KorAP: Find »[drukola/base=dislocare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...65 >

1,603 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

of a V2 constraint". 1.1.2 Dislocarea nucleului verbal și deplasarea joasă a verbului Un alt fenomen prin care sintaxa românei vechi diferă în mod semnificativ de sintaxa românei moderne este dislocarea 11 nucleului verbal (v. Dragomirescu 2013b pentru dislocarea formelor cu auxiliar). Cel mai răspândit tip de dislocare a nucleului verbal este dislocarea auxiliarului sau a structurii clitic - auxiliar de verbul lexical (9), (10) prin interpolarea de constituenți cu statut de grup (elemente XP)12; dislocarea este disponibilă și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
verbal și deplasarea joasă a verbului Un alt fenomen prin care sintaxa românei vechi diferă în mod semnificativ de sintaxa românei moderne este dislocarea 11 nucleului verbal (v. Dragomirescu 2013b pentru dislocarea formelor cu auxiliar). Cel mai răspândit tip de dislocare a nucleului verbal este dislocarea auxiliarului sau a structurii clitic - auxiliar de verbul lexical (9), (10) prin interpolarea de constituenți cu statut de grup (elemente XP)12; dislocarea este disponibilă și în structuri cu auxiliar multiplu (11): (9) a. auscrislăsat

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
verbului Un alt fenomen prin care sintaxa românei vechi diferă în mod semnificativ de sintaxa românei moderne este dislocarea 11 nucleului verbal (v. Dragomirescu 2013b pentru dislocarea formelor cu auxiliar). Cel mai răspândit tip de dislocare a nucleului verbal este dislocarea auxiliarului sau a structurii clitic - auxiliar de verbul lexical (9), (10) prin interpolarea de constituenți cu statut de grup (elemente XP)12; dislocarea este disponibilă și în structuri cu auxiliar multiplu (11): (9) a. auscrislăsat că... (FT.1571−5: 1r

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Dragomirescu 2013b pentru dislocarea formelor cu auxiliar). Cel mai răspândit tip de dislocare a nucleului verbal este dislocarea auxiliarului sau a structurii clitic - auxiliar de verbul lexical (9), (10) prin interpolarea de constituenți cu statut de grup (elemente XP)12; dislocarea este disponibilă și în structuri cu auxiliar multiplu (11): (9) a. auscrislăsat că... (FT.1571−5: 1r) b. că vei acmușu muri(FT.1571−5: 1r) c. aueilăsat cu al lor cuvânt (DÎ.1599: XXX) d. eu încă ampre elbotezat

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
255r) d. tare ne-amnoigreșit (CM.1567: 241v) (11) a. de va fiomulzăcând spre moarte (CPrav.1560−2: 6v) b. de-ai hidomiatasârguitsă fiipână acmuvenit(DÎ.1593: XCIII) c. aceaea care-ară fi înnapoirămas (DÎ.1600: XXXVI) Deși calificat în general ca "dislocare a formelor verbale compuse cu auxiliar", fenomenul la care ne referim și pentru care am ales denumirea de "dislocare a nucleului verbal" este mai extins; astfel, pe lângă separarea auxiliarelor de verbul lexical ((9)-(11)), mai rar se înregistrează și alte

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de-ai hidomiatasârguitsă fiipână acmuvenit(DÎ.1593: XCIII) c. aceaea care-ară fi înnapoirămas (DÎ.1600: XXXVI) Deși calificat în general ca "dislocare a formelor verbale compuse cu auxiliar", fenomenul la care ne referim și pentru care am ales denumirea de "dislocare a nucleului verbal" este mai extins; astfel, pe lângă separarea auxiliarelor de verbul lexical ((9)-(11)), mai rar se înregistrează și alte tipuri de dislocare: cliticele pot fi separate de forma sintetică a verbului (12) și complementizatorii conjunctivului 13 și ai

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
verbale compuse cu auxiliar", fenomenul la care ne referim și pentru care am ales denumirea de "dislocare a nucleului verbal" este mai extins; astfel, pe lângă separarea auxiliarelor de verbul lexical ((9)-(11)), mai rar se înregistrează și alte tipuri de dislocare: cliticele pot fi separate de forma sintetică a verbului (12) și complementizatorii conjunctivului 13 și ai infinitivului pot fi nonadiacenți verbului lexical (13)14: (12) a. Și nepre noislobozi (FT.1571−5: 3r) b. așa ne tarepedepseș<ti>(FT.1571

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
2013) O chestiune controversată este statutul acestor structuri în limba română veche. Lucrările tradiționale (v., mai recent, Dragoș 1995: 37; Sala 2006: 141-142) consideră, în general, că aceste structuri sunt calcuri după un model străin (în general, slavon; în cazul dislocării formelor de perfect compus, s-au invocat modele maghiare, latine, turcești și grecești, v. discuția la Stan 2013: 108). Un alt punct de vedere este acela că structurile de acest tip sunt nereprezentative pentru stadiul vechi al românei (Hill și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ulterioară în care propune un algoritm pentru a determina dacă o anume structură este un calc după un model străin sau o dezvoltare firească în trecerea de la latină la română, comună cu celelalte limbi romanice, Dragomirescu (2015a: 6) arată că dislocarea este atestată și în spaniola veche, italiana veche și franceza veche; la această listă de limbi romanice vechi în care dislocarea este atestată putem adăuga și portugheza veche (Martins 2002 discută dislocarea pronumelui clitic de verb): (15) sse pela uẽtujra

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
o dezvoltare firească în trecerea de la latină la română, comună cu celelalte limbi romanice, Dragomirescu (2015a: 6) arată că dislocarea este atestată și în spaniola veche, italiana veche și franceza veche; la această listă de limbi romanice vechi în care dislocarea este atestată putem adăuga și portugheza veche (Martins 2002 discută dislocarea pronumelui clitic de verb): (15) sse pela uẽtujra uos alguẽ a dita vỹa enbargar dacă prin întâmplare îți cineva DEF zisa vie bloca.PREZ.3SG 'și dacă din întâmplare

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
celelalte limbi romanice, Dragomirescu (2015a: 6) arată că dislocarea este atestată și în spaniola veche, italiana veche și franceza veche; la această listă de limbi romanice vechi în care dislocarea este atestată putem adăuga și portugheza veche (Martins 2002 discută dislocarea pronumelui clitic de verb): (15) sse pela uẽtujra uos alguẽ a dita vỹa enbargar dacă prin întâmplare îți cineva DEF zisa vie bloca.PREZ.3SG 'și dacă din întâmplare cineva îți blochează (pune sechestru pe) numita vie' (portugheza veche; Martins

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
uẽtujra uos alguẽ a dita vỹa enbargar dacă prin întâmplare îți cineva DEF zisa vie bloca.PREZ.3SG 'și dacă din întâmplare cineva îți blochează (pune sechestru pe) numita vie' (portugheza veche; Martins 2002) Putem astfel conchide că structurile cu dislocare sunt reprezentative pentru sintaxa românei vechi. La fel ca în cazul structurilor cu inversiune discutate în secțiunea anterioară, formele de dislocare atestate în română trebuie analizate din perspectiva regulilor sintactice ale românei vechi, nu prin adoptarea unei analize sintactice propuse

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
întâmplare cineva îți blochează (pune sechestru pe) numita vie' (portugheza veche; Martins 2002) Putem astfel conchide că structurile cu dislocare sunt reprezentative pentru sintaxa românei vechi. La fel ca în cazul structurilor cu inversiune discutate în secțiunea anterioară, formele de dislocare atestate în română trebuie analizate din perspectiva regulilor sintactice ale românei vechi, nu prin adoptarea unei analize sintactice propuse pentru o altă limbă romanică veche. Grăitoare din această perspectivă sunt câteva aspecte. În analiza structurilor din portugheza veche, Martins (2002

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
2002) aduce argumente pentru faptul că verbul se deplasează în afara domeniului lexical (V-la-I), deci nu periferia vP găzduiește constituenții interpolați. În schimb, Poletto (2014: §2) arată că, în italiana veche, elementele inteporlate se află în periferia vP. Concentrând-se asupra dislocărilor cu pronume clitic din spaniola veche (asemănătoare 18 cu exemplele noastre din (12)) și comparând datele din spaniola veche cu cele din portugheza veche, Poole (2007: 188) atrage atenția că asupra faptului că ""Interpolation" phenomena exist in other medieval Romance

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
faptului că ""Interpolation" phenomena exist in other medieval Romance varieties, but seem to have different properties from interpolation in Old Spanish, suggesting that different processes are at work". Cel de-al doilea obiectiv al lucrării noastre este analiza formală a dislocării nucleului verbal. Așadar, pe lângă opțiunile V-la-I (opțiune dominantă) și V-la-C (gramatica V2, opțiune marcată), există și o a treia opțiune: verbul ocupă o poziție joasă în ierarhia propozițională (se plasează în domeniul lexical) și satisface trăsăturile de mod / timp / aspect

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
prin operațiunea de ACORD 19 la distanță, disponibilă și în grupul nominal în româna veche (v. §1.2.1 infra; v. Cornilescu și Nicolae 2011a). Așa cum structurile nominale bazate pe ACORD la distanță dispar din româna modernă, și structurile cu dislocare a nucleului verbal, bazate pe aceeași opțiune, sunt eliminate în trecerea de la româna veche la româna modernă. 1.2 Schimbări în topica internă a grupului nominal Și în structura grupului nominal există diferențe de topică semnificative între româna veche și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
PP pre [DP cestu om ti]] ce l-am trimes [al nostru](DÎ.1600: XLIV) d. iată [trei]i, spre a sufletului dulce gustare, ți să întind [DP timeșcioare] (CD.1698: Vv) Un alt tip de discontinuitate este reprezentat de dislocarea sintagmei partitive (Pană Dindelegan 2016): (39) a. [cinci]iera [tid-insele] înțeleapte și cinci nebune (CC1.1567: 240r) b. [nimica]iție să nu arătăm [tiden lucrurile ceale] (SVI.~1670: 26v) În româna veche era posibilă adjuncția directă la constituenți nominali a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
2013). Setarea parametrică centru final (caracterizată prin disponibilitatea deplasărilor antilocale, roll-up movement, v. §2.3 infra) (Ledgeway 2015b, 2015d) în combinație cu nelexicalizarea directă prin determinanți a centrului D pentru grupul nominal (Bošković 2005) sunt condițiile necesare pentru ca extracția și dislocarea din interiorul unui grup sintactic, care generează discontinuitatea respectivului grup, să aibă loc. După cum am insistat în secțiunea anterioară, grupul nominal și cel adjectival prezintă structuri cu centru final; nu întâmplător, tot aceste grupuri dau naștere și la structuri discontinue

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
va rezulta că structurile pe care le etichetăm ca "neromânești" nu respectă specificul tipologic și sintactic al limbii române. O excelentă confirmare a acestei perspective de a vedea influența unui model / text străin vine din studiul lui Moldovanu (1969) asupra dislocărilor din scrierile lui D. Cantemir. Comparând textele românești ale lui Cantemir cu texte străine (ale lui Cantemir în redacție grecească sau ale altor autori, e.g. Andreas Wissowatius, Stimuli virtutum, fraena peccatorum, Amsterdam, 1682), Moldovanu arată că se pot identifica 5

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
lui D. Cantemir. Comparând textele românești ale lui Cantemir cu texte străine (ale lui Cantemir în redacție grecească sau ale altor autori, e.g. Andreas Wissowatius, Stimuli virtutum, fraena peccatorum, Amsterdam, 1682), Moldovanu arată că se pot identifica 5 situații: (i) dislocarea există în ambele texte; (ii) dislocarea există numai în textul străin; (iii) dislocarea se regăsește parțial în textul străin; (iv) dislocarea se aplică unor termeni sintactici diferiți; (v) dislocarea există numai în textul românesc și conchide că: "[p]rezența acestor

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ale lui Cantemir cu texte străine (ale lui Cantemir în redacție grecească sau ale altor autori, e.g. Andreas Wissowatius, Stimuli virtutum, fraena peccatorum, Amsterdam, 1682), Moldovanu arată că se pot identifica 5 situații: (i) dislocarea există în ambele texte; (ii) dislocarea există numai în textul străin; (iii) dislocarea se regăsește parțial în textul străin; (iv) dislocarea se aplică unor termeni sintactici diferiți; (v) dislocarea există numai în textul românesc și conchide că: "[p]rezența acestor 5 situații demonstrează că textul românesc

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
lui Cantemir în redacție grecească sau ale altor autori, e.g. Andreas Wissowatius, Stimuli virtutum, fraena peccatorum, Amsterdam, 1682), Moldovanu arată că se pot identifica 5 situații: (i) dislocarea există în ambele texte; (ii) dislocarea există numai în textul străin; (iii) dislocarea se regăsește parțial în textul străin; (iv) dislocarea se aplică unor termeni sintactici diferiți; (v) dislocarea există numai în textul românesc și conchide că: "[p]rezența acestor 5 situații demonstrează că textul românesc al operelor lui Cantemir nu este, sub

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
autori, e.g. Andreas Wissowatius, Stimuli virtutum, fraena peccatorum, Amsterdam, 1682), Moldovanu arată că se pot identifica 5 situații: (i) dislocarea există în ambele texte; (ii) dislocarea există numai în textul străin; (iii) dislocarea se regăsește parțial în textul străin; (iv) dislocarea se aplică unor termeni sintactici diferiți; (v) dislocarea există numai în textul românesc și conchide că: "[p]rezența acestor 5 situații demonstrează că textul românesc al operelor lui Cantemir nu este, sub aspect formal, condiționat direct de textul grec sau

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Amsterdam, 1682), Moldovanu arată că se pot identifica 5 situații: (i) dislocarea există în ambele texte; (ii) dislocarea există numai în textul străin; (iii) dislocarea se regăsește parțial în textul străin; (iv) dislocarea se aplică unor termeni sintactici diferiți; (v) dislocarea există numai în textul românesc și conchide că: "[p]rezența acestor 5 situații demonstrează că textul românesc al operelor lui Cantemir nu este, sub aspect formal, condiționat direct de textul grec sau latin. Relația dintre dislocările românești și cele străine

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
termeni sintactici diferiți; (v) dislocarea există numai în textul românesc și conchide că: "[p]rezența acestor 5 situații demonstrează că textul românesc al operelor lui Cantemir nu este, sub aspect formal, condiționat direct de textul grec sau latin. Relația dintre dislocările românești și cele străine nu se explică printr-un act de traducere mecanică, fapt confirmat și prin statistică: dintre cele 271 de cazuri examinate, 51 reprezintă concordanțe, 218 neconcordanțe, iar 2 concordanțe parțiale" (Moldovanu 1969: 35, subl. ns. Alexandru Nicolae

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]