1,683 matches
-
ușor căzut în desuetudine. 50 I. Voicu, Nerecurgerea la forță și la amenințarea cu forța, componentă esențială a noii ordini mondiale, în "Era socialistă", nr. 20, octombrie 1977. * Doctor în istorie, membru fondator al A.A.D.C.R. (Asociația Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră din România); membru fondator al A.R.P.E. (Asociația Română pentru Politica Externă); director în M.A.E. (1971-1973) al Direcției Asia și Orientul Mijlociu și (1973-1974) al Direcției Asia, Africa, Orientul Mijlociu și America Latină; ambasador în Pakistan (1974-1981); director al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
timp. Mai cu seamă acela pe care îl au europenii de a se adresa interlocutorului spunând „dumneavoastră“, de parcă ar fi mai mulți, sau „domnia ta“, de parcă ar fi o femeie absentă. În arabă, se spune „tu“ la toată lumea, prinț sau servitor. Diplomatul făcu o pauză, nu atât pentru a cugeta, mi se părea mie, cât pentru a da mai multă solemnitate cuvintelor ce aveau să urmeze. Stătea pe unicul scaun din încăpere și avea pe cap o tichie roșie care se mula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
linte, am căpătat carne și lasagne, cu vin roșu de Trebbiato, din care am băut moderat. Florentinul n-a întârziat să-mi comunice vestea pe care o așteptam: papa avea să mă primească, din mâinile lui Pietro Bovadiglia. Piratul și diplomatul s-au înfățișat împreună în fața celulei mele de ziua Sfântului Valentin. Papa ne aștepta chiar la castel, în bibliotecă. Plin de fervoare, Bovadiglia se aruncă la picioarele lui; Guicciardini îl ajută să se ridice, mulțumindu-se, în ce-l privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un gest larg de bucurie, și în brațele lui. I-am spus că parcă avusesem o presimțire că ne vom întâlni acolo, sub umbra marelui Mihai. A dat să scape, să treacă mai departe. A vrut să-mi ofere și diplomatul. L-am refuzat, amintindu-i că eu sunt studentul pe care era cât pe ce să-l dea afară din partid, pe vremea când era adjunct la organizația de bază de la noi din facultate. „Ce să-i faci“, a mormăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și să mă strângă de fund. Mă feream ca o fată mare, căutând să-mi înfrâng pornirea de a-l pocni. Mă dădeam când într-o parte, când în alta, prefăcându-mă că nu-i observ insistențele. Îi țineam și diplomatul, și sacoșa cu albitură, dând să-l sprijin cât mai bine cu umărul să nu cadă. Știam că nu mai aveam apoi cum să-l ridic. Dimpotrivă, riscam să mă prăbușesc și eu peste el - și pe mine cine avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
printr-o telegramă oficială, pentru că au fost luați și ei în seamă alături cu alte țări, precum Kârgâstanul, Bhutanul și nu în ultimul rând Burkina Faso. Astfel, aflăm dintr-o telegramă publicată recent, că departamentul de Stat american, le-a cerut diplomaților săi de la București să obțină "date biometrice" despre "lideri și consilieri actuali, sau emergenți" din România, potrivit unei note publicate de Wikileaks și citate de "The Guardian" în ediția electronică. Nota diplomatică, este datată din 16 iunie 2009, fiind inclusă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
înfeudare față de Tripla Alianță. Pe 10 iunie, România declara război Bulgariei (urmată de Turcia), armata română, constituită în mai multe coloane traversa Dunărea între Sudul Dobrogei și Corabia. Înaintarea rapidă a trupelor române spre Sofia a provocat neliniște în rândul diplomaților străini privind soarta Bulgariei. Într-un raport adresat Regelui de către Titu Maiorescu - șeful Guvernului - din 28 iunie - 11 iulie 1913 se arăta că în acea zi a fost vizitat de ministrul Blondel, apoi de cel german, austro-ungar, dar și de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
cum a scris unul o poveste co-lo-sa-lă, ultra, doi funcționari îl arestează, așa, sanchi, pe cetățeanul ABCK, da, pe domnul K, în Praga metafizică și glumeață. Procesul, da, da, basm celebru, e-norm, colosal, și cum a fost doborât avionul cu diplomatul Homar Hamar sau Olde Eld Elsen, în Orientul musaca mijlociu mistic și ce-a zis Papa când i s-a propus să se opună lui Hitler și ce se mai spune despre și cum se face că și ce clocește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am mâncat cu fulgi cu tot... Trăncănea și se umfla În pene, jovialitatea lui de mitocan viclean. Degeaba făcuse aluzie la ședința de la Institut, degeaba se uitase de două ori la ceas. Celălalt se tolănea, din ce În ce mai confortabil, pe canapea, cu diplomatul Între picioare, și paharul Îi era iar gol. A dat să i-l umple iar, dar, când a Întins mâna mică, cu degetele Încovoiate, spre sticla de cristal, sperând că o să facă semn că i-ajunge, cu acel Agâp! al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
