737 matches
-
care a urmat au trecut Megali Idea pe un plan secundar. Anexarea Dodecanezului în 1947 poate fi considerată ca o urmare a înfrângerii Italiei în război, fără nicio legătură cu „Marea Idee”. Cipru, ocupat de către Regatul Unit a devenit „mărul discordiei” în relațiile greco-turce. În 1955, un colonel al armatei elene de origine cipriotă, George Grivas, a început o campanie de tulburări civile, a cărei scop era alungarea britanicilor din insulă și unirea acesteia ("Enosis") cu Grecia. Primul ministru elen din
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
doar 19 opere ale lui Euripide și doar 11 comedii ale lui Aristofan au supraviețuit până în ziua de azi. Relația dintre teatru, care dezbătea în cheie tragică sau comică probleme fundamentale ale cetății în relație cu zeii, cu violență sau discordia, și maturizarea instituțiilor democratice, teatrul fiind el însuși una dintre aceste instituții, este determinată pentru înțelegerea sensului acestor opere. Teatrul tragic din secolul V i.en. nu surprindea prin subiect și acțiune, nu era centrat asupra personajelor și psihologiei lor
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Argumente, contraargumente, toate strigate de-a valma, nu au putut impune un punct de vedere unitar. Marchizul Bonifaciu de Montferat, conții Balduin de Flandra, Ludovic de Blois, Hugues de Saint-Pol, în tumultul general, cu greu se puteau face auziți. Spiritul discordiei se dezlănțuise și nu mai putea fi potolit. Ca să se pună capăt situației, după două zile de discuții înverșunate, s-a hotărât ca jurământul de respectare a tratatului să fie depus de 12 persoane. Tot ele au și semnat. Cu
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
50 de stații antarctic pentru AGI. Obiectivul principal al tratatului este cel de a asigura în interesul întregii omeniri că Antarctica va continua să fie pentru totdeauna utilizată exclusiv în scopuri pașnice și că nu va deveni scena sau obiectul discordiei internaționale. Tratatul interzice orice măsură de natură militară, dar nu și prezența personalului militar. Printre a lte acorduri — circa 200 de recomandări adoptate la ședințele consultative ale tratatului și ratificate de guverne — se numără: În 2007, existau 46 de state
Tratatul Antarcticii () [Corola-website/Science/322410_a_323739]
-
-lea de Milano. Arnulf, rege al francilor răsăriteni (Germaniei) a pornit în marș asupra Italiei, pentru a dobândi coroana longobardă pentru sine, drept pentru care Berengar a găsit de cuviință să îi presteze omagiu, fapt care a condus la o discordie a sa cu nobilimea din Italia. Aceasta din urmă a ales să susțină pe ambițiosul duce Guy al III-lea de Spoleto, care tocmai eșuase în tentativa de a-i succeda lui Carol cel Gras în Francia Apuseană (Franța), însă
Marca de Ivrea () [Corola-website/Science/324933_a_326262]
-
dovedi loialitatea. Bernie îl imploră pe Tom să-l cruțe, iar Tom îi permite să scape. Războiul evoluează bine pentru Caspar și el își asumă poziția lui Leo de șef mafiot al orașului. Cu toate acestea, Tom începe să semene discordie între Caspar și omul său cel mai de încredere, Eddie Danezul (Freeman). În același timp, Bernie se întoarce și încearcă să-l șantajeze pe Tom să-l ucidă pe Caspar. Mașinațiunile lui Tom îl conving pe Caspar să-l ucidă
Război în sânul mafiei () [Corola-website/Science/326482_a_327811]
-
fiu, Carol al XI-lea al Suediei. Carol al X-lea a fost al doilea rege Wittelsbach al Suediei după regele Christopher de Bavaria (1441-1448) care nu avea moștenitori. La începutul domniei lui Carol, acesta s-a concentrat pe vindecarea discordiilor interne și pe unirea tuturor forțelor națiunii, potrivit standardului său pentru o nouă politică de cucerire. El a contractat o căsătorie politică pe 24 noiembrie 1654, cu Hedviga Eleonora, fiica lui Frederick al III-lea, Duce de Holstein-Gottorp, pentru a
Carol al X-lea al Suediei () [Corola-website/Science/323096_a_324425]
-
care chiar și Ohrida, sediul arhiepiscopatului de Bulgaria s-a predat lui Boemund. Deși nu a reușit să cucerească și citadela, Boemund și-a stabilit la Ohrida punctul din care să dirijeze cuceririle ulterioare. Între timp, Alexios căuta să semene discordie în rândul normanzilor prin atragerea unora dintre căpeteniile acestora și asmuțirea lor contra lui Boemund. Acesta însă și-a continuat înaintarea, pătrunzând în regiunea Tesaliei și înaintând până în dreptul Larissei. Asediul acestui oraș a durat șase luni, în cele din
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
fii lui au fost numiți regi, iar doi dintre ei au domnit peste întreaga țară. Harald le-a oferit titlul regal și terenuri pe care trebuiau să le guverneze ca reprezentați ai săi, însă acest acord nu a pus capăt discordiei care a continuat în timpul domniei viitoare. Ajuns la bătrânețe, Harald a predat puterea supremă fiului său preferat, Eric Haraldsson, pe care intenționa să-l numească succesorul său. Eric I a condus alături de tatăl său atunci când Harald avea vârsta de 80
