809 matches
-
în care am urmărit articularea și evoluția ideii de independență în memoria națională românească, aceasta este intim sudată de întemeierea statalității. Basarab, devenit ulterior demontării mitului lui Negru Vodă, dintr-un succesor al acestuia în Basarab I Întemeietorul și izvor dinastic, este învestit ca figură simbolică a neatârnării românești. Convertirea identitară a lui Basarab, din succesor în tripla calitate de întemeietor, eliberator și cap dinastic, deschide o fereastră înspre observarea modului în care funcționează mecanismele de construcție mitică a memoriei colective
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
demontării mitului lui Negru Vodă, dintr-un succesor al acestuia în Basarab I Întemeietorul și izvor dinastic, este învestit ca figură simbolică a neatârnării românești. Convertirea identitară a lui Basarab, din succesor în tripla calitate de întemeietor, eliberator și cap dinastic, deschide o fereastră înspre observarea modului în care funcționează mecanismele de construcție mitică a memoriei colective. Lupta de la Posada din 1330, încheiată cu victoria lui Basarab împotriva regelui Ungariei Carol Robert de Anjou, devine o prefigurare istorică a marelui "Război
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
neatârnate, se configurează tot mai pregnant suprastructura monarhică a memoriei naționale. Ținând pasul cu succesiunea evenimentelor politice, în special cu Marea Unire din 1918, urmată de încoronarea lui Ferdinand I ca rege al României reîntregite, ideea monarhică evoluează înspre principiul dinastic. Dinastia devine coloana vertebrală a stalității românești. În pas cu desfășurarea evenimentelor politice ale contemporaneității, în special cu structurarea dinastiei Hohenzollern- Sigmaringen și instituirea Casei Regale de România, pe planul istoriografiei oficiale se conturează din ce în ce mai concret ceea ce L. Boia numește
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
devine coloana vertebrală a stalității românești. În pas cu desfășurarea evenimentelor politice ale contemporaneității, în special cu structurarea dinastiei Hohenzollern- Sigmaringen și instituirea Casei Regale de România, pe planul istoriografiei oficiale se conturează din ce în ce mai concret ceea ce L. Boia numește "mitul dinastic" (Boia, 1997, p. 239). Vom deosebi între două concepții ale noțiunii de dinastie: i) o înțelegere strictu sensu, de familie de suverani ai cărei membri se succed neîntrerupt la conducerea statului; ii) o accepțiune mai puțin strictă, de dinastie simbolică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de familie de suverani ai cărei membri se succed neîntrerupt la conducerea statului; ii) o accepțiune mai puțin strictă, de dinastie simbolică. Vom urmări cum cele două concepții converg înspre configurarea ideii de "dinastie națională" românească. Prima cărămidă a construcției dinastice a fost așezată de B.P. Hasdeu. În fruntea avangardei gândirii romantice, Hașdeu elaborează un "splendid edificiu imaginar" (Boia, 1997, p. 139) a cărui concluzie probează rădăcinile dacice ale basarabilor, precum și continuitatea milenară a dinastiei. Monumentalul Etymologicum Magnum Romaniae. Dicționarul limbei
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1894). Prin mijloacele analizei lingvistice, Hasdeu ajunge la concluzia că Basarab I Întemeietorul, și dinastia instituită de el, își au rădăcinile istorice în casta dacică a nobililor numiți "Sarabĭ", "organizată de regele dacic Berebista" (Hasdeu, 1887-1898, p. 2591). O linie dinastică neîntreruptă îi unește pe Decebal, Basarab I, Mircea cel Bătrân și Vlad Țepeș. Tot din casta nobiliară a Sarabilor se trag, pe lângă "ceĭ maĭ marĭ regĭ cu Decebal în frunte" și cinci împărați romani. Prin trasarea acestei linii care conectează
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cel Bătrân și Vlad Țepeș. Tot din casta nobiliară a Sarabilor se trag, pe lângă "ceĭ maĭ marĭ regĭ cu Decebal în frunte" și cinci împărați romani. Prin trasarea acestei linii care conectează figurile eroice ale neamului, istoria românilor este vertebrată dinastic. O singură dinastie autohtonă, cea a basarabilor, ridicată din rândurile unei "caste nobilitare" dacice, a condus destinele neamului din cele mai vechi timpuri până în modernitate. Iată cum, prin ideea dinastică, a fost soluționată problema spinoasă a continuității politice românești de-
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care conectează figurile eroice ale neamului, istoria românilor este vertebrată dinastic. O singură dinastie autohtonă, cea a basarabilor, ridicată din rândurile unei "caste nobilitare" dacice, a condus destinele neamului din cele mai vechi timpuri până în modernitate. Iată cum, prin ideea dinastică, a fost soluționată problema spinoasă a continuității politice românești de-a lungul mileniului negru (de la retragerea aureliană până la întemeierea Țării Românești). Hasdeu a împletit primele noduri ale firului dinastic românesc. El va fi continuat pe elaborarea ideii de dinastie simbolică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din cele mai vechi timpuri până în modernitate. Iată cum, prin ideea dinastică, a fost soluționată problema spinoasă a continuității politice românești de-a lungul mileniului negru (de la retragerea aureliană până la întemeierea Țării Românești). Hasdeu a împletit primele noduri ale firului dinastic românesc. El va fi continuat pe elaborarea ideii de dinastie simbolică, prin care Carol I și Ferdinand I vor fi plasați în continuarea dinastiei naționale românești, în prelungirea marilor figuri eroice ale neamului. Concluzii: consolidarea memoriei naționale. Perioada 1918-1947 stă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
exaltarea virtuților românești arătate în gloriosul trecut național. Merită de asemenea subliniată legea actualizării politice a memoriei colective, așa cum o arată evoluția ideii de regalitate (elaborată în memoria națională în trena ridicării principatului România la regat în 1881) în principiul dinastic (ulterior momentului încoronării regelui Ferdinand I la Alba Iulia în 1922). 3.4. Antinaționalism comunist (1947-1964) 3.4.1. Cadrul politic Urmările teritoriale ale războiului au constat în recuperarea Transilvaniei de nord (prezentată ca un cadou din partea lui Stalin care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
moșierimea română, în frunte cu regele Carol, poartă răspunderea pentru faptul că ostașii români au fost trimiși pe front fără echipament, fără armament" (Roller, 1952, p. 418). Carol al II-lea este și mai blamabil pentru "fascizarea" țării. Moștenitorul tronului dinastic este condamnat pentru cârdășia sa nu doar cu elementele potențate ale regimului burghezo-moșieresc, cât și pentru protejarea intereselor capitalismului imperialist occidental. Lichidarea trecutului monarhic devine unul din principalele țeluri politice urmărite de noul regim de "democrație populară". Îmboldiți de simțul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
independența îmbracă semantica luptei sociale pentru idealul egalitar, o luptă care va fi condusă, începând cu secolul XX, de Partidul Comunist Român. Componenta monarhică a memoriei naționale, adăugată în secolul naționalist ca urmare a evoluțiilor politice în direcția constituirii monarhiei dinastice, a primit o lovitură de grație. Ideea monarhică este abolită din memoria istorică românească la fel cum monarhia a fost abolită din organizarea politică statală. Motivele de soteriologie și martirologie, elaborate în perioadele de unificare și consolidare a memoriei naționale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
În versiunea național-comunistă a memoriei istorice românești, spiritualitatea creștină în general și Biserica Ortodoxă în special dispar cu desăvârșire din meta-povestirea istoriei românilor. Motivul monarhic este menținut în unghiul mort al oglinzii retrospective a memoriei național-comuniste. Tema regalității și ideea dinastică, extirpate din memoria românească de îndată ce aceasta a intrat sub gestiune socialistă, continuă să fie subiecte tabu ale istoriei naționale. Discursul literaturii didactice din manualele de istorie este înzestrat cu dispozitive de "hermeneutică subminativă" la adresa ideii de regalitate. După cum s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
regăsesc invariabil în toate formulele în care s-a prefăcut memoria românească. Alte categorii structurale care au organizat memoria istorică românească au fost adăugate sau înlăturate pe parcurs, în funcție de circumstanțele politice ale vremii. Tema regalității, evoluată în timp în ideea dinastică, ilustrează cu elocvență regulile de funcționare ale legii actualizării politice a memoriei colective. Totuși, dacă avem o invarianță structurală la nivelul categoriilor formale de bază în care este configurată memoria istorică românească, nu același lucru se poate spune despre conținutul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nașterii moștenitorului tronului, și putea acționa ca regentă la moartea soțului său. De această poziție beneficiase atât mama lui Ludovic al XIII-lea, Maria de Medicis, cât și autoritara și intriganta Caterina de Medicis, bunica sa. Prin această naștere, harta dinastică a Europei se transformase complet. Fratele mai tânăr al regelui, ducele Gaston d‘Orléans și-a văzut destrămat visul de a ajunge regele Franței într-o clipă. Ducele d‘Orléans este considerat de către istorici ca fiind întruchiparea lipsei de loialitate
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de vasalitate semnifică faptul că legătura întemeiată pe dreptul feudal devenise nucleul noii ordini de stat. Aceasta înseamnă că procesul de feudalizare s-a accelerat. Domnia lui a produs efecte profunde și pentru că rex și regnum erau indivizibile, iar regulamentul dinastic pe care l-a adoptat în 929 a modificat succesiunea la tron (fiii regelui nu mai participau în egală măsură la tron): desemnarea succesorului, cu acordul marii nobilimi. Este un principiu mai mult decât german sau franc, este un principiu
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
