4,704 matches
-
139 sens ~ absurd 87, 129 ~ comun sau uzual 9, 17- 18, 21, 89-90, 107 (vezi și „non sens comun“) ~ și semnificație (vezi „semnificație“) ~ văzut ca ultim 13, 47, 80 (n. 67), 85, 94 absență a ~ 20, 34, 131, 143 analiza ~: discursivă și textuală 131-143; existențială 164- 175, 179-182; fenomenologică 120-131; lingvistică 108-120; logică 57-62, 76-84, 99-103; metafizică 63-67, 89-90, 96; psihana litică 26-27 aparență a ~ 8, 15, 24, 76- 78, 100, 110, 116, 149 (n. 149), 162 (n. 159) apariție a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nivel al limbii poate să fie limpede și relevant la un alt nivel. De regulă, incoerența survine la nivelul desemnării, însă poate fi depășită la cel al semnificației. Sau, mai departe, la cel al sensului, adică la nivel textual sau discursiv. „Goethe nu spune că auriul este verde, ci că lucrul simbolizat prin «auriu» are calitățile a ceea ce este simbolizat prin «verde» (și de culoarea verde ca atare). El nu vorbește despre culorile din realitate, ci prin intermediul culorilor utilizate ca simboluri
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
139 sens ~ absurd 87, 129 ~ comun sau uzual 9, 17- 18, 21, 89-90, 107 (vezi și „non sens comun“) ~ și semnificație (vezi „semnificație“) ~ văzut ca ultim 13, 47, 80 (n. 67), 85, 94 absență a ~ 20, 34, 131, 143 analiza ~: discursivă și textuală 131-143; existențială 164- 175, 179-182; fenomenologică 120-131; lingvistică 108-120; logică 57-62, 76-84, 99-103; metafizică 63-67, 89-90, 96; psihana litică 26-27 aparență a ~ 8, 15, 24, 76- 78, 100, 110, 116, 149 (n. 149), 162 (n. 159) apariție a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
dacă nu are o calitate prin care întrece pe ceilalți,nu e poet de rasă. 13. Scriitorul adevărat nu se amestecă în genuri nepotrivite temperamentului său. Clasicul nu obișnuiește să zugrăvească incendiile apusului, nici romanticul nu se încumetă să "descoase" discursiv sufletele. 14. Adevăratul creator este până la un punct iresponsabil decreația sa, pentru că este dominat de ea. El numai o stilizează. Personajele se nasc și, mai ales, se dezvoltă după voia și firea lor proprie. 15. Este imposibil de definit cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
toate, în ochi, în tonul vocii, în gesturi, în neastâmpăr, aceeași căldură a sufletului. Dar trebuia să plec. Când m-am ridicat de pe scaun și am anunțat hotărârea, doamna Timotin adresă bărbatului ei un: "Nicule!" speriat. Timotin îmi traduse foarte discursiv alarma ei. Era hotărât între dânșii, probabil de când venisem, să mă oprească seara la masă. " Nu se poate să nu ne faci plăcerea asta", completă doamna Jeny expunerea lui Timotin și, fără să mai aștepte sfârșitul argumentării mele, lipsită de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dintre ei s-a modificat în acest răstimp, dovadă, la început, dificultatea adoptării celei mai oportune formule de adresare. Afecțiunii inițiale pentru "copilul" Adela i s-a adăugat pe parcurs o nuanță pedagogică, maturitatea cedând câte ceva din experiență sub formă discursivă. În dialogurile "instructive" dintre cel doi, natura relației este precizată printr-un "mon cher maître" pe care aceasta i-l adresează, formulă din care în final substantivul va dispare. Acest raport are o dublă semnificație. Una ținând de raționalizarea experienței
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dovedește fundamentală. Printr-un sistematic efort de voință ("voința de a nu muri"!), subiectul îndrăgostit se oprește la imaginea obiectului pasiunii sale, făcând astfel din iubire condiția unică a Imaginarului. Evitând mereu să se destăinuie, să-și relateze în formă discursivă simțămintele, este el însuși în cele din urmă posedat de obiect, mărturisirea cu atâta grijă și atâta chin tăinuită, refulată, îi este smulsă, spre regretul tardiv al celui care a depășit momentul exploziei erotice: "m-am dat pradă mâinii ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
celor doi un caracter erotic. Și, ceea ce este mai important, nici un cuvânt de dragoste nu se pronunță în acest roman de dragoste! Somat, în final, de Adela să-și precizeze natura sentimentului ce i-l purta, naratorul-personaj ezită, se ascunde discursiv ("înconjurînd cuvântul teribil"), caută o formulă echivocă ("prietenie pasionată"). Intelectualul Codrescu câștigă pariul cu sine trecând prin iadul delicios al ispitei erotice, suportând fără să crâcnească -, probă a intelectualității și voinței sale. Profilul personajului ar rămâne incomplet dacă nu am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Este un exemplu, printre altele, de felul cum autorul are instinct artistic, detașîndu-se subtil de personaj. Senzualitatea se manifestă prin folosirea repetată a verbului a simți. Perceperea concreteții iubirii, chiar când femeia lipsește, sporește impresia de senzualitate. Ideea este exprimată discursiv, apelând la imagini metaforice explozive ori la sintagme oarecum comune în inventarul lexical al îndrăgostiților patetici: - "În piept, însă, încep să se zvârcolească vipere" (p. 86); - "Atingerea mâinii Adelei îmi răspândește în sânge și în sufletotravă"; - "tensiunea nervilor, ajunsă până la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai înainte ; sau că, în lipsă de altă soluție, și gospodina putea să-și taie găina, dar atunci trebuia să-și pună o mătură între picioare ? Ca și în alte privințe, țăranul societății noastre domestice a făcut obiectul unei civilizări discursive care, în acest caz, a ignorat sau eufemizat relațiile sale cu animalele. Orice copil de la țară era martorul nașterii și morții firești, era familiarizat cu sexul și cu sîngele. Dispărute din universul copilăriei, acestea au devenit fantasme urbane : aflăm despre
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
totul să-și piardă sensul. În consecință, obiectul problemei lui Augustin nu era doar prietenul pierdut sau întreruperea comunicării cu el, ci el însuși dezgolit de orice motivație, spectator al pierderii sensului, o problemă pentru sine însuși. Dacă de la limbajul discursiv al Confesiunilor, caracterizate de tensiunea intensă și arzătoare a autobiografiei, am trece la reflecția filosofică contemporană, ne-am întâlni cu același concept, tradus ce-i drept, în termenii unei elaborate tehnici speculative. Orice întrebare cu privire la realitate ar părea o chestiune
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
particularul din izolare, a-l introduce în toate conexiunile posibile, a-l ridica la universalitate. Legea științifică își află de altfel în acest tip de cunoaștere propria sa justificare teoretică, tot așa cum tot de ea sunt legate toate instrumentele cunoașterii discursive: definiția și demonstrarea. A defini înseamnă a aplica analitica, adică a preciza raportul particularului cu ceea ce este diferit de el; a demonstra înseamnă a evidenția temeiurile universale din care este dedus ceva particular. Analitica, așa cum se spunea mai sus, este
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
se definește pe sine. Ea a pus bazele mentalității critice, întrucât a scos la lumină caracterul neimediat, și deci problematic, al cunoașterii; a precizat ritmul și sensul gândirii concrete și a devenirii sale, adică a clarificat natura dialectică a procesului discursiv; prin intermediul dialecticii a evidențiat legătura dintre particular și universal, caracterizând-o ca pe un raport deductiv și furnizând astfel instrumentele tehnice necesare definiției și demonstrației; în sfârșit, a adus în atenție conștientizarea sapiențială a limitei oricărei sistematizări omenești și teorii
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Narațiunea, în schimb, transcrie acest „altceva“, creând un spectacol al limbajului de o savoare rar întâlnită. Compozițional, avem de-a face cu un roman polifonic (construit prin întrebuințarea mai multor voci), probabil fără egal în proza română postbelică, unde diferențierea discursivă a personajelor a înregistrat mereu neajunsuri (foarte adesea, personajele vorbesc un limbaj unic). Marea forță a Dimineții pierdute stă în joncțiunea pe care reușește să o realizeze între două orientări majore ale prozei citadine : orientarea de factură caragialiană, valorificând limbajul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
natura înconjurătoare, toate acestea se traduc, vorbind pe înțelesul tuturor, în faptul de "a fi high", de "a-și face de cap" sau de a avea "feeling". Este o listă lungă de astfel de expresii care redau depășirea unei logici discursive și care subliniază violența calmă a fluxului vital. Putem desigur să ne ofuscăm. Totuși, imperativul categoric al moralei stabilite lasă din ce în ce mai mult locul punerii în practică a micilor libertăți interstițiale în care domină o formă de imoralism fericit. Aceasta este
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
aspecte, anomică. Mitul operează prin intuiție, se sprijină pe instinct, este făcut din imagini împărtășite. El este, în mod esențial, mozaic. Adevărurile care îl animă sunt interioare. Întotdeauna tributare situațiilor concrete, ele sunt întotdeauna momentane. Ideologia progresului este, dimpotrivă, bolnăvicios discursivă; are brutalitatea conceptului. Adevărul pe care îl promovează se vrea universalist. Imaginile împărtășite sunt reduse la rangul de arhaisme de către o rațiune care se impune și vrea să impună. Ea secretă o morală ontologică, un alt mod de a afirma
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
psihologică, libidoul care o pune în mișcare. Pulsiune colectivă făcută din impresii imemoriale gravate în psihicul colectiv și care, printr-o reîntoarcere ciudată a lucrurilor, își recapătă forța și vigoarea în spiritele individuale. Acestea sunt "informate" de departe, iar rațiunea discursivă a filosofilor nu este decât un element, printre altele, în structurarea lor. Imaginația este făcută din elemente eterogene. Ceea ce Lévi-Strauss a arătat foarte bine vorbind despre "bricolaj". Acesta din urmă este la baza însăși a tuturor "fanteziilor" sociale. Iar acestea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
interpretate și afirmațiile despre competențele sportivilor și ale publicului : -aptitudini creative (publicul cere anumite probe și sportivii le practică: bungee jumping), -logica deductivă, inductivă (publicul vede anumite probe și antrenorii și organizatorii le adoptă: tie break), -abilități de comunicare: -fluența discursivă a impactului cu publicului (televiziunea) -abilități în consultanță (organizatorii) și -consiliere la nivel: -urban, -rural, -comunitare/regionale, -educative -familial, -mass-media, -al opiniei publice, -la analiza electorală, -la analiza afacerilor și -a vieții economice, -politice contemporane prin utilizarea instrumentului potrivit pentru
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
niște furci caudine. Aceste furci sunt făcute din metalul tare al multor epoci patriarhale, călite în discursuri academice, în curente filosofice și de gândire succesive, pe deasupra având girul și înrădăcinarea vieții practice. Chiar dacă nu mai trăim, cel puțin la nivel discursiv, într-o societate patriarhală, chiar dacă feminismul a izbândit în chip strălucit, nu numai social și politic, ci și ca modelator de numeroase conștiințe feminine, tensiunea condiției de mamă-și altceva persistă. E trans-socie tală și trans-temporală. E acolo, în noi
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
-o la cap pe draga de Sanda cu aceleași refrene, pe care ea le-a demontat afectuos, fără să obosească. Nu maternitatea m-a împiedicat să scriu : cu sau fără ea, cred că mi-aș fi luat pauze de dezintoxicare discursivă. Sunt sănătoase și le recomand călduros tuturor producătorilor de text. Îi respect pe cei care susțin că scriu zilnic, tot timpul, și care cred că o fac foarte bine. O ruptură de ritm n-a stricat însă nimănui, te obligă
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
intrase în încăpere și îl privea cu gravitate. Secoh, se gândi Gosseyn, preotul, odinioară, măturător al sălii interioare a Templului. 21 Non-axiome Nu este suficient să cunoști tehnicile de antrenament non-A. Ele trebuie să fie asimilate, adică non-conștiente. Perioada "discursivă" trebuie să facă loc perioadei "active". Scopul urmărit trebuie să fie o suplețe totală a demersurilor mentale, dincoace de planul verbal, cu privire la orice eveniment. Semantica are drept obiect de a da individului un sens al orientării și nu un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
intrase în încăpere și îl privea cu gravitate. Secoh, se gândi Gosseyn, preotul, odinioară, măturător al sălii interioare a Templului. 21 Non-axiome Nu este suficient să cunoști tehnicile de antrenament non-A. Ele trebuie să fie asimilate, adică non-conștiente. Perioada "discursivă" trebuie să facă loc perioadei "active". Scopul urmărit trebuie să fie o suplețe totală a demersurilor mentale, dincoace de planul verbal, cu privire la orice eveniment. Semantica are drept obiect de a da individului un sens al orientării și nu un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
altarul justiției sociale. Moartea ca martir al opresiunii imperialiste, moar tea ca autentic cruciat marxist ce se devotează celor din jurul său, moartea ca luptător ce refuză osificarea birocratică - toate acestea sunt temeliile pe care banda desenată militantă își ridică eșafodajul discursiv. Cinematografică, tăietura narativă face din aventură aliajul mitului. Revoluția din al cărei panteon face parte Che este organizată în jurul promisiunii escatologice a mântuirii. Participarea la revoluția cubaneză este prologul intrării în revoluția mondială la care visează Che însuși. Explicit și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
prefață de Constantina Brezu-Stoian, Editura Minerva, București, 1977, pp. 312-323). Afirmația lui Arcos privind caracterul ontologic al lirismului autentic, al „stării lirice” („Poezia pentru poeții adevărați face parte din viața lor și e una dintre manifestările ei”) este opusă poeziei-simulacru, discursive și fals clasicizante a „birocraților literari” de tipul lui O. Densusianu. Tot Mercure de France îi va prilejui, peste cîteva luni (în Facla, anul V, nr. 118, 5 februarie 1914), o prezentare mai detaliată (second-hand, firește...) a „cîtorva din trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pur” se diminuează însă dramatic în 1928, odată cu importarea pe vechiul continent a filmului sonor: „impurificarea” filmului (considerat imagine și gîndire în libertate) de către cuvinte va fi considerată - nu neapărat și de către Fondane - ca o concesie făcută comercialului și „tiraniei discursive”. Oricum, e de notat faptul că preocuparea pentru cinematograf a poetului franco-român este intim legată de adeziunea la aripa „poetică”, antipolitică a Suprarealismului de după 1926. La fel și articolele trimise pentru Integral despre poeții francezi (Eluard, Aragon, dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]