978 matches
-
cerului, nu. Asta-i altă problemă. Am văzut ce-a pățit biata mama, rămasă cu șase copii de crescut când a murit bătrânul. De-aia m-a retras de la școală și m-a dat să muncesc la Lamb House, era disperată să Încep să câștig și eu câte ceva. I-a spus bătrânului filfizon că am paișpe ani, da’ n-aveam decât doișpe. Să știi că n-o condamn. Am dus o viață bună muncind pentru domnu’ James, o viață bună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
te iubesc total. Mediocritatea le impune spaima de a se dărui. Și tot ea le cenzurează impulsul de a te primi în întregime. Te uiți la ființa adorată și stupefiat, constați că nu-i valorează prea mult sacrificiul tău. Nu dispera, o face din prostie. Căci proștii, pînă la împărăția cerurilor, nu vor fi niciodată fericiți. Nu se pot fixa acolo. În fericire. Bucuriile lor sînt turnate, precum talăngile, în vînt strălucitor.“ Tînărul Doctor iată că îl privește pe V. fumînd
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
întunericul plâns Din fulgerările caste. Cuvintele erau venite din vieți și încercau săruturi de vânt. Îngerul născut de profeți Ne veghea în cerul cel sfânt. Și până în zori, frumoșii nebuni Se plimbau în călătorii ancestrale Cu ploile dezbrăcate-n genuni Disperați de lacrimi amare. FLOAREA DE PĂMÂNT în amintirea colegelor: Geta Păscălin, Adriana Flondor, Valentina Roșca Și de-ar fii ca Dumnezeu să poată să șteargă lacrima uscată sub pământ Omenirea din dureri mai iartă Floarea întunecată de mormânt. Și de-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
oftat Judy nefericită. James zice c-o să divorțeze de tine. Cum am mai spus, bine că eram asezată. După-amiaza era pe terminate, la fel și răbdarea lui Judy și speranțele pe care le mai nutrisem până atunci. M-am uitat disperată la Judy. —Judy, ce mă fac? —Uite ce e, mi-a răspuns ea pe un ton pragmatic, peste două zile o să ieși din spital. Ai încă un acoperiș deasupra capului, ai destui bani ca să te hrănești pe tine și bebelușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Parcă eram goală. Abia după ce n-am mai purtat-o, mi-am dat seama cât de în siguranță mă simțisem cu ea pe deget. Știți ce vreau să spun! Verigheta e ca o declarație, spune ceva de genul „Nu sunt disperată după un bărbat, pentru că am deja unul. Nu, pe bune, chiar am unul. Uitați-vă la verigheta mea“. Laura se despărțise de prietenul ei, Frank, cam cu un an în urmă. Așa că, în ciuda iubitului ei adolescent, eram două femei singure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu eram sigură ce să-i spun, iar el n-a zis nimic. —Să te duc cu mașina până acasă? M-am simțit puțin straniu să-l întreb chestia asta. Parcă aș fi fost femeia bogată și mai în vârstă disperată după dragoste și sex care-l cumpără pe tânărul frumos și sărac. — Ar fi grozav, mi-a răspuns Adam. Cred c-am pierdut ultimul autobuz. El mi-a zâmbit. Eu m-am relaxat. Îi făceam o favoare. Nu încercam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dacă te gândești la treburi din astea. N-aveam de gând să acționez în sensul ăsta. Și nici nu însemna c-aveam să sar în pat cu primul bărbat care-mi făcea ochi dulci. În fond, dacă aș fi fost disperată după un bărbat, n-aș fi rămas cu James? Deși îmi dau seama că, după felul în care mă purtasem cu Adam, există șanse să nu mă mai credeți. OK, nu trebuie să mă credeți, dar Adam a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-ncearcă să-l ademenească pe el (pe Fane). De acest om pașnic, cinstit, muncitor și alcoolic, care-a mers la revoluție și s-a Întors de-acolo de unde se desprinde ideea că revoluția a fost făcută de miile de sugative disperate din fabrici și uzine se tem pe Înserat parveniții senatori, dați afară tot la revoluție din șantierul naval. Așa că nu-i de mirare