1,081 matches
-
forțe fundamentale: gravitația, electromagnetismul, forța nucleară tare și forța nucleară slabă. Un cosmos aflat sub jurisdicția cifrei patru, în virtutea unei tetrade căreia specialiștii nu-i cunosc decît superficial îmbinările intime. O tetradă a cărei melodie o auzim fără a-i discerne decît arareori partitura. Ce dă distincție Melodiei secrete e tonul sigur al specialistului, Trinh Xuan Thuan nefiind un eseist povestind după ureche teme care au intrat în zestrea cunoștințelor de cultură generală, ci un fizician care, tocmai pentru că a înțeles
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
Rememorări; VI. Stilul și limba; VII. Bibliografie. Ediții; VIII. Interpretări didactice; IX. Caleidoscop. Din genericul acestor secțiuni, dar mai ales din comentariile întreprinse asupra cărților însumate în cuprinsul lor, reiese cu claritate competența cu care Constantin Cubleșan a știut să discearnă diversitatea și specificitatea problematicii circumscrise în noile studii eminesciene, relevând contribuția fiecăruia în parte, neezitând să facă și amendamentele necesare. în ansamblul său, ca și cele precedente, volumul prezintă o imagine pluridimensională asupra explorărilor întreprinse în labirinticul continent biografic și
Comentarii eminesciene by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8315_a_9640]
-
a arătat indignată și de faptul că membrii comisiei, deși specialiști pe domeniile lor, nu s-au putut face auziți. În această comisie erau ingineri, juriști, oameni de cultură, specialiști în Mediu. Deci noi aveam capacitatea profesională și intelectuală să discernem ce anume idei meritau să fie cuprinse în raportul final al comisiei", a mai spus Gabriela Vrânceanu Firea. Vezi și: Comisia pentru Roșia Montană a respins proiectul. Vezi raportul final
Membru al Comisiei Roșia Montană: Ni s-a spus să respingem proiectul by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/34245_a_35570]
-
Manolescu.) Sunt de găsit, în structura Vieții care începe vineri mai multe voci, mai multe istorii insolite și, mai ales, mai multe strategii narative decât în toată proza apărută la noi în ultimii ani. De la un moment încolo, a le discerne și a le ordona devine pur și simplu pasionant. Aici trebuie să funcționeze instinctul de detectiv literar al cititorului, la care mă refeream mai sus. În lipsa lui, Viața începe vineri ar putea fi înțeleasă confuz, ca o poveste veche de
Pe stil vechi în stil nou și retur by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6543_a_7868]
-
să rămînă în domeniul irealizabilului. Nu. Situația ocupată de autor, patronajul de care au profitat lucrările sale, cultul, pentru a ne exprima astfel, de care se bucură astăzi cartea sa, îi acordă un loc mult mai important". Eminescu știe să discearnă între accidental și sistem și, cum se vede, intuițiile sale asupra ponderii reale a cărții politologului rus sînt confirmate de buni cunoscători ai realităților politice din imperiul țarist. Războiul de independență avea să confirme aprehensiunile eminesciene. Sigur, războiul trebuia dus
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
Eliade este exemplară. Matei Călinescu face o demarcare clară între hermeneutică și document, între interpretare și dovezi. Este una dintre cele mai dificile distincții în stadiul actual al dezbaterii - atît Laignel-Lavastine, cît și cei care o contestă (majoritatea lor) nu discern între ipoteză și dovezile certe. Cartea lui Matei Călinescu îmbină elemente de memorialistică (autorul rememorează cîteva întîlniri esențiale cu Ioan Petru Culianu), hermeneutică din cea mai fină și ipoteze bazate pe texte-document (scrisori în principal). Matei Călinescu nu abordează direct
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
a oricărui alt teoretician sau filozof. Vorbim într-un vocabular foucauldian, formulăm ipoteze apelînd, chiar fără să ne dăm seama, la concepte foucauldiene. Posteritatea autorului Cuvintelor și lucrurilor e glorioasă pentru că gîndirea acestuia infuzează, aproape dincolo de limita la care putem discerne influențe, întreg mentalul nostru poststructuralist. N-aș vrea să par cinică insinuînd că e posibil ca la acest foucauldianism subliminal cumva să fi contribuit însăși moartea prematură a filozofului, cu inerentul său efect de spectaculos, în sensul de proiectare a
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17288_a_18613]
-
din succesivele și obsedantele excavări ale materiei muzicale. Muzica spectrală (sau acustică), a armonicelor naturale - prin relevarea și revelarea intimității sunetului, a microcosmosului acestuia, în fața căreia compozitorul nu poate decît să observe și, eventual, în cazurile cele mai fericite, să discearnă - se situează în zodia naturismului, opus umanismului, ce își pune pecetea pe orînduirile tonale, seriale și modal-artificiale. Lumea armonicelor, livrată fie în dispoziții imprevizibile, fie după modele selectiv-elective, este decantată, sistematizată, cînd domesticită grație unor tratamente de temperatizare, cînd lăsată
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
său difuzat de "Europa liberă" despre culisele comunismului din România, una dintre cele mai bine documentate și mai obiective contribuții în domeniu. Același Tismăneanu vorbea atunci, de la microfonul "Europei libere", despre disidenții comunismelor europene, din postura politologului informat, capabil să discearnă rolul acestora la erodarea regimurilor ai căror susținători fuseseră. Tema disidenței revine obsesiv în articolele lui Tismăneanu pentru "Europa liberă", articole care veneau, să nu uităm, din partea unui colaborator al acestui post de radio. Spre deosebire de mulți alți români emigrați în
Jos Tismăneanu! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10110_a_11435]
-
am să devin/ încă o literă pe care n-o știe nimeni/ deocamdată" (noi nouți). Să reprezinte o salvare poezia? Cîtuși de puțin, întrucît "cartea de joc/ poezie/ îndeplinește/ cu brio/ rolul cuțitului/ de ghilotină" (ibidem). Avem impresia că putem discerne într-o atare producție un substrat sadomasochist. Autorul pedepsește lumea degradată în care i-a fost dat a trăi, tîrînd-o în fața imaginarului d-sale desfigurant ca-n fața unei oglinzi bombate și, concomitent, se pedepsește pe sine, îngroșîndu-și demoralizarea, sporindu
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
cel referitor la autoritatea lui Cristian Tudor Popescu. După opinia mea, opiniile lui CTP sînt atît de adînc receptate nu doar datorită talentului sau asprimii stilistice, ci pentru că se bazează pe fapte sesizabile de oricine, dar pe care el le discerne rapid, le analizează logic și le formulează unic. Nu cred, așadar, că memorabilitatea în acest caz este obținută, așa cum s-a argumentat în prelegere, prin «căderea vămilor raționale»", a scris Cătălin Tolontan într-un articol postat pe blogul personal. Patapievici
Tolontan îl contrazice pe Patapievici când vine vorba de CT Popescu by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64643_a_65968]
-
periferiilor etc. etc... pînă la urmă ajung iarăși cu gîtul, cu creierii, cu sufletul... e și normal... simt tăișul necruțător al clipei. Ora se lărgește incredibil, e grea de știri, de contradicții, de panici și elucidări nebănuite. Calm, îmi șoptesc, discerne, cerne făina asta, gospodărește, desparte minciuna de adevăr, măcar nu umbla ca orbeșul în viața ta, în a celorlalți. Să nu mă pripesc. Iau abacul și socotesc pe bilele albe și negre. Mi-a rămas intactă o speranță incurabilă, credința
Editura Timpul asurzitor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16664_a_17989]
-
culoarea bolnavă a ploii când totul se destramă în necunoscuta ființă ce-ți mângâie urmele pe hârtia credulă simți că poți lua înfățișarea oricărui cuvânt păstrându-i secretul în sânge clipele una pe alta se îmbrățișează oftând Acasă Să poți discerne ce e obiect și închipuire ce este fotolii gemene cu un trecut friguros neputința și-o leagănă scrumul țigării fixează lungi traiectorii pentru ce va veni cu fiece clipă ce trece poți plăti un preț de nimic dincolo de zâmbetul visat
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
o bogată sursă unde se pot regăsi atitudinile creștine în cristalizare - răsăritene și apusene - față de problemele teologice, exegetice și mistice, putând fi urmărite și sursele acestor abordări; în același timp, reprezintă cele mai vechi texte în care ar putea fi discernute diferențele dintre tradițiile mistice eline și cele latine. Sfinții Grigorie și Ambrozie au reprezentat figuri centrale în Răsăritul grecesc și, respectiv, în Apusul latin; ambii aveau o pregătire și o educație filosofică neoplatoniciană; cunoșteau scrierile lui Origen și ale lui
Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
de muzeu? Câți copii sunt încurajați să scrie și să-și dezvolte talentul literar și câtora dintre ei li se încorsetează mintea în fraze stereotipe și reci pe care trebuie să le învețe pe dinafară înainte chiar de a le discerne înțelesul? Elevii de liceu care urcă în autobuz sunt expansivi. Mă frapează modul în care rostesc cuvintele. Nu le mai rotunjesc, le rostesc strepezit, printre dinți. Și mă mai frapează un lucru: au un vocabular sărac. Folosesc mereu aceleași expresii
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
Monica Lovinescu (1999, 2002) și de la Theodor Cazaban (2002), „istorisirile" subiective din primul mare exil și-au îndeplinit misiunea: au spus aproape tot ceea ce era demn de a fi cunoscut. Istoria „obiectivă", actuală, a României trebuie să ia act, să discearnă faptele narate și să-și împlinească, în sfîrșit, datoria de onoare ce îi revine. Alexandru Niculescu 1) Puțini au fost, în lumea „liberă" - să fim drepți! - cei care au avut acest gînd dintru început. Nu au fost mulți nici cei
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
poduri acolo. Pe unde cresc livezi abrupte, la Cinque terre cum se zice, terase duc cu trepte multe, iar portu-i jos cu bărci pitice. O, nave mari, nave cisterne, La care vin să bea oleoducte. In forfota de port cine discerne O nava de alta, un paner de fructe? Mă simt ca peștele în apă, Ca scoica albă-n mâlul cald, Ca prizonierul care scapă, Pătrund în grote de smarald.
Adrian Popescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7844_a_9169]
-
lui Anton Holban apare, atunci, ca un fel de jurnal, cu scăpărări cathartice și cu incursiuni în ficțiune, cu exhibiții și ascunzișuri date în vileag de către exeget, tot atâtea repere, la citire, ale unei foarte complicate alcătuiri, fără să putem discerne dacă este vorba de căutări ale fericirii sau ale cunoașterii, întru absolvire sau destrucție. În Agendă, E. Lovinescu nota, în noaptea primirii veștii că, operat de peritonită, în condiții de catastrofă, nepotul său este pierdut, cum îl visează ca venind
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
și moralist. Chipuri familiare din portretistica sa, de la Cincinat Pavelescu și Al. Bogdan-Pitești la Mihail Dragomirescu, Nichifor Crainic (personajul Ilarie, care apare și în unul din fragmentele reproduse mai jos), sau N. Davidescu, spre a avansa numai câteva nume, se discern ochiului familiarizat cu lumea literară românească a primei jumătăți de secol trecut. Frapantă e și proiecția de sine în unele personaje, ca Sergiu Mălureanu însuși, protagonistul romanului, sau Petrăchel Coroi. Lacunară, prin pierderea unui caiet de însemnări, agenda nu poate
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
-l aduce pe scenă, Pinter a ajuns un clasic în viață al postmodernității. Cu el începe și se încheie un capitol. Cred că foarte curând vom putea spune, cu el se încheie postmodernitatea însăși, după care majoritatea dintre noi nu discernem deocamdată ce va urma, în limbaj critic. La fel ca Harold Pinter la aflarea veștii că i s-a decernat Premiul Nobel, nu avem cuvinte. Poate o să le avem, nu chiar când va ajunge el la Stockholm - deși de la un
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
-l aduce pe scenă, Pinter a ajuns un clasic în viață al postmodernității. Cu el începe și se încheie un capitol. Cred că foarte curând vom putea spune, cu el se încheie postmodernitatea însăși, după care majoritatea dintre noi nu discernem deocamdată ce va urma, în limbaj critic. La fel ca Harold Pinter la aflarea veștii că i s-a decernat Premiul Nobel, nu avem cuvinte. Poate o să le avem, nu chiar când va ajunge el la Stockholm - deși de la un
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
este greșită." Nu este cruțat nici G. Călinescu, în modul în care citește cea mai reușită baladă a lui Dimitrie Bolintineanu, Mihnea și Baba, repovestind-o în termeni socotiți improprii ("horcăit cavernos", "hohot"), ceea ce nu-l împiedică pe eseist să discearnă în opera clasicului poet și un potop de compoziții dulcege. Dar, pe tot parcursul, Ilie Constantin caută capodopera, fie și în sensul de cea mai înaltă reușită a unui poet luat în totalitate. Lectorul ia seama că poeții cercetați sunt
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
de receptivitate a semnificațiilor, percepute într-un moment de slăbiciune". "Echilibrat prin natură, dar și prin formație" (Ștefan Borbely), "critic sever, înzestrat cu simțul valorii" (Nicolae Oprea), Ion Simuț posedă capacitatea - rară - de a distribui corect accentele axiologice, de a discerne valoarea de nonvaloare și de a recepta cu aproape egală disponibilitate scriitori și opere din cele mai diverse epoci și orientări literare.
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
care decide acum ce e bine și ce e rău, nu mai e rațiunea, ci iraționalitatea simțirii ...<footnote Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Doctrina ortodoxă și catolică despre păcatul strămoșesc..., p. 5. footnote> Sfântul Maxim vorbește despre două căi de a discerne. Mai întâi puterea de a deosebi cele spirituale (inteligibile), putere specifică sufletului care îl convinge ca de cele dintâi (cele inteligibile) să se prindă cu toată sârguința, iar pe celelalte (cele sensibile) să le disprețuiască. Mai apoi este simțirea care
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
petrece în Germania, Polonia sau Ungaria cu deportările în masă. Filmul se centrează în bună măsură pe povestea de dragoste a lui Felix, centrul de greutate cade pe acest tînăr pentru care examenul de maturitate reprezintă dobîndirea capacității de a discerne între bine și rău. Ezitării inițiale îi urmează un recul, este poate singurul personaj care trece un examen de conștiință, Hans se rinocerizează repede și ai sentimentul că violența sa nu aștepta decît o justificare "teoretică", iar Gisela, jucînd rolul
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]