1,082 matches
-
actio se păstrează timp îndelungat tocmai datorită acestei opoziții față de regimul gestului în teatru, dar ulterior cuantumul ei de "moderație" nu mai corespunde cu normele comportamentale ale creștinătății. Lectură creștină a gestualității e bazată în chip esențial, susține Schmitt, pe dihotomia dintre trup și spirit: gesturile aparțin trupului, ele sînt deci conotații ale excesului și păcatului. După Sf. Augustin, mîntuirea individului, care este scopul vieții monastice, e preconditionată de înstrăinarea de propriul corp, si aceasta e realizabila prin contopirea propriilor gesturi
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
de caz - toate acestea reprezintă pîrghiile puterii în concepția lui Weber, și ele se regăsesc perfect în cazul disciplinelor psy). Dintre relativ puținele informații privitoare la istoria grupării psy pe care le furnizează cartea, una foarte interesanta se referă la dihotomia normal/anormal. Cine decide între ce limite un individ este, din punct de vedere psihic, normal? Granița între nebunie și sănătate mintală este fragilă, după cum arată Foucault în Istoria nebuniei, tocmai pentru că ea se mișcă în permanență, ca urmare a
Vizită la PSI-holog by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17686_a_19011]
-
simbolice ale cuvîntului). Descoperim pledoarii pentru călătorie ca mod de cunoaștere, pentru privirea proaspătă care să înlăture monotonia obișnuinței cu locurile, pentru cumpănirea între idei, fapte, aspecte opuse ș.a.m.d. Un singur exemplu, detronarea tiraniei gîndirii în linie dreaptă: "dihotomia aceasta a realului, operată pas cu pas și cu de-a-măruntul, separă pentru a uni, căci distingînd fețele lui antitetice vede în el un singur Ianus. Privind însă realul cînd dintr-o parte, cînd din cealaltă, gîndirea pășește încoace și-ncolo
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
mistică, apoi complicatele, genialele sfinte catolice. Psihanaliza feminității e punctul de plecare pentru reducții structuraliste "clasice". A fi femeie este echivalent cu "a fi cel slab" sau "cel care își permite nevroza". Psihanaliza este astfel, încă un argument pentru persistența dihotomiilor gândirii tradiționale ce vor fi deconstruite în poststructuralism, iar sacralitatea funcționează ca un soi de background al lor, postulând că "ceea ce este da, da; ceea ce este nu, nu"; prag de inhibiție și motor de refulare. Dihotomiile reconstruite de Kristeva vin
Despre psihanaliză și sfinți by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15492_a_16817]
-
un argument pentru persistența dihotomiilor gândirii tradiționale ce vor fi deconstruite în poststructuralism, iar sacralitatea funcționează ca un soi de background al lor, postulând că "ceea ce este da, da; ceea ce este nu, nu"; prag de inhibiție și motor de refulare. Dihotomiile reconstruite de Kristeva vin ca manifestări de gândire dualistă tare. Sacrul este deopotrivă relație dată și convenție. Sfințenia este, așadar, produs istoric și cultural, dar și tot ceea ce forțează limitele simțurilor, ceea ce rezultă din efortul epuizant sau din moarte (Orfeu
Despre psihanaliză și sfinți by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15492_a_16817]
-
neagră, da sau nu, inocență sau vinovăție - și e imposibil să nu observi cît de fascist apare astfel limbajul jurnalistic, cel al topurilor, cel care se preface pe dată în probă. Or, în realitate, semnificațiile umanului se află dincoace de dihotomia la care te obligă spusul. Eric Marty povestește în emisiunea dedicată prezenței lui Barthes la Collège de France cum, într-un curs, spune à propos de zahăr: „Pentru mine, zahărul nu e dulce, e violent.” Nu-i nevoie să ne
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
îngerilor/ din maramureșene colinzi." Este în viziunea poetică a domnului Grigurcu ceva din arta suprarealistă a unui Magritte sau Dali, unde abisalul ia forme reificate și stranietatea juxtapunerilor comunică o viziune profund personală asupra lumii, scăpată din chingile reprezentărilor convenționale. Dihotomia din titlu este consecvent subminată de corespondențele care alcătuiesc substanța acestor poezii. Gheorghe Grigurcu, Acul și steaua, Editura Charmides, Bistrița, 2001, 108 pag.
