1,695 matches
-
sau mai puțin posibil; el nu poate să fie mai mult sau mai puțin imposibil. Ideea potrivit căreia un același eveniment poate fi considerat, în același timp, ca un posibil și ca un imposibil nu contrazice în nici un fel postulatul discontinuității. Probabilismul care impregnează științele umane nu este un mod savant de a reduce, de a nega libertatea și responsablitatea oamenilor? Bourdieu explică, spre exemplu, că e în mare măsură improbabil ca agenții să pună în discuție structurile sociale, că cel
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
care Damasio îl dă doamnei A: "Fiți prudentă!" Se pare, astfel, că ar exista o puternică legătură între extraordinara capacitate a oamenilor de a-și crea posibile și imposibile a crea realitatea, lumea și particularitățile lor neurofiziologice. SUNTEM O INEXPLICABILĂ DISCONTINUITATE Această ipoteză pare în mare măsură confirmată de paleoantropologie. Ce este omul? Încercînd o sinteză a celor mai recente lucrări în domeniu, Ian Tattersall 176 formulează următorul răspuns: "Vizitatorul este pur și simplu fascinat nu doar de finețea acestor minunate
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
morții, se adaptează la medii de viață dificile și la importante schimbări climaterice. Dar ei nu desenează, nu pictează pe pereții grotelor. În privința primilor Homo sapiens, strămoșii noștri direcți, avem de a face nu cu o evoluție ci cu o discontinuitate: "În arta oamenilor de CroMagnon se vede ce anume diferențiază specia noastră nu doar de celelalte animale, ci și de hominizii care ne-au precedat." Abia după această discontinuitate putem vorbi de oameni. Suntem frunctul unei bifurcații în istoria viului
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
avem de a face nu cu o evoluție ci cu o discontinuitate: "În arta oamenilor de CroMagnon se vede ce anume diferențiază specia noastră nu doar de celelalte animale, ci și de hominizii care ne-au precedat." Abia după această discontinuitate putem vorbi de oameni. Suntem frunctul unei bifurcații în istoria viului care se manifestă prin apariția a ceea ce paleo-antropologii numesc cel mai adesea "gîndire simbolică": Dacă există un lucru care distinge ființele umane de celelalte organisme, actuale sau dispărute, este
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
conținuturi care nu corespund nici unei nevoi". Așa cum le place să vorbească, oamenilor le place să imagineze. Imaginația înseamnă plăcere. Ce reprezintă încercările de a explica polis a grecilor, lumea creștină, lumea aztecă, lumea modernă? Ce reprezintă încercarea de a demonstra discontinuitatea fiecăreia, caracterul lor contingent? Putem explica procesul imaginației care a dat naștere lumilor umane? De ce anumiți oameni își creează anumite posibile, anumite imposibile? De ce inventează povestea aceasta și nu o alta? Suntem capabili să ne istorisim o mulțime de povești
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Un animal sublim și înfricoșător: altfel spus, constructivist 261 O teorie "complementară" a lumii 265 Nici un teren nu e sigur 272 Ce sunt posibilele și imposibilele noastre? 273 Aparatul neurofiziologic și facultatea de a crea lumi 277 Suntem o inexplicabilă discontinuitate 278 Dorința de cunoaștere și infantilizarea 282 Suntem cu toții niște poeți nebuni 286 Transdisciplinaritate: spectacole de libertate 291 La ce oră te trezești? 294 ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------8 ANDREU SOLÉ 1 CREATORI DE LUMI
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
implică două lucruri: * valoarea ofertelor și cererilor variază regulat, într-o manieră continuă; * această valoare este cuprinsă între o limită inferioară și una superioară, ea neputînd tinde spre infinit. Se caută deci condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a evita orice discontinuitate a curbelor ofertei și cererii și pentru a se asigura că ele sînt limitate. b) Condițiile lui Arrow și Debreu: 1) raționalitate: indivizii își maximizează satisfacțiile, iar întreprinderile profitul; 2) concurență pură și perfectă; 3) piețe complete: există o piață
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
în cercetare perioade lungi de timp; − echilibrarea cerințelor de calitate pentru estimatorii caracteristicilor cercetate la un moment dat și în timp; − îmbunătățirea estimațiilor pentru evaluarea schimbărilor în timp (de la un trimestru la altul și de la un an la altul); − reducerea discontinuităților în seriile de timp. Formularele anchetei În Ancheta AMIGO sunt utilizate două categorii de formulare: − chestionar locuință (CL), în care sunt înregistrate informații privind locuința și date despre gospodărie; − chestionar individual (CI), care este formularul de bază al anchetei și
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