șef pe toată regiunea, se târau directorii de licee În genunchi la el! Nu cumva Îl nemulțumește ceva la nota lui? În stânga ține hârtia, depărtată mult de ochi, În dreapta paharul pe care Îl tot duce la gură, Între genunchi strânge diplomatul. Se Încruntă pentru că citește fără ochelari sau nu Îi convine ceva din ce vede? * 4 martie 1986 Notă informativă Cu ocazia vizitei pe care am făcut-o În Italia Între 19 ianuarie și 21 februarie 1986, ca invitat al universităților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Și totuși, e hotărâtă să dispară. Ciudat! Într-un separeu din restaurantul hanului, Manuc tocmai lua masa în compania secretarului Ambasadei Suediei la Sankt Petersburg. Hummel se afla în drum spre Constantinopol și abia sosise la București. Era foarte târziu. Diplomatul se simțea obosit și ușor dezorientat. Călătorise mizerabil, săltând din groapă în groapă și prin noroaie interminabile. Cum Dumnezeu mai fac ăștia comerț? Cum comunică ei cu restul lumii? se întrebase tot drumul, de când trecuse granița principatelor, înjurând printre dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de export franceze. Va fi război! Va fi război mare! Numai un orb nu vede asta. Și, zău, cred că generalul Kutuzov suferă cam de așa ceva. Stă liniștit, în timp ce soldățeii austrieci, aliații lui Napoleon, tropăie în jos, tot spre Brașov. Diplomatul suedez se aplecă peste masă și continuă cu voce scăzută: ― Vă spun din sursă sigură: îmi pare rău pentru Kutuzov, dar țarul e hotărât să-l înlocuiască. Va numi un alt general, dacă nu cumva l-a și numit deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Avea oare să se năpustească, orb, asupra celor care-l zgâlțâiseră? Primeam scrisori din partea cititorilor care mă interogau cu Îngrijorare, cerându-mi să devin ghicitor. Purtând Încă În memorie Răscoala Boxerilor chinezi de la Pekin, din 1900, luarea ca ostatici a diplomaților străini, dificultățile corpului expediționar, confruntat cu bătrâna Împărăteasă, Înfricoșătoare fiică a Cerului, ei se temeau de Asia. Persia va fi fost oare diferită? Răspundeam cu hotărâre „da”, având Încredere În democrația care se năștea. Într-adevăr, tocmai fusese promulgată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Russel, Într-un costum gri, cu papion În ape și mustață pe oală, asemănătoare celei a lui Theodore Roosevelt, dar cu contururi mai Îngrijit trasate, și Fazel, În veșnica sa tunică albă, cu pelerină neagră și turban albastru. Bineînțeles că diplomatul a deschis discuția, Într-o franceză ezitantă, dar corectă. — Întrunirea care are loc astăzi face parte din cele care schimbă cursul istoriei. Prin intermediul persoanelor noastre, se Întâlnesc două națiuni, sfidând distanțe și deosebiri: Statele Unite, care sunt o națiune tânără, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trebuie să vă informez că un al doilea ultimatum este În curs de pregătire la Sankt-Petersburg. Vă voi aduce la cunoștință conținutul său de Îndată ce-mi va parveni”. O promisiune respectată. Peste cinci zile, pe 29 noiembrie la prânz, diplomatul Îi prezentă ministrului Afacerilor Străine textul noului ultimatum, adăugând verbal că acesta primise deja aprobarea Londrei și că trebuia să capete satisfacție În patruzeci și opt de ore. Primul punct: concedierea lui Morgan Shuster. Al doilea punct: să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ieșim, să ne plimbăm! Mă sufoc aici. Mergem pe malul gârlei, pe lângă casele vechi în fața cărora, pe băncuțe, stau babe interbelice. Intrăm în Herăstrău și mărșăluim împreună cu coloana de funcționari care se plimbă pe aleea strâmtă dintre lac și Clubul Diplomaților. Umblăm în cadență: stâng-drept-stâng-drept. Altminteri ne-am împiedica și ne-am rostogoli cu toții în lac. Printre zăbrelele gardului de la Club privim terenul imens de golf pe care se preumblă sastisiți doi burtoși cu crose moi. În ultima noapte petrecută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Nu, nu mă tem de durere, de riduri, de bătrânețe. Iată, sunt o viitoare femeie-balon și curând voi pluti înspicată pe cerul vostru nici tandru, nici verde... L IX Mi-am dat seama că eram la Fântâna Mioriței, lângă Clubul Diplomaților. Neavând încotro, am intrat în parcul Herăstrău și am început să bat aleile. În cele din urmă am ochit un mesteacăn mai confortabil și m-am cocoțat în el. M-am fixat între două crăci. Se lăsase frigul și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
