1,091 matches
-
naționali și transnaționali. În fine, ambele teorii acceptă faptul că atât conflictul, cât și cooperarea sunt componente intrinseci ale politicii internaționale: deși neorealiștii vor tinde să accentueze mai mult dimensiunea conflictului, iar neoliberalii pe cea a cooperării, au fost depășite dihotomiile care marcaseră dezbaterile anterioare între realiști și liberali. Repere teoretice ale dezbaterii neorealism neoliberalism Literatura consacrată dezbaterii neorealism neoliberalism a evidențiat mai multe teme de controversă, între care există, evident, multiple conexiuni. În cele ce urmează, vor fi abordate patru
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
politicii globale instituționalizate, însă ea nu acoperă întregul spectru al raporturilor internaționale contemporane. Perspectiva trebuie completată prin analiza actorilor nelegitimi, precum mișcările teroriste transnaționale (a căror relevanță este evidentă, în lumea contemporană) și alte grupuri transnaționale ale crimei organizate. Adoptarea dihotomiei legitim-nelegitim este însă riscantă, pentru că nu ne permite să încadrăm teoretic actori precum mișcările de gherilă sau milițiile, ale căror activități, în diverse părți ale globului, au un caracter transnațional. Tabloul actorilor devine și mai complex dacă abandonăm separarea radicală
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
vorba de mai multe asemenea persoane, instituții, evenimente etc., subsumabile aceleiași etichete (umbrele). Un crochiu de clasificare va cuprinde mai întai perechea de situații: studii de caz simple (singulare), respectiv studii de caz multiple. Al doilea cuplu este dat de dihotomia conturată prin unitatea de analiză: dacă obiectul investigației este abordat holistic - prin investigarea integrată a unei singure unități - sau este privit componențial, adică prin mai multe fațete, ca subunități de studiu. În practică, un studiu de caz în psihologia clinică
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
celebra via media între neorealism și neoliberalism, pozitivism și postpozitivism, materialism și idealism, îl face să fie o construcție teoretică șubredă, mozaicată, cu un grad de generalitate care se pretează la adaptări în fiecare dintre cele două tabere enumerate în dihotomiile de mai sus și căruia, prin urmare, îi lipsește unitatea proprie unui nou curent de gândire. În același context, adepții radicali ai fiecăreia dintre pozițiile menționate critică teoria constructivistă tocmai pentru că este diferită, în anumite aspecte, de convingerile și asumpțiile
Constructivismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1515]
-
hunters they were” (Gamble 2007: 22). Fundațiile mitice ale acestei profunde alterități explică în bună măsură de ce multe excursuri, științifice sau speculative, tind să opună omul paleolitic - la singular, ca și cel al „Genezei” -, societăților agricole, păstorești sau industriale. Această dihotomie pare a condamna oamenii paleolitici la statutul de creaturi frugal socializate<footnote Teoria jocurilor susține, pentru întreaga epoca paleolitică, ideea unor asocieri monogame, practicând un schimb economic reciproc și ușor de monitorizat, pe termen lung, suficient pentru a oferi un
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
perspectivă, criza începe atunci cînd dimensiunea spirituală a unei culturi tradiționale se rupe de dimensiunea practică a vieții în general și de cea a vieții omului in special. Această ruptură este cauza profundă și reală a crizei ca transformare iminentă. Dihotomia dintre spirit și materie declanșează necesitatea rejudecării și reordonării, a re facerii legăturii dintre gîndire și acțiune. Aflarea în criză nu e altceva decât situarea într-un punct critic, acel punct în care, sau lumea este transformată prin re-gîndirea ei
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
până la capăt impresia de cădere. Este înfrântă de diagonalele care o mențin în încrucișarea lor. Diagonalele, deși active din punct de vedere dinamic, prin devierea lor de la grila coordonatelor spațiale, se comportă precum grinzile ce zăbrelesc o clădire. Opunându-se dihotomiei vertical - orizontal și mediind între cele două dimensiuni, ele întăresc stabilitatea pătratului. Sprijinit de forma de V a celor doi susținători, grupul jelitorilor devine un eșafod solid mai degrabă decât o scenă pasageră. Încă o dată simetria centrică a formatului indică
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pasivă la ascensiunea femeii în societate sau, mai rău, bărbați care n-au renunțat la exhibiționismul masculinității (pe fondul acestei mentalități reziduale, delicatețea și valoarea feminină nu participă decât ca să piardă), cred că detenta masculină și-a consumat energia, iar dihotomia umanului: bărbat/femeie nu mai are relevanță de la un anumit nivel. Oricum, femeile n-ar trebui să-și aprecieze valoarea numai după felul în care le văd bărbații, mai ales cei ce se fac că gândesc. Căutarea adevăratei identități e
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