Harald I al Norvegiei () [Corola-website/Science/325785_a_327114]
-
Fier din 981 pentru a prelua stăpânirea asupra Salerno de la Pandulf al II-lea, astfel încât Manso I de Amalfi a devenit principe. Acesta a fost însă nepopular, și Ioan, originar din Spoleto, a fost ales după alungarea amalfitanilor. Relațiile de discordie cu Amalfi au continuat până la finele principatului. Ioan al II-lea și-a stabilit propria dinastie, moment care anunța perioada finală de măreție a Principatului de Salerno ca entitate longobardă independentă. El a căutat să sporească controlul bisericii în regiune
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
de partea sa, a trebuit să aștepte să izbucnească tensiunile cauzate de înrăutățirea situației de pe urma taxelor bizantine, culminând cu expediția din 724 a exarhului bizantin de Ravenna Scolasticus pentru destituirea papei Grigore al II-lea. Mai târziu, Liutprand a exploatat discordia dintre papă și Constantinopol în chestiunea iconoclasmului (după decretul împăratului Leon al III-lea al Bizanțului din 726), prin luarea în stăpânire a multor orașe ale exarhatului și ale Ducatului bizantin de Pentapolis. Astfel, Liutprand putea să se pretindă ca
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
tratatele inegale). Japonia a văzut acest lucru ca o oportunitate de a înlocui influența chineză în Coreea, cu propria ei influență. În 1882 peninsula Coreeană a cunoscut o secetă severă, care a condus la penurie de alimente, cauzând greutăți și discordie în rândul populației. Coreea a fost în pragul falimentului, guvernul nu a fost în măsură să își plătească datoriile, în special pentru armată. Erau profunde resentimente printre soldații din armata coreeană, care nu fuseseră plătiți de luni de zile. Pe
Primul Război Sino-Japonez () [Corola-website/Science/326249_a_327578]
-
țară care, la vremea aceea, era considerată una dintre cele mai tolerante din întreaga Europă? Ce făcuseră Frații Polonezi ca să fie tratați într-un mod atât de aspru? TOTUL a pornit de la o sciziune produsă în cadrul Bisericii Calviniste Poloneze. Mărul discordiei l-a constituit doctrina Trinității. Conducătorii mișcării progresiste din cadrul bisericii respingeau doctrina considerând-o nescripturală. Acest lucru a mâniat conducerea bisericii și a determinat mișcarea progresistă să se desprindă de biserică. Calviniștii îi numeau pe dizidenți arieni, dar adepții noii
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
adevărați și dusă în Africa la timp, aceasta va elibera blestemul unui zeu numit Kalfu, și va distruge Providence-ul în întregime. Creată de către ultimul înțelept pentru a testa rezistența prieteniei dintre Oscar și Katia, Dolly este un adevărat măr al discordiei care plănuiește să îl separe pe Oscar de prietenii săi și să îl îndepărteze de enigma orașului, pretinzând că este arheolog și născocind o poveste despre picturile rupestre dintr-o peșteră pentru a-l face pe protagonist să creadă că
Enigmele din Providence () [Corola-website/Science/322031_a_323360]
-
Cezar. După ce a fost numit guvernator al provinciei române Gallia Narbonensis (astăzi Provența) în 58 î.Hr., Iulius Cezar a pornit să cucerească triburile galice în anii următori, menținând controlul printr-o strategie atentă „dezbina și conduce”. S-a folosit de discordia din sânul elitelor galice, arătându-se binevoitor cu unii nobili față de ceilalți, oferindu-le sprijin politic și delicii române precum vinul. Tentativele de răscoală, precum cea a lui Ambiorix din 54 î.Hr., nu au obținut decât sprijin local, dar Vercingetorix
Bătălia de la Alesia () [Corola-website/Science/327073_a_328402]
-
deportați în timpul războiului ca parte a Genocidului Armean. Pe parcursul a câteva luni au fost repatriați aproximativ 150.000 de armeni, din care 20.000 cetățeni originari din Marash. În perioada care a urmat încetării luptelor Primului Război Mondial, CIlicia a devenit mărul discordiei între francezi și britanici, care doreau fiecare să-și crească influența în regiune. Guvernul britanic se afla în această perioadă de timp sub o puternică presiune din partea opiniei publice pentru retragerea și demobilizarea trupelor sale din Orientul Mijlociu și, pe 15
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
a primit Masovia și Boleslav a primit Sandomierz. Cu toate acestea, disputele celor doi au început asupra Provinciei Seniorate. Provinciile lui Zbigniew și a lui Boleslav funcționau ca state separate, cu propriile lor politici interne și externe care duceau la discordie între cei doi conducători. De exemplu, Zbigniew a obiectat la incursiunile militare ale lui Boleslav în Pomerania. Zbigniew și-a aliat provinciile sale cu Boemia și nu-și dorea nici un conflict cu Pomerania, în timp ce Boleslav și-a aliat provinciile cu