că lui Fane i se pune gînd rău. Care i se și aplică, spre sfîrșitul filmului, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce cred, Împreună cu Croce, că la un autor importante sînt doar operele”. Baronul din copaci. Nici o operă nu poate egala Însă sifilisul unui autor, tbc-ul, epilepsia, hernia din tinerețe, hemoroizii, amanta. Nimeni nu poate ignora realitatea artistului. Cu scrisorile lui disperate către prieteni iluștri, către guvern, către Dumnezeu. Cu excepția lui Dumnezeu. HOMER LA CINEMA Odiseea lui Koncealovski este o grandioasă operă de popularizare pentru idioți Într-o ecranizare „plină de fast”. Fast food, ecranizarea celei mai grandioase epopei a lumii ăsteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
toate va izbândi. Nici asta nu mai simțise demult. Timpul îl presa, îi lipseau cărți, trebuia să meargă din nou la felurite biblioteci, căutarea în fișier, completarea formularelor, așteptarea, frunzărirea volumelor până găsea ce îi trebuie, notițe, alte formulare. Nu dispera. Știuse dintotdeauna că lucrul metodic, fără panică, cu răbdare, dă rezultate. Se convingea din nou. Într-o săptămână teama care fusese în el se risipise, la fel și starea de liniște. Simțea doar ceva ca o exaltare care îl împingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îi făcea plăcere să stea de vorbă cu mine - cu mine, care nu-i puteam da aproape nimic în schimb - și nu puteam decât să trag concluzia că simțea probabil - cu curaj, pe tăcute și în mod nechibzuit - o nevoie disperată de companie, pentru că deși fusesem o companie jalnică în seara aceea și deși comportamentul meu o speriase cu siguranță de la bun început, ea insista și era tot mai relaxată și tot mai vorbăreață. Nu-mi amintesc cât a stat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Trebuia să oferi o mostră cu ceva ce ai scris când erai foarte tânăr, împreună cu o poză de-a ta din copilărie. Efectul era în general destul de plăcut. Mai am tăietura pe undeva.) Dar situația mea financiară continua să fie disperată - marele public persistând în indiferența sa glacială față de produsele imaginației mele - și deci aveam serioase motive economice de a-mi încerca norocul cu Tabitha Winshaw și generoasa ei ofertă. Iată cum a apărut această ofertă. Se pare că în izolarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
publice sau în sala de așteptare a unei gări. Cum poate fi atât de crudă societatea noastră? Cum poate pedepsi un om pentru o înclinație cât se poate de firească, pentru că și-a satisfăcut nevoia lui de ființă singură și disperată de asociere cu alți oameni, cu câte un necunoscut aflat în trecere? Nu e vina noastră că acestă relație nu poate avea loc întotdeauna în spatele ușilor închise, dacă întâlnirile se produc uneori ad hoc. La urma urmelor, nu noi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
altceva decât glasul unei femei țipând Încontinuu unul și același lucru Într-o limbă necunoscută, totul pe un fel de muzică sitar. Următoarea instrucțiune scrisă de Emily zicea că trebuie să ridic un șort alb de care Miranda avea nevoie disperată pentru partidele de tenis. Credeam că o să mergem la Polo, dar ea scrisese Chanel. Chiar făcea Chanel șorturi de tenis? Șoferul m-a dus la un salon de modă particular, unde o femeie mai În vârstă, ai cărei ochi semănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rachete de tenis În picioarele de mamut. Părea să aibă vreo treizeci și cinci de ani, deși toată musculatura aceea și pielea bronzată ar fi putut la fel de bine să ascundă zece ani sau să adauge vreo cinci. Gesticula și Îmi făcea semne disperate din mâini să mă ridic de pe covor. M-am ridicat, fără să-mi pot desprinde privirea de la el, iar el s-a apucat imediat să mă evalueze. — EI BINE! CE VEDEM NