestindu le cu semnificații noi. Citatele din Sfântul Pavel sunt oferite doar pe jumătate, iar această tehnică de a nu dezvălui până la capăt o idee preluată de altundeva, de a nu lua în considerare toate aspectele, și cele dialectice, este un procedeu frecvent folosit în avocatură. Combină legea scrisă cu cea nescrisă, o formulă rostită este susținută de numeroase exemple, lansându se într-o adevărată bătălie verbală. „Cazul” pe care îl susține are fundament în doctrina Sfântului Apostol Pavel
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Prologue and Tale, în „Chaucer Review”, vol. 13, nr. 1, summer 1978, p. 51. 305 Ibidem, p. 53. 306 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 281. 307 Susanne Sara Thomas, art. cit., pp. 260-261. (trad. n.) 102 Târgoveața nu folosește o strategie dialectică, ci una retorică. Interpretează eronat, chiar tendențios, tot ceea ce i se pare că aduce acuze naturii feminine. Citatul paulin „C-așa au scris Apostolul în carte/ Dând și porunci la soți: să ne iubească!/ Așa mai zic voroavă nțelepțească!”308
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
coexistă, de la cele mai rafinate și mai curtenești, până la cele mai mundane și licențioase. În întregul complex al operelor boccaccești scrise în limba vorbită, Corbaccio poate fi privit ca o extremă a unei cariere literare, care de obicei poate fi dialectică (de exemplu opoziția Venus - Diana) și care cunoaște un moment de echilibru doar o singură dată, în Deacameron. Pentru un autor căruia îi plac jocurile de oglinzi și schimbările de perspectivă, așa cum este Boccaccio (trebuie să ne amintim că niciuna
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cifre, valori, formule. footnote>, practica a constituit forța motrice. „Practica este, după cum se știe, izvorul oricărei cunoașteri, piatra de încercare a oricărei teorii, iar teoria, la rândul ei, reprezintă o generalizare a practicii, între teorie și practică existând o unitate dialectică” <footnote Enache, G. (1977), Bazele contabilității, Editura Științifică și Enciclopedică, București, p. 245. Capitolul 4. Organizarea contabilității footnote> . Odată cu multiplicarea și creșterea complexității entităților patrimoniale s-a dezvoltat managementul întreprinderii și, implicit, rolul contabilității. Ca urmare, contabilitatea s-a impus
Audit şi contabilitate : baze ale performanţei în administraţia publică by Adelina Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/188_a_474]
-
textului individual, a cărui analiză/interpretare nu este posibilă în absența unor grile perceptive și descriptive. Aceste grile sînt deduse dintr-un model general bazat pe un corpus textual suficient de larg și evident perfectibil prin noi aplicații. O relație dialectică între modelele globale de descriere și lecturile concrete (modelul semiotic al narațiunii/vs/fapt divers, zvon în interacțiunea cotidiană și mass-media; modelul peircian al semnului și actualizarea sa în afiș, reclamă sau caricatură etc.) oferă pe de o parte căile
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
comunicării, orizontul teoretic și practic al raționalității, transco-dorul universal (interpret al tuturor celorlalte limbaje), semiotica semnificării și a comunicării nu exclude sisteme nonlingvistice precum gestualitatea, proxemica, paradigma obiectelor (esențiale în comunicare). În viziunea lui Umberto Eco (1982) semiotica reprezintă corelarea dialectică a două domenii: teoria codurilor și teoria pro-ducției de semne, altfel spus semiotica semnificării și semiotica comunicării (U. Eco, 1982: 14). Această diadă este determinată de finalitatea cercetării, anume aceea de a studia "procesele culturale ca PROCESE DE COMUNICARE. Și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
monde renversé, upside-down world), în care animalele vorbesc, regii se comportă nebunește, iar nebunii sînt "încoronați". Carnavalul este în viziunea lui Bahtin manifestarea unei pulsiuni profunde spre libertate și subversiune, spre dinamitarea normelor, altfel spus spre revoluție. Fenomen cu structură dialectică, umorul comportă o fază critică, generatoare de tensiune nervoasă și o fază constructivă de destindere, de cucerire a echilibrului. Subminarea carnavalescă, sancționarea prin rîs este consecutivă suspendării voluntare a unei evidențe (evidență în genere accesibilă unei comunități culturale dar inaccesibilă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
anticipează, cu toată tautologia, chiar literatura de anticipație. Nu întâmplător discuției cu privire la utopii și "robinsoniade" i se acordă, în Nașterea noului roman, un spațiu atât de vast. De altfel, includerea parodiei între aspectele primordiale ce unesc și supun interpretării eterna dialectică moștenire/ tradiție e adusă în discuție și de B.M. Eihenbaum, în Teoria "metodei formale", studiu care unește "forma, considerată drept conținut aflat în permanentă schimbare în funcție de modelele precedente"21 cu perspectiva istorică ulterioară asupra ei. Întrucât moștenirea și tradiția sunt
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
acelor fenomene până atunci numite secundare ce asigură continuitatea, printre care și parodia. Tezele expuse de Șklovski și Tînianov vor reconsidera deci fenomenul, în calitatea lui de "procedeu stilistic (stilizare parodie) și ca una dintre modalitățile de manifestare a succesiunii dialectice a școlilor literare"22. La capitolul conexiunilor dintre parodie și umor, substanțiale precizări face Boris Tomașevski. Îi datorăm asocierea poemului epic eroi-comic renascentist cu binomul parodie/ roman. Acesta reprezintă, în concepția sa, și specia preferată de parodiști pentru că dispune de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
chiar dacă pe căi mai puțin ortodoxe, dictate de posibilitățile proprii, codul care transformă o operă literară într-o parodie. Textul parodic nu funcționează în virtutea unui scop singular, acela de a-și submina modelul. El își revendică un caracter de "sinteză dialectică", suficient de bine motivată pentru a face să răsară din procedee/ forme vechi, fără ca acestea să dispară complet, un procedeu/ o formă nouă. Contribuțiile lui Boris Eihenbaum, Boris Tomașevski, Mihail Bahtin, Iuri Tînianov 44 și reperele textualiștilor au pus bazele
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Eihenbaum, Boris Tomașevski, Mihail Bahtin, Iuri Tînianov 44 și reperele textualiștilor au pus bazele discutării parodiei prin prisma literarității 45 ei, noțiune asupra căreia vor insista majoritatea teoriilor ulterioare: "Parodia a fost văzută [de formaliștii ruși, s.n.] ca o substituție dialectică de elemente formale ale căror funcții deveniseră mecanizate sau automatizate. În acest punct, elementele sunt refuncționalizate, ca să le folosim termenul. O nouă formă se dezvoltă din cea veche; numai funcția ei se schimbă. Parodia devine deci un principiu constructiv în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
treizeci decât una, fiindcă imaginea ei apare multiplicată de treizeci de ori pe un ecran de mătase) condamnă miturile false ale societății de consum. 46 L. Hutcheon, A theory of parody, ediția citată, pp. 35-36 ("Parody was seen as a dialectic substitution of formal elements whose function have become mechanized or automatic. At this point, the elements are refunctionalized, to use their term. A new form develops aut of the old; only the function is altered. Parody therefore becomes a constructive
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]