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
visuri. Este un roman cu mai multe povești, iar autoarea ne anunță încă de la început să fim atenți la o temă anume, a eșecului, „care, uneori, atunci cînd oamenii se prăbușesc, devine o modalitate de a-și vindeca propriile false dihotomii și separări“. Doris Lessing s-a născut în 1919, într-o familie de origine britanică. Atrasă de ideologia comunistă, se disociază definitiv de aceasta pe la mijlocul anilor ’50, în urma denunțării abuzurilor regimului stalinist. Între 1951 și 1959 publică ciclul Children of
Doris Lessing - Carnetul auriu () [Corola-journal/Journalistic/5788_a_7113]
-
Între ceea ce simți și ceea ce exprimi există aceeași distanță ca între suflet și cele 24 de litere ale alfabetului." Intrăm aici într-o logică a alienării despre care știm astăzi prea multe pentru a mai insista asupra ei. Pe scurt, dihotomia les mots versus les choses este tradusă de Gleize în termenii expresie versus experiență. O dată cu convingerea că experiența este ireductibilă la expresie, se naște antiliteratura supusă unicului criteriu al autenticității. Expresia se va strădui să devină experiență cu orice preț
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
mantă albă și (latinist habotnic) deplînge imposibilitatea de a purta nobila togă romană, este aproape imposibil de pus în aceeași ecuație cu filosoful sobru care caută ,,echilibrul între antiteze" ori cu primul președinte al Societății academice române. Unii comentatori pun dihotomiile existențiale și de gîndire pe seama vremurilor neașezate, la intersecția dintre veacuri, dintre două culturi, dar mai ales dintre două orînduiri sociale și îl consideră un ,,om de răspîntie" (G. Munteanu). Alții îl văd deja instalat într-o ,,posteritate durabilă". Recuperarea
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15577_a_16902]
-
se revoltă împotriva limitelor limbajului, ale semnului. E invocat scepticismul lui Ionesco față de literatură, id est față de abordarea creației drept limbaj ("«Filologia duce la crimă» - aceasta este miza pedagogică a rebours, parodiată, din Lecția"), poziție din care derivă o "paradoxală dihotomie" între noțiunea de literatură, "falsă din punctul de vedere al statutului ontologic, fiindcă e bazată pe cuvîntul devitalizat, pe suplimente sau referințe diferențiale, în sensul lui Derrida", și cea de ficțiune, "adevărată, căci bazată pe «viața» imaginarului de tip oniric
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
cetățean care acceptă pe lîngă valorile propriei sale culturi și pe cele ale culturii vecinului va avea numai de cîștigat. Din interferența diverselor moșteniri culturale, prin comunicarea plurilingvă, vor apărea noi identități personale, comunitar-civice, regionale. Transculturalitatea și identitatea multiplă anulează dihotomia local-universal și devine expresia globalismului la nivel cultural și educațional. Este un ideal corect din punct de vedere politic, perfect rațional, dar destul de greu de atins în practică. (Prea) Mulți dintre contemporanii noștri tratează cu un dispreț nedisimulat chiar cultura
Îndreptar de corectitudine politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12947_a_14272]
-
care adastă tainele mari, grele de sens și de miracol, ale existenței. Pasărea tăiată este o parabolă a inițierii în taina gravă a morții. Copilul aflat la vârsta candorii ia cunoștință de inserția tanatosului în cadrul viului, ia cunoștință de această dihotomie fundamentală a cunoașterii umane: aceea a vieții și a morții. Traumatismul acestei percepții a sfârșitului este marcat și de folosirea în două ipostaze a verbului "a uita", care, de altfel, se află într-o relație de contaminare semantică și simbolică
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