pasivă la ascensiunea femeii în societate sau, mai rău, bărbați care n-au renunțat la exhibiționismul masculinității (pe fondul acestei mentalități reziduale, delicatețea și valoarea feminină nu participă decât ca să piardă), cred că detenta masculină și-a consumat energia, iar dihotomia umanului: bărbat/femeie nu mai are relevanță de la un anumit nivel. Oricum, femeile n-ar trebui să-și aprecieze valoarea numai după felul în care le văd bărbații, mai ales cei ce se fac că gândesc. Căutarea adevăratei identități e
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
a luat numele. De obicei, asemenea discipline au luat naștere ori s-au dezvoltat pe baza potențării semnificației acelui termen. „Hermeneutica“, de care de la Dilthey încoace a rămas legat destinul tuturor „științelor spiritului“ și care a operat astfel o imensă dihotomie înăuntrul cunoașterii în general, împărțind exercițiul reflexiv între principiile exactității și cele ale interpretării „libere“, își are precedența într-o disciplină metodologică ale cărei pretenții se limitau la tehnicile de interpretare proprii filologiei clasice sau studiilor biblice. Sub aceeași suprafață
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Informația strategică și1.1. intelligence economic vs. agrointelligence Istoria demonstrează cum state, regiuni, orașe și corporații au pus bazele puterii lor economice și politice prin gestionarea eficientă a informației. Fiecare entitate și-a dezvoltat propria cultură de intelligence, bazată pe dihotomia de la informație la cunoaștere. Prin globalizarea comerțului, conceptul de intelligence economic a devenit puțin câte puțin o practică internațională și o soluție integrată la actualul mediu vulnerabil, unde informatizarea și era digitală au antrenat aceste abordări pluridisciplinare. Se impune o
Agrointelligence. Securitatea agroalimentară - o nouă paradigmă a globalizării by Steluța Mădălina Pătrășescu Neacșu () [Corola-publishinghouse/Science/84938_a_85723]
-
Totuși, la o analiză mai profundă a celor două concepte, nu par a fi antinomice, deoarece nu se poate trasa o linie între cele două abordări din punct de vedere cultural. A doua problemă care ar trebui dezbătută în cadrul acestei dihotomii aparente, ar fi implementarea unui smart power cultural, ca fuziune între cele două metode de combatere și prevenire a conflictelor interculturale enunțate anterior (hard power și soft power cultural). În concluzie, trebuie să se schimbe abordarea gestionării situațiilor de crize
Agrointelligence. Securitatea agroalimentară - o nouă paradigmă a globalizării by Steluța Mădălina Pătrășescu Neacșu () [Corola-publishinghouse/Science/84938_a_85723]
-
Fac o anumită alegere în viață și nu pot să-mi explic de ce am făcut-o". Casa din Rijnsburg a lui Spinoza, în care a locuit din 1661-1663, astăzi muzeu Omul, pentru Spinoza, este o ființă unitară și nu o dihotomie corp-spirit. Sufletul sau spiritul său nu este altceva decât idea corporis sau "conștiința corpului" (idee adoptată de spiralogie). Omul, fiind o ființă unitară, are totdeauna o unitate de gândire și dorințe. Dorința omului este de a persevera în existență, cu
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
imaginar?" (13). Traseul său demonstrativ duce în direcția câtorva aserțiuni incitante pentru perspectiva pe care o dezvolt în cercetarea de față, așa cum s-a întâmplat și în cazul lui Le Goff: Pentru a ne apropia de o soluție, trebuie depășită dihotomia real-imaginar și, de asemenea, trebuie să se renunțe la utilizarea Rațiunii ca măsură pentru orice. Imaginarul este un produs al spiritului. Concordanța sau neconcordanța sa cu ceea ce se găsește în afară este ceva secundar, chiar dacă nu este lipsit de importanță
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Când primul nivel, cel tipologic (al rolurilor), intersectează registrele verticale, laic, respectiv religios (fiecare sub dublul semn valoric, pozitiv-negativ), generează imaginarul puterii (masculine) și imaginarul cotidianului (marcat de prezența tăcută a marginalilor: femeile, copiii, slugile). În ambele forme se regăsește dihotomia (teoretizată de Eliade) profan-sacru, astfel încât, în panoplia de personaje care populează lumea imaginarului, regăsim atât modelul ideal feminin (Fecioara, sfintele martirizate), cât și anti-modelul (Eva sau, în variantă socială, vrăjitoarea, adultera, păcătoasa), atât modelul "cruciatului", cât și contra-modelul, respectiv trădătorul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
anti-otomane, ci și mărturiile culturale (scrise, materiale sau moștenite prin tradițiile orale) ale exemplarității colective și individuale, ale angajamentului pentru menținerea valorilor identitare. Mecanismul de compunere a acestei matrice a imaginarului pune în lumină factorul antropologic care o și determină (dihotomia feminin-masculin - modelul durand-ian de lectură opozitivă a spațiului, completat de viziunea lui Zumthor și de cea a lui Le Goff asupra timpului), dar și relațiile care interesează direct antropologia puterii (stăpân-supus, putere laică-putere religioasă, putere publică-putere privată). La fiecare nivel
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
creat o mitologie medievală cu valențe istorice și au menținut-o (mai mult în formele oralității) pe structurile precreștine ale arhetipalului, dar cu motivații religioase, românii transformă imaginarul într-o formulă a rezistenței ortodoxe, culturale și identitare. Celebra și funcționala dihotomie occidentală natură-cultură (altfel spus, sat-oraș, propusă de Le Goff) la noi mult timp nu este relevantă, pentru că în condițiile istorice respective și sub presiuni militare și religioase continue, imaginarul popular este absorbit direct în istoriografie; el se întâlnește aici, pe
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Goff - un imaginar oglindit de numeroasele creații "literare"), în spațiul românesc, mai ales istoriografia, cărțile populare, legendele și miturile preiau și păstrează tipologia locală a eroicului (laic; pentru cel religios, hagiografiile). Presiunea evenimențialului și a politicii mereu defensive generează câteva dihotomii situate în centrul sistemului reprezentărilor imaginare, sub semnul mitului întemeierii. Între eroul civilizator și forțele externe distructive, între voievodul creștin și alteritatea păgână este figurată aceeași distanță ca între lumină și întuneric (în sens teologic) sau ca între construcție și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
prezență sporadică în spațiul Moldovei, mai ales la cei dintâi mari cronicari (la Ureche, spre exemplu, există un singur portret feminin, al doamnei Ruxandra, soția lui Alexandru Lăpușneanu); mai târziu, Divanul lui Cantemir propune o reflecție doar aparent modernă asupra dihotomiei trup−suflet, implicit feminin−masculin, realizând de aici, de fapt, o mutație specific medievală pentru imaginarul regalității, înspre simbolul pământului stăpânit, care preia și atributele unei mirese. "Nuntirea" care are loc prin ceremonialul înscăunării așează imaginea pământului mai presus de
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o "poveste" proprie. Simbol totalizant al matricei familiale (trupul matern, casa părintească, locul de origine), dar și al peșterii protoistorice, al grotei christice, al Edenului și al mormântului, constituie locul primordial, centrul topografiei generale, precum și al sistemului de reprezentări colective. Dihotomia medievală natură−cultură devine aici și mai relevantă, pentru că reușește să pună mai bine în lumină opozițiile închidere−deschidere și feminin−masculin. În cazul de față, natura este prezentă prin imaginile diferite ca semnificație ale grădinii (Edenul sau parcul domnesc
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
itinerariul christic, marcat doar de câțiva topoï, ce jalonează însă întregul imaginar medieval: locul nașterii (ieslele), locul propovăduirii (pustiul, casa obișnuită, grădina și casa Domnului), locul morții (Golgota, crucea și mormântul). Multiplicarea centrilor locuirii terestre determină o posibilă reconsiderare a dihotomiei stabilite de Mircea Eliade, sacru−profan. Deși casa reface, prin ritualul întemeierii, Creația și (con)centrează lumea, devenind omphalos − echilibrând simbolic, ca o ancorare la distanță în plan orizontal, muntele și arborele (axis mundi) −, în viața privată cotidiană această dimensiune
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
între abstract și concret sau între universal și particular. Acest lucru înseamnă că privim obiectul într-un sens general atribuindu-i o existență universală și abstractă sau într-un sens restrâns: obiectul poate fi un concept concret și particular. Această dihotomie a obiectului este subordonată categoriei obiectului în sine. Însă obiectul, prin statutul său de fenomenalitate, pare să dobândească mai multe dihotomii în aparență contrare doar aparente, așa cum putem vorbi de un obiect concret, dar abstract ce oferă un contrast între
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o existență universală și abstractă sau într-un sens restrâns: obiectul poate fi un concept concret și particular. Această dihotomie a obiectului este subordonată categoriei obiectului în sine. Însă obiectul, prin statutul său de fenomenalitate, pare să dobândească mai multe dihotomii în aparență contrare doar aparente, așa cum putem vorbi de un obiect concret, dar abstract ce oferă un contrast între două categorii ontice diferite. Un astfel de obiect pare să nu existe întrucât prezintă o contradicție în sine însă, când vorbim
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o relație continuă cu al său contemplator, nu putem decât să încercăm o introspecție ontologică descriptivă, dar și revizionară, în măsura în care prin prima putem stabili principiile prime ale operei și putem trasa direcția de cercetare, iar prin a doua să explicăm dihotomia exprimată de obiectul artei. Ontologia ingardiană descrie structurile realității/realului, ceea ce pentru o ontologie a operei de artă nu e suficient întrucât obiectele artei nu sunt reale decât în măsura în care ne sunt reprezentate prin intermediul simțului. De exemplu: în cazul muzicii, cu
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
survine prin posesia unor obiecte fermecate ce pot fi folosite pentru accentuarea sau însușirea anumitor abilități. Obiectele ficționale magice nu au și nici nu necesită un trecut, ci doar o descriere a funcționalității lor. Apoi, magicul poate fi împărțit în dihotomia dintre magia albă și magia neagră, cu scopul de a se fixa pe anumite elemente și de a oferi simboluri pentru a putea descifra magia practicată. Totodată, magicul devine o caracteristică a anumitor locuri (case, păduri) ce poartă, în mod
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]