plesnească pe ea. Piciorul cambrat corect, fundul în formă de pară. Talia dezgolită e fină și se desface într-un tors rotund cu sâni plini, urcați până lângă clavicule. Deși cumplit de obosit după noaptea petrecută în mesteacănul de lângă Clubul Diplomaților, simt cum mă trece un fior de-a lungul șirei spinării. Ca să câștig timp, aprind un Winchester. Îi surprind chipul: bărbie rotundă, nas rotund, ochi rotunzi, privire rotundă - nimic energic. Nu, nu e Adelina! Arunc țigara cu gust de cartof
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
guițau printre mestecenii de la poalele combinatului chimic. Ar fi putut bănui omul și lupul ce îi pândea din spatele luminii? Prima petardă bubui în fața lui Chilot și-l proiectă la vreo cinci metri înapoi, cu labele în sus. Leo deschise fulgerător diplomatul dar, până să-și monteze casca, o explozie îl aburcă în frunzișul unui mesteacăn. Acolo sus - se zice - începu el să recite mărunt rugăciunea pentru petarde (nu înjurase el nici în armată, darmite acum!!) Mai lucid, dobermanul sări, îl înșfăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ortodox Baconschi ține un discurs protestant care l ar face și pe Luther să se întrebe dacă nu cumva a exagerat cu vocația divină a muncii. Partea gravă este că are dreptate : Europa crizei se îndreaptă spre această ideologie, iar diplomatul Baconschi nu a făcut decît să semnaleze alinierea fără cea mai mică rezervă a României la această tendință încă negociată la nivelul marilor puteri europene. Acest misticism ideologic al hărniciei este soluția ieșirii din criză, iar el presupune pur și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu deconspir mai mult decât se cuvine, nu voi dezvălui nici numele ambasadorului Germaniei la București, nici numele politicianului român care, da, încă trăiește... Voind așadar să smulgă minime garanții pentru viitorul nostru nesigur, politicianul român l-a întrebat pe diplomatul german : „Oare Germania va considera orice eventual accident survenit micului regat român drept o pierdere a prestigiului ei de mare putere, de vreme ce pe tronul României se află un Hohenzollern ?“, „O împărțire a României (jumătate Rusia, jumătate Austria) sau chiar o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Hohenzollern ?“, „O împărțire a României (jumătate Rusia, jumătate Austria) sau chiar o anexare a ei ar avea toate șansele să primească asentimentul Germaniei, dacă interesul german ar dicta astfel și dacă și circumstanțele generale ar dicta-o !“ a răspuns sec diplomatul german. Poate răspunsul vi se pare mușcător ? Ei bine, nu ! Ei bine, a fost dat cu toată cordialitatea ! Poate intonația, mișcările mele anunțau dinainte ceva plictisitor ? Ca totdeauna, majoritatea își vor continua conversația fără măcar să coboare vocea, câțiva au să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îngrețoșeze nici măcar de o asemenea galanterie desuetă și demagogică ! Sigur însă că la prima discuție în tête-à-tête are să se lepede de amicul Victor și are să izbucnească într-un râs batjocoritor... Până atunci însă : — Ei, și dumneata, nene Victore, cum simplifici ! Diplomatul nostru l-a întrebat pe ministrul Germaniei dacă ne am putea considera mai apărați cât avem un rege german... El doar avusese o ipoteză de viitor mai neplăcută, surpriza însă a fost că Germania, și de fapt nu Germania neapărat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mințile. Comandantul bateriei e un locotenent-major grăsuț, cu un chip rotund, marcat de o mustăcioară scurtă și groasă, care, din cîte se pare, e un accesoriu local al uniformei. Veselia pe care o afișează În permanență e de origine bahică, diplomatul cu care vine dimineața În baterie zornăie de sticle. Cornea e al patrulea ofițer, tot locotenent, un tip scund și Îndesat, cu un cap rotund și mare așezat direct pe umeri, e versiunea un pic mai matură a lui Portocală
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nevoie, că noi nu am luptat pentru a cuceri, noi ne-am sacrificat pentru a redobândi ce este al nostru de la începuturile lumii. Era limpede că din propoziția lui Brătianu, care a fost, la început, șeful delegației române, reieșea că diplomatul român nu era cu nimic inferior celui francez. Invers, poate. Mai exista, însă, și o altă față a Franței: susținătorii României. Puși în fața unor dificultăți tehnice de organizare, cei ce se ocupau de acest lucru au fost siliți de realități
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]