la fel cum metafora e un silogism prescurtat, la care din trei termeni se păstrează numai doi. Această regresie numerică, de la trei (treimea silogistică) la doi (perechea de termeni din orice metaforă) și apoi la unu (simbolul e contopirea unei dihotomii într-un singur termen) se regăsește la Schopenhauer. În fine, arta autentică redă divinul și nimic altceva, iar creația unui artist nu e expresia eului personal. Dacă vrei să iei peste picior un creator e îndeajuns să-i spui că
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
ne face să ne învîrtim în jurul lui. Dar în cărțile mele încerc să ajung la pacea totală a misticului, la anihilarea diferenței dintre om și divinitate. Pe de altă parte, în lumea noastră modernă bîntuie un exemplu clasic, cel al dihotomiei dintre comunism și fascism. Fasciștii spun că sînt luptători anti-comuniști, iar comuniștii că sînt luptători antifasciști. Ambele curente sînt bazate pe legea terțului exclus. În mentalitatea americană, unică în istorie ca putere care cucerește într-un război și nu preia
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
postmodernă în care trăim. Chiar dacă, din punct de vedere teoretic, evaluarea maioresciană din studiul În contra direcței de astăzi în cultura română își mențne valabilitatea, totuși diagnoza lovinesciană, formulată cu ajutorul grilei sincronismului, apare mult mai riguroasă, sub raportul faptelor istorice petrecute. Dihotomia real/ ideal își spune încă o dată cuvîntul. Orientările tradițonaliste, generoase în intențe, și-au vădit falimentul. Crima spirituală cea mai gravă s-a petrecut în regimul comunist, cînd joncțunea catastrofală dintre internațonalismul proletar și națonalism a produs efecte care perturbă
Sincronism și globalizare by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/13792_a_15117]
-
speța acelui "let's pretend", atât de îndrăgit de Lewis Caroll (formule de tipul "ca și cum", "dacă ne-am spune", "să ne închipuim că" etc., pot fi descoperite pretutindeni în versurile poetului). Se poate vorbi deci despre o permanentă problematizare a dihotomiei implicite dintre "realitate" și "ficționalitate", care deși nu pare a exclude cu totul unele asumpții metafizice, sugerează totuși că Logosul celebrat de moderniști nu poate supraviețui decât sfărmat și risipit în diferențe. Esențial rămâne aici jocul aparențelor derizorii, spectacolul carnavalesc
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
cuplu caracterologic: Serafim Ponoară, ,ingenuul aservit frumosului, firea angelică inadaptată la destin", și Anghel Farfurel, ,îngerul căzut, ușor demonizat, adaptat caraghios la noile realități, fiind aservit în toate utilitarismului". Acest cuplu ar ilustra nici mai mult, nici mai puțin decât ,dihotomia platoniciană daimonion-omul-marionetă" (speculație cu totul aberantă). Pe derizoriul subiectului s-au grefat supralicitările criticii, dând naștere unei întregi comedii a interpretărilor, anticipate de Academicianul din textul romanului, un comentator detașat autoironic. Admirația nemăsurată față de romanul mediocru Povestea cu cocoșul roșu
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
Anghelescu, în excelenta sa carte consacrată "falsurilor, farselor, apocrifelor, pastișelor, pseudonimelor și altor mistificații ", dă contur - dincolo de exercițiul istoric restrîns, dar pe canavaua de neînlăturat a mentalităților - ideii că, prin ficționalizare, mistificarea poate deveni "adevăr" literar, cel puțin cîteva din dihotomiile enunțate sînt rezolvate implicit și acceptate ca atare. Cu alte cuvinte, criteriul de valorizare devine esențial și, totodată, plasează textul, prin receptare, într-o zonă de interes bine delimitată. De altfel, și avalanșa de memorii, jurnale, autobiografii etc. din ultimele