Zbigniew al Poloniei () [Corola-website/Science/330728_a_332057]
-
din 1919 a stabilit la frontierele germano-poloneze în regiunea Mării Baltice. Orașul-port din Gdańsk (germană: Danzig), cu o populație majoritară germană și minoritate poloneză în urma unui plesbicit a fost declarat oraș liber, independent de Germania, și a devenit un măr al discordiei pentru zeci de ani. Arbitrajul aliaților a împărțit zona industrială și districtul minier din Silezia extrem de râvnit cu compoziție etnică mixtă, între Germania și Polonia, Polonia primind în 1922 teritoriul cu dimensiunea mai mică, dar mai industrializată din est, după
Istoria Poloniei (1918-1939) () [Corola-website/Science/329211_a_330540]
-
Carol al VIII-lea al Franței, care a avut o cerere asupra Neapolelui prin linia Angevină. Inocențiu mai târziu s-a împăcat cu Ferdinand și a revocat decretul înainte de a muri, în 1492, dar oferta a rămas un măr al discordiei în politica italiană. Ferdinand a murit în ianuarie 1494 și a fost succedat de fiul său, Alfonso al II-lea. În octombrie 1494, Ludovic Sforza, care a controlat timp îndelungat Ducatul de Milano, a obținut în cele din urmă titlul
Războiul italian din 1494-1498 () [Corola-website/Science/329236_a_330565]
-
principilor și îndreptată împotriva orașelor, și ca urmare a plângerilor acestora Frederic al II-lea s-a întors împotriva fiului său — împăratul era dependent de sprijinul principilor pentru politica sa din Italia. Printre alte lucruri care au condus la creșterea discordiei dintre tată și fiu se numără și faptul că Frederic a stabilit unele regulamente referitoare la Henric în timpul minoratului acestuia, care îi reduceau din autoritate. În 1232, Henric a jurat credință și supunere față de tatăl său la Cividale. În același
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
preponderent bască, însă pe lângă aceasta importante comunități basce mai există și în nordul comunității autonome Navarra și în regiunea franceză Labourd. Rădăcinile disensiunilor dintre populația bască și cea spaniolă se afundă mult în istoria relațiilor dintre cele două tabere, sămânța discordiei putând fi localizată la începuturile secolului al XIX-lea, deși diferențele erau evidente cu mult înainte. De fapt, neînțelegerile s-au acutizat în perioada menționată, ele având o istorie mult mai profund adâncită în trecutul istoric al Spaniei. Prima ruptură
Conflictul din Țara Bascilor () [Corola-website/Science/328686_a_330015]
-
incursiunile templierilor pe teritoriile ismailite au dus la slăbirea influenței sectei în Siria, dar toate acestea aveau să se schimbe cât de curând. Spre jumătatea secolului al XII-lea, Sinan începe o campanie de reorganizare a comunității ismailite siriene, eliminând discordiile dintre aceștia prin puternica sa personalitate. Nu doar atât, pentru a combate eficient pericolele venite din exterior, Sinan a început să-și aleagă agenții doar din tagma celor mai devotați adepți, pe care îi supune unor antrenamente complexe în materie
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
s-a răspândit în toată Coreea. Revoluționarii progresiști i-au organizat pe țărani într-o structură de coeziune. Arestat în 1863 în urma răscoalei de la Jinju conduse de Yu Gye-chun, Choe a fost acuzat de „înșelare a poporului și semănare de discordie în societate”. El a fost executat în 1864, iar mulți dintre susținătorii săi s-au ascuns în munți. Populația coreeană a fost lăsată în continuare să sufere. Regele Gojong (r. 1864-1910) a urcat pe tron la vârsta de 12 ani
Reforma Gabo () [Corola-website/Science/333444_a_334773]
-
fii lui au fost numiți regi, iar doi dintre ei au domnit peste întreaga țară. Harald le-a oferit titlul regal și terenuri pe care trebuiau să le guverneze ca reprezentați ai săi, însă acest acord nu a pus capăt discordiei care a continuat în timpul domniei viitoare. Ajuns la bătrânețe, Harald a predat puterea supremă fiului său preferat, Eric Haraldsson, pe care intenționa să-l numească succesorul său. Eric I a condus alături de tatăl său atunci când Harald avea vârsta de 80
Dinastia Hårfagre () [Corola-website/Science/331148_a_332477]
-
a fost o ramură a Casei de Wittelsbach. Descendentul casei Palatinate-Zweibrücken a fost Ștefan, Conte Palatin de Simmern-Zweibrücken (1385-1459), fiul regelui Rupert al Germaniei. La începutul domniei lui Carol, acesta s-a concentrat pe vindecarea discordiilor interne și pe unirea tuturor forțelor națiunii, potrivit standardului său pentru o nouă politică de cucerire. El a contractat o căsătorie politică pe 24 noiembrie 1654, cu Hedviga Eleonora, fiica lui Frederick al III-lea, Duce de Holstein-Gottorp, pentru a
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]