1,391 matches
-
anunță ieșirea din copilărie, anticipată și de câteva teribile viziuni ale "morții în viață" (prinse în registru expresionist) pe care Bizu le trăiește acum "ca într-un vis urât", cutremurat de groază, până la pierderea cunoștinței. E vorba despre procesul de disoluție a personalității, semnalând tentativa de asumare a unei identități noi (înmormântarea e un ritual de "trecere" prin excelență) printr-o proiecție empatică ce reflectă ca-ntr-o oglindă, acum la nivelul personajului, "dedublarea" onirică din incipitul romanului (dialogul imaginar autor-personaj
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
unei culturi "minore". Aplicând "teoria" lui Girard ideilor lovinesciene, se poate spune că imitația "formelor" occidentale constituie o manifestare sui generis a "dorinței triunghiulare", adică a unui sentiment comun (bazat pe resentiment), care nutrește iluzia unicității, conducând, în fond, la disoluția personalității, la dispersia în anonimat. Conștient de asemenea pericol, romancierul Lovinescu va atribui "eroului" său un tip de conștiință scindată, care condamnă realitatea și reclamă refugiul în imaginar. Pe de altă parte, iubirea față de Mite trebuie înțeleasă ca o formă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
printr-un anumit fel de a "privi"166, ceea ce înseamnă că orice relație erotică presupune mai întâi contactul dintre două "priviri", dintre care una e menită să o subjuge pe cealaltă. Intuind pericolul servituții erotice și, subsecvent, pe acela al disoluției personalității, bărbatul preferă să privească fără să fie, la rândul său, privit, pentru a putea "poseda" în voie, imaginar, pe femeia dorită. Într-unul dintre studiile sale de tinerețe 167, Ioan Petru Culianu a explicat într-o manieră asemănătoare rostul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mod obiectiv sunt întotdeauna rezultatul semnificațiilor pe care indivizii le atribuie lucrurilor, cuvintelor și acțiunilor? În această perspectivă, în mod fundamental antropologica, riscul este acela al unei definiții imperialiste a categoriei care, dacă o identificăm cu istoria însăși, duce la disoluția ei. Această dificultate își găsește rațiunea fundamentală într-o altă dificultate care trimite la accepțiunile multiple ale termenului de "cultură". Acestea pot fi distribuite în mod schematic în două familii de semnificații: aceea care desemnează operele și gesturile care, într-
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
Bocul cel mic e la guvernare, întreaga Românie se află la cheremul udemereului! Vrem, nu vrem, asistăm la o adevărată dictatură udemeristă! O dictatură cruntă căreia puterea statului, sau a ceea ce a mai rămas din el, aflat într-o vizibilă disoluție, nu mai este în stare să i se opună. Iar această situație se datorează în primul rând prostiei și, cârdășiei pe care indivizi decăzuți, noii fanarioți care ca și cei vechi, lipsiți de moralitate, o fac fără rușine cu cei
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pasiunea și credința argonauților, convinși că trebuie să afle lîna de aur, sorgintea, începutul. Periplul are de cele mai multe ori, dimensiunea și imprevizibilul unei veritabile aventuri, ale unor aventuri în cuvînt.Dispariția unor cuvinte, înlocuirea (adesea nejustificată) a unora cu altele, disoluția unor sensuri și curgerea lor treptată pe alte făgașe, iau, deseori, în graiul dublului autor dănăștean, proporții dramatice. Se caută conținuturi pentru cuvinte care supraviețuiesc miraculous, fără acoperire materială; se pune cuvîntul potrivit unor realități numite anapoda. Se adună ,, mărturii
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
narațiunii, lăsând „la vedere“ procesul creației, mecanismele de producere a textului [În Femeia în roșu, de pildă, autorii - Mircea Nedelciu, Adriana Babeți, Mircea Mihăieș - se transformă în naratori personaje (Emunu, A. și Emdoi) ce regândesc și rescriu aceleași evenimente, până la disoluția tuturor structurilor narative convenționale.] Creația dramatică etalează o structură specifică, determinată de caracterul sincretic al artei teatrale: - planul acțiunii dramatice reunește evenimentele scenice, petrecute sub ochii spectatorului, și evenimente relatate de către personaje (dialogul dramatic are și o funcție narativă); cele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
al unui angajament, totodată, din partea celui care mărturisea la un moment dat: Ordinea de după criză, aceasta este ordinea pe care o pretind."250 Afirmația presupune și în cazul lui Cocteau o raportare la o altă dimensiune estetică percepută sub semnul disoluției, al anarhiei pentru care elementele clasice ar oferi un fel de vindecare. Articolele sale dezvoltă această idee a reorganizării actului creativ în liniile unei simplități elegante, care să creeze o liniște interioară, menită să anuleze acea "conspirație a zgomotului"251