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
biologic oferă șansa unei comunicări între științele naturii, psihologie, științele sociale și creație. Prin cultivarea unor astfel de corespondențe infrastructurale, înțelegerea tuturor acestor domenii se adîncește, se dinamizează: "Contrar structuraliștilor, postmodernii nu gîndesc în diade și binalități, inclusiv de genul dihotomiei sincron/diacron. Fixîndu-și ca obiect dinamica structurilor de sens, nu forme reificate, perspectiva lor este holistă: nimic, inclusiv istoria nu mai rămîne în afara textului/limbajului. Situate la egală distanță de scientismul structuralist și de indeterminismul deconstrucționist, pragmatismul, glossematica, semioza socială
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
pe asfalt" (asfaltul ca simbol al habitatului urban, dar și al unei lumi uniforme, cenușii, în care până și câinii i-au împrumutat, printr-un fel de "mimesis", culoarea) și, în sfârșit, trasoarele care brăzdează cerul, anunțând, cumva, "începutul sfârșitului". Dihotomiei interior-exterior îi corespunde, totdeodată, una a timpurilor; fiecare percepe timpul în felul său, fiecare își reprezintă, cum ar spune Husserl, propria lume: pentru cei de-afară, de pe străzi, clipă a explodat, "timpul nu mai are răbdare"; infernul în care se
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
alți ochi. De pildă, distincția fermă dintre obiecte fizice, materiale, și abstracțiuni sau reprezentări ideale. Într-o lume sofisticată ca a noastră, o lume a virtualului mai consistent uneori decît realul, cum i-ar plăcea lui Baudrillard să spună, asemenea dihotomii au devenit de mult simpliste. Sînt personajele ficționale plăsmuri ale închipurii noastre (prin noi înțelegîndu-se deopotrivă autori și cititori), sau depășesc ele sfera imaginației? Thomasson află un răspuns la asemenea interesante întrebări propunînd o teorie a ficționalului modelată după diverse
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
foarte important, și în imediat, și pe termen lung, asupra procesului de rafinare a moravurilor private în spațiul civilizației moderne românești", exercitând "o funcție de civilizare, de îmblânzire a moravurilor, a pasiunilor". Trecând în domeniul "spațiului public", observăm cu surprindere că dihotomia public/ privat nu este sinonimă cu aceea dintre opera beletristică și cea jurnalistică. Deși eseistul nu ignoră "proza argumentativă", publicistica joacă un rol secundar în ansamblul monografiei, de vreme ce distincția amintită trece chiar prin miezul poeziei eminesciene. Astfel, dacă "imaginarul privat
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
lucru foarte simplu: întoarcerea filozofilor la știința lor � o știință rațională pusă în slujba căutării și aflării adevărului, nu a sabotării conceptului însuși de adevăr � și a literaților la îndeletnicirea lor � arta pusă în slujba înfrumusețării lumii. Simplific, dar această dihotomie stă de fapt la baza unui efort de genul celui întreprins de cartea discutată. Spre deosebire de mulți alții, Susan Haack nu disprețuiește tipul de gîndire pe care îl întîlnim într-un roman sau o poezie, în sensul că nu-l consideră
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
o joncțiune a spațiului privat, intim, acela care ne definește în singurătatea și unicitatea noastră umană, cu cel public, al agorei, unde trăim alături de ceilalți, comunal, cu toate rigorile, relele și bunele ce decurg de aici. Deși recunoscută că falsă, dihotomia privat/public are rădăcini adînci, nu doar filozofice, ci mai ales într-un mental comun care ne-a convins, pe diverse filiere (religioase, literare, filozofice, sociologice, psihologice) că de cele mai multe ori lumea dinăuntrul nostru nu are nimic de-a face
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]