de o permanentă poză retorică la Cioran, așa cum adesea i s-a reproșat ; dacă există artificiu în construcțiile sale aforistice, e mai degrabă rezultatul unei exigențe interioare, aceea a unui tip de luciditate aparte, care cere contradicției verbale să suplinească discontinuitățile și rupturile impuse de succesiunea evenimentelor din realitatea familiară. Constantin Noica considera că poporul nostru nu are vocația filosofării pentru că ignoră problematica devenirii (cuvînt împrumu tat, de altfel, pentru care nu există o formă proprie în limba română). Ca să existe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu ar exista creație. Afirmarea simultană a două optici contradictorii, mai ales cînd una din ele capată alură de adevăr universal, iar cealaltă, de adevăr personal, reprezintă o convingătoare ilustrare a subtilelor remarci ale lui Sorin Alexandrescu despre "paradoxul continuității / discontinuității" în cultura română. Ar exista, după părerea lui, o axă verticală ce-și trage seva din fondul etern al culturii populare române, care nu încetează a se dezvolta în structurile sale de profunzime, și axa orizontală a culturii scrise, care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
general denumirea de postmoderni ar trebui să fie numiți "simpli filosofi post-nietzscheeni", pentru că nici un autor nu poate evada din lanțul contextualizării operelor sale10. Având în vedere însuși dezideratul postmodern al renunțării la totalitate și al valorificării fragmentarității, localului, pluralității și discontinuității, fenomenul postmodern nu se poate autoproclama ca fiind universal, ci, dimpotrivă, reacția pe care dorește să o instituie este aceea de critică și problematizare, de descoperire și ridiculizare a presupozițiilor. Problematica postmodernistă reprezintă o adevărată provocare și pentru istorici, care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
teoretician care valorizează ideile de ruptură și de mutație, de data aceasta în conceperea dezvoltării științelor, este Thomas Kuhn14): "într-un cuvânt, istoria gândirii, a cunoștințelor, a filosofiei, a literaturii pare a înmulți rupturile și a căuta orice apariție a discontinuității, în vreme ce istoria propriu-zisă, istoria, pur și simplu, pare a estompa eruperea evenimentelor în beneficiul structurilor lipsite de labilitate"15. De asemenea, în cadrul disciplinelor istorice, noțiunea de discontinuitate joacă un rol interesant: dacă pentru istoria clasică ea constituia un soi de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
filosofiei, a literaturii pare a înmulți rupturile și a căuta orice apariție a discontinuității, în vreme ce istoria propriu-zisă, istoria, pur și simplu, pare a estompa eruperea evenimentelor în beneficiul structurilor lipsite de labilitate"15. De asemenea, în cadrul disciplinelor istorice, noțiunea de discontinuitate joacă un rol interesant: dacă pentru istoria clasică ea constituia un soi de "parte blestemată" ce trebuia evitată pentru a nu fragmenta viziunea unitară asupra evenimentelor, în istoria mai recentă a apărut ideea unei "istorii generale" care să o înlocuiască
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tranziție către o altă viziune, mult mai spirituală și holistă. În aceeași idee de accentuare a schimbării termenilor de referință o dată cu trecerea de la "lumea veche" (modernă) la "lumea nouă" (postmodernă), Geoffrey Barraclough (An Introduction to Contemporary History, 1964) valorizează identificarea discontinuităților și a diferențelor din istorie, considerând că perioada contemporană este una care se distinge prin particularități clare de celelalte. În 1958 și 1960, Irving Howe și Harry Levin scriu despre fenomenul postmodern ca despre un tip de "desprindere" din ceea ce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
conceptuale, și se raportează la cultură ca întreg. În mod opus, poststructuraliștii, și în special criticii poststructuraliști citesc textul "împotriva lui însuși", căutând un "subconștient textual" care, de obicei, posedă înțelesuri opuse celor de suprafață, vizează mai degrabă "fisurile" textuale, discontinuitățile sau "liniile de clivaj" decât unitatea, iar prin intermediul deconstrucției practică acea "hărțuire textuală" care "desface" sensurile inițiale. Sintetizând, P. Barry 53 construiește o diagramă care arată la nivel practic diferențele dintre structuralism și poststructuralism. Astfel, Structuralistul caută: Poststructuralistul caută: Paralele
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
post este câteodată conectat cu un apocaliptic sens al rupturii, al morții vechiului și al apariției noului"145, fiind legat de schimbări revoluționare, paradigmatice din diverse domenii. În acest sens, s-a dezvoltat o întreagă "retorică a negației", ce valorizează discontinuitatea, ruptura, descentrarea, indeterminarea, dislocarea etc. Compagnon subliniază această ambiguitate a postmodernismului, ce rezultă din înțelegerea sa în termenii rupturii de modernism, și care îi conferă abilitatea de a acoperi mai multe realități: "prefixul postsugerează de altfel refuzul sau imposibilitatea unei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
semnul metonimiei, complexitatea acestui cuplu conceptual și a legăturii lor este evidentă. Pe de o parte, postmodernismul poate fi interpretat ca o parte a modernismului, subliniindu-se continuitatea celor două curente, iar pe de altă parte poate fi privit în discontinuitate față de modernism, căruia îi accentuează criza esențială, rămânând însă în interiorul aceluiași univers de discurs. Dorind să depășească cuplul continuitate ruptură în care, în linii mari este așezată discuția modernism versus postmodernism, Gianni Vattimo propune și o a treia perspectivă, în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
îndreptată asupra discursurilor moderne, în regândirea teoriei, culturii și politicii moderne. De partea cealaltă, chiar dacă "moderații" oferă de multe ori slabe argumentări teoretice și analize confuze ale fenomenului, virtuțile poziționării lor țin de evitarea pretențiilor exagerate care rezultă din proclamarea discontinuității dintre modernism și postmodernism, precum și de concentrarea pe un discurs mai pozitiv, care urmărește importanța și avantajele continuității dintre cele două curente. De asemenea, Best și Kellner subliniază și existența unei distincții între discursul postmodern "ludic" ("ludic postmodern discourse") și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vine să contureze imaginea unei lumi noi, care nu mai poate fi surprinsă concludent cu vechile concepte și strategii. Și în acest sens secund, al modalității de a concepe textul și de a scrie, Baudrillard este un reprezentant al paradigmei discontinuității față de modernism stilul său retoric, ironic, asociat uneori cu scriitura de tip SF sau cu elemente ale patafizicii fiind în dezacord cu normele scriiturii moderne, mai apropiate de argumentare, logică, tratat, sistem etc. 2.3.3. Perspectiva continuității. Postmodernismul moderat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernismul să poată începe: ele coexistă acum"187. Hassan pare să privilegieze această interpretare care așază în conversație liberă și plurală modernismul și postmodernismul, care îi asigură și posibilitatea de a le concepe atât în termenii continuității, cât și ai discontinuității, ai diacroniei și sincroniei. Alături de Leslie Fiedler, Ihab Hassan a făcut cunoscut un tip de postmodernism care a fost apreciat de către majoritatea criticilor drept unul pozitiv, care semnifică un curent distinct, o modificare critică în cultura contemporană. La acest lucru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un radicalism extrem. În această categorie au fost introduși (ca și până acum, cu multe precauții și fără pretenții definitive) Harvey, Rorty, unele luări de poziție de ale lui Lyotard, Jameson, Best și Kellner, care susțin atât continuitatea, cât și discontinuitatea dintre cele două curente studiate. Douglas Kellner afirmă chiar că ne situăm într-o "epocă de tranziție de la modernism la postmodernism", astfel încât apropierea și cunoașterea strategiilor și a teoriilor moderniste, precum și a celor postmoderniste reprezintă o necesitate a cercetării. Chiar dacă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
indeterminării culturale cu imanența tehnologică a postmodernismului, tocmai pentru a putea surprinde cât mai sugestiv aceste două tendințe disparate din interiorul curentului. 1. Indeterminare (indeterminări). Această caracteristică include o multitudine de alte trimiteri la noțiuni dragi postmodernismului, ca fragmentare, deschidere, discontinuitate, descentrare, pluralism (care a fost descris de Hassan drept "iritabila condiție a discursului postmodern"208), "toate formele de ambiguități, rupturi și deplasări care afectează cunoașterea și societatea"209, ce conduc la supradeterminare. Această trăsătură este reliefată de mutațiile pe care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Hassan consideră că fragmentarea decurge din oprobriul totalizării, de unde rezultă și preferința postmodernilor pentru montaj, colaj, paradox, paralogie, metonimie, paracriticism etc. În ficțiunea postmodernă este utilizată constant heterotopia, lumile plurale fiind mereu fragmentare și fragmentate, iar discursul postmodern își asumă discontinuitatea și alcătuirea sa din fragmente 212, situație care exclude coerența, linearitatea, lipsa contradicțiilor. Deși Derrida consideră că o "formă primară" a discursului postmodern este colajul/montajul, David Harvey atenționează asupra faptului că reprezintă un risc considerarea lor drept indicii ale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
De asemenea, termeni ca scriitura și lectura, care apar în mod constant în postmodernismul filosofic francez, vor alcătui o parte a teoretizărilor lui Philippe Sollers, problema autorului și a subiectului va fi expusă de Barthes, iar scriitura ca joc și discontinuitate va intra în cîmpul de preocupări al Jacquelinei Risset. Programul grupării Tel-Quel este relevant în ceea ce privește punctele-cheie ale cercetărilor ulterioare, precum și în realizarea unei imagini esențiale asupra notelor originale și a deschiderilor. De la bun început, se stipulează o teorie de ansamblu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de literatură nu mai poate fi acceptat, se propune o "ruptură textuală" funcțională, care să înceapă de la o serie de lucrări (cum ar fi cele ale lui Artaud, Bataille etc.) considerate a fi impus "o contestare teoretico-formală". Operația presupune acceptarea discontinuității atât în interiorul câmpului literar, cât și în cel istoric, deconstruind idealul unei unități perfecte. În contextul dat, "scriitura "care recunoaște ruptura" este deci ireductibilă la conceptul clasic (reprezentativ) de "text scris": ceea ce se scrie nu este niciodată decât o parte
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]