cunoaștem de la Rudolf I de Habsburg. Delimitarea totală a funcțiilor Dietei imperiale față de actul electiv era întărită. După domnia lui Henric al VII-lea de Luxemburg (1308-1313)140, până în 1346 reapare anarhia, pe fondul luptelor pentru tron desfășurate între familia dinastică de Habsburg, conții de Luxemburg și principii Bavariei. În aceste lupte au intervenit Franța și papalitatea, ceea ce a declanșat o mișcare protestatară sub conducerea arhiepiscopului de Mainz. Adunările principilor electori de la Oberlahnstein și Rense (1338) au proclamat necesitatea menținerii drepturilor
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în urma invaziei suedeze, să se alieze cu împăratul în aceeași cauză, dar pacea din Westfalia o va găsi din nou alături de Franța. Ambițiile Franței au transformat Războiul de 30 de ani dintr-un conflict religios și teritorial, într-un război dinastic. Pentru Richelieu și ministrul spaniol Olivares, timpurile abilităților diplomatice au trecut. Europa statelor naționale, între care pe primul loc se afla Franța, trebuia să pună capăt ambițiilor imperialiste ale Habsburgilor. Se anunța o nouă înfruntare, care va dura mai mult
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
primit, de asemenea, localitatea Brisach, un important punct strategic și de comandă pe Rin, numit și "poarta Strasburgului". Aranjamentele teritoriale ale Tratatului de la Münster deschideau drumul Franței spre o posibilă invazie în "Rhineland". Pacea westfalică legitima ideea suveranității și autonomiei dinastice, dar în acest fel se promova politica de fragmentare a Europei 251. Cu toate acestea, ideea de solidaritate și interdependență a fost susținută de către unii istorici: este ideea unei societăți a statelor, a unei politici cu trăsături comune, ce include
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
nu au anticipat puternica afirmare a Franței prin Ludovic al XIV-lea, încorporarea conflictelor coloniale în sistemul statelor europene, declinul precipitat al Suediei, ridicarea Prusiei și Rusiei. Pacea va fi incompletă și la nivelul particular, și la cel general. Neînțelegerile dinastice (războaiele de succesiune ale Spaniei și Austriei), conflictele coloniale vor genera un nou sistem politic european: Westfalia va rămâne "umbra unei idei constructive"254. După un secol de războaie, Habsburgii au fost nevoiți să constate eșecul ambițiilor lor. Tentativele lor
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Germania, regele Prusiei, principele elector de Hessa, ducele de Braunswick, regele Angliei în privința Hanovrei și, în sfârșit, ducatul actual al Varșoviei în profitul Prusiei". Aceste cuvinte exprimau pentru prima oară de o manieră categorică și clară, care nu urmărea interese dinastice ca în cea mai mare parte a războaielor precedente -, că Austria chema Europa la luptă contra omului (Napoleon Bonaparte) care era în curs de a schimba profund harta Europei și că monarhia dunăreană era hotărâtă să sprijine suveranii europeni pentru
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Alianță de la Viena. Napoleon al III-lea dorea războiul, el trebuia să-și ia revanșa contra Rusiei: în primul rând personal, pentru modul înjositor în care a fost tratat de țarul Nicolae când a fost încoronat; în al doilea rând dinastic, pentru a răzbuna înfrângerea lui Napoleon Bonaparte (unchiul său)393. Iritată de poziția Rusiei în războiul Crimeei, după o perioadă de nesiguranță în orientarea ei Bismarck spunea despre Frederic Wilhelm al IV-lea că politica regelui Prusiei seamănă cu un
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
că ei numai pe El îl au, chiar dacă votanții i-au dat cu tifla), dar asta e, îmi pun cenușa în cap și admit spășit că domnul Cârlan sprijină reforma morală în partid, că luptă impotriva nepotismului și a principiului dinastic în politică, că vrea ca structura de finanțare subterană a partidului său să fie dracului o dată anihilată, că e de acord, firește, ca un bun camarad al său, binecunoscut ofițer superior al poliției politice ceaușiste pus staroste peste "zgarda" de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
judecată și de bun-simț. În ce mă privește, singura speranță pe care o mai am, pâlpâind, gata de extincție, este că dacă va câștiga până la urmă actualul președinte, va învăța ceva din numeroasele-i greșeli din ultimii doi ani (pedelismul dinastic, propriii moguli, ministresele și atitudinea viril-intolerantă și inflexibilă care a iritat pe toată lumea). Dacă va câștiga contracandidatul său, sper ca insinuările de campanie să nu se adeverească ("vocile" familiei, influența lui Vanghelie, jocurile mogulilor) și să nu vedem iarăși instaurată
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
încercări neconstituționale de lovitură de stat parlamentară. Dar tot asta l-a făcut, ca pe toți politicienii care se cred providențiali, să creadă că orice decizie de-a sa, subiectivă, este bună pentru țară. Corcolirea "mogulilor" proprii, instituirea ridicolului "pedelism dinastic" al celor două Elene de poveste ale sale, umilirea prim-miniștrilor și apoi a milionului de bugetari cărora le-a tăiat, cu de la sine putere, jumătate din venituri pentru o fantasmagorică rețetă de trecut criza și, în fine, modul nerușinat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]