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cu unu. Dar asta nu înseamnă că Ființa supremă nu e una, fie că este numit Brahman, sau Elohim, Allah sau Dumnezeu. Tindem către ea, dar în modalități diferite. Ei bine, aici e rana cea adîncă a Occidentului actual, unde disoluția sacrului e foarte avansată. O civilizație lipsită de un liant spiritual-religios nu e posibilă, prin urmare prevăd dispariția actualei civilizații occidentale. Timpul va rezolva această problemă într-un mod implacabil. În ciuda implantului Occidental, Orientul încă mustește de religiozitate, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
implant mercantil lacom și pecuniar occidental. Relația dintre cei doi poli este una contradictorie, dar și complementară. Lumea în care trăim devine din nou bipolară: Chinamerica. Orientul începe cu Zero, Occidentul cu Unu. Rana cea mai adîncă a Occidentului e disoluția sacrului. Or, o civilizație lipsită de un liant spiritual-religios ar fi o premieră istorică. Timpul va rezolva această problemă într-un mod implacabil. În Orient încă se mai consideră că puterea, care pentru ei e sfîntă, nu înseamnă să îl
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și suferință, istorie mai mult culturală decât politică se impune așadar nu doar ca răspuns la criza produsă de rupturile intervenite în condiția evreiască sub presiunile interioare și exterioare, ci și ca un colac de salvare în fața fricii de o disoluție a identității evreiești în noul context. Istoria, cel puțin această istorie, devine "credința evreilor pierduți"62. Un mod de a rămâne evreu prin consemnarea a ceea ce a fost ființa evreiască în timp. Însă această istorie trebuia scrisă altfel, după metode
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
urmare să accepte totul cu dragoste, inspirat de încrederea și credința sa în relația binevoitoare a lui Dumnezeu cu omul. Aici, el îi răspunde lui Dumnezeu alăturându-i-se într-o uniune mistică și în bucurie. Acest proces duce la disoluția forțelor egoului și la indiferență în fața adversității materiale și fizice. Legătura privilegiată dintre Dumnezeu și poporul lui se făurește astfel într-o suferință comună 8. Acestea fiind spuse, discursul ultraortodox nu se emancipează deloc de justificarea nenorocirii care se abate
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
din Spania, că evreii supraviețuiseră în mare parte datorită urii creștinilor? Mai târziu, nu se temeau oare promotorii evrei ai emancipării, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, că egalitatea între evrei și creștini avea să ducă la disoluția vieții evreiești? În sfârșit, în secolul XX, nu continuau numeroși intelectuali europeni Karl Kautsky, Jean-Paul Sartre, Arnold Toynbee, Max Frisch etc. să susțină ideea că, odată cu încetarea persecuției, evreii vor înceta și ei să existe ca evrei? Ei nu prevăzuseră
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
conform firii noastre mai liniștite, am optat pentru creștinismul răsăritean mult mai tolerant, și anume cel propovăduit de Bizanț. Să ne amintim că nu ne mai permitem nicio greșeală... Conduși de o elită mediocră, nu am reușit să profităm de disoluția URSS pentru a reîntregi spațiul românesc. Nu am avut niciun lider în stare să se ridice la înălțimea titanilor care au făurit România Mare (Ferdinand I, Ionel Brătianu, Pantelimon Halippa, Constantin Stere, Ion Nistor, Iancu Flondor, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
răsfrînge chipul... Urîtul este înțeles ca un semn sau ca un simptom al degenerescenței... Orice simptom al istovirii, al îngreunării, al îmbătrî-nirii, al oboselii, orice formă a non-libertății, cum ar fi convulsia sau paralizia, dar mai ales mirosul, culoarea, forma disoluției, a putrefacției, toate acestea stîrnesc același tip de reacție: "urît" ca judecată de valoare... Ce urăște acum omul? Fără îndoială urăște amurgul propriului său model" (Prefață, p. 15). Probabil că și celelalte entități procedează în mod asemănător, adică narcisist. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de aici îndoieli și temeri individuale privind aspecte ale consumului care, în trecut, erau de la sine înțelese, organizate fiind în funcție de tradițiile de clasă. Cultul mărcilor este ecoul procesului de detradiționalizare, al presiunii principiului de individualitate, al incertitudinii hipermoderne născute odată cu disoluția coordonatelor și a atributelor culturilor de clasă. Cu cât stilurile sunt mai puțin comandate de către orânduirea socială și de către sentimentul de apartenență la o clasă, cu atât se impun forța pieței și logica mărcilor. Odată ce moda se balcanizează și se
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
constituie, de asemenea, unul dintre mijloacele pe care tinerii din cartierele sărace le mobilizează pentru a se afirma, a se impune în fața celorlalți, a-și compensa eșecurile școlare, a-și gestiona inferioritatea socială. Pe măsură ce reglementările familiale și comunitare intră în disoluție, indivizii trebuie să se autodefinească, să-și construiască identitatea proprie alegându-și modelele de referință chiar în momentul în care ordinea economică le impune șomajul și o existență precară. La unii, individualismul se concretizează în autointerogație, în revendicări identitare și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în funcție de gusturile și de aspirațiile fiecăruia. Chiar și practicate și trăite în grup, divertismentele ilustrează în mod exemplar individualizarea crescândă a modurilor de viață. Nicio „ieșire din sine”, ci, dimpotrivă, dezvoltarea unui timp pentru sine, rezervat liberei dispoziții personale; nicio disoluție a principium individuationis, ci, mai degrabă, un timp recreativ în care se afirmă gusturile subiective. Anticul otium era un timp al construcției de sine, manifestându-se în cultivarea divertismentului și în contemplație, în meditație și în conversație. Bacanalele ofereau o
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
va depăși, pe viitor, stadiul de fenomen marginal sau periferic. În epoca invidualismului narcisic, se afirmă cu o vigoare întețită exigența calității în relațiile intime, aceasta reclamând atât proximitate comunicațională, cât și recunoaștere și valorizare subiectivă. Nu un proces de disoluție a Eului în confuzii libidinale anonime, ci, dimpotrivă, afirmarea sa tot mai exigentă în relația cu celălalt. În ciuda permanentei incitații la excese, Narcis a câștigat partida cu Dionysos. Nopți de beție și zile de sărbătoaretc " Nopți de beție și zile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
rivalității și a „sentimentelor reprobabile” în rândul declasaților americani 32. D. Bell vorbește de o „instituționalizare a invidiei”. Pe urmele lui René Girard, P. Dumouchel și J.-P. Dupuy vorbesc de „infernul mimetic” și de exacerbarea chinurilor invidiei care însoțesc disoluția modernă a diferențelor 33. Acest diagnostic este oare exact pentru societățile de hiperconsum? Fie-ne permis să ne îndoim. Să luăm în considerare raportul unor indivizi față de bunurile materiale care, de foarte multă vreme, au constituit motive de invidie de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de capital. În același timp, practicile de gen curente se află în „relații reflexive” (Giddensxe "Giddens, Anthony", 1984) cu structura de putere existentă a sexelor. Femeile și bărbații renegociază continuu semnificația identităților de gen, luptându-se pe terenul formării și disoluției categoriilor acceptate și al reconfigurării relațiilor instituționale (Connellxe "Connell, R.W.", 1987, p. 139). Regimurile de gen reprezintă o ordine simbolică a genurilor și, în același timp, o arenă a puterii pentru definirea limitelor căreia luptă cele două sexe. Dat
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
departe-de-echilibru” creează noi structuri și o nouă ordine. Ilya Prigogine a luat în 1977 Premiul Nobel pentru chimie pentru lucrările sale privind structurile disipative și termodinamica dezechilibrului. Prigogine a dat o interpretarea nouă celei de-a doua legi a termodinamicii. Disoluția în entropie nu este o fatalitate absolută, ci „în anumite condiții, entropia însăși devine generator de ordine”. Pentru a fi mai precis „în condiții de nonechilibru, cel puțin, entropia poate produce, în loc de degradare, ordine (și) organizare. Dacă este așa, atunci
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
o desăvârșită nemișcare. Spațiul no propune reprezentarea lumii ca stare tranzitorie, ca loc de trecere de la formele reale spre vid, spre neant. Ultima desprindere de vizibil se produce pe scenă, căci fantoma nu se arată decât pentru a-și desăvârși disoluția. Umbra ce se dovedește a fi ascunsă sub înfățișarea unui corp viu este sfâșiată între forța care o ține legată de viață și de pasiunile ei, de aparențele vizibilului - într-o lume a formelor - și forța care o îndeamnă să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
echilibru optim al atenției se poate dezvolta printr-o pregătire atentă a pacientului în ce privește îmbunătățirea funcționării sale ca adult rațional și a conștienței sale critice (sentimentul realității timpului prezentă. Oricum, indiferent de considerațiile dedicate pregătirii pacientului, uneori poate să apară disoluția prematură a disocierii, deși aceasta poate să nu implice o retrăire imediată și deplină. Odată, cu ocazia unei demonstrații, o pacientă a început să tremure incontrolabil. Atunci când a fost întrebată „ce se întâmplă acum?” a spus că vizualizează o serie
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
au fost implicați o serie de factori terapeutici curativi: Facilitarea „resurselor de vindecare internă”, prin folosirea întăririi eului și hipnoterapiei (Rossi, 1996Ă; Accesarea și trecerea în revistă a dinamicii reprimate, conducând la „insight” (cu acceptare conștientă și inconștientăă și o disoluție ulterioară a acestei dinamici care a menținut simptomatologia. Dezvoltarea unor comportamente și strategii alternative și „competiționale”. Împărtășirea diferitelor preocupări și griji între membrii familiei. Dezvoltarea unui suport colaborativ și a încrederii în cadrul familiei. Ocazii de catharsis emoțional într-un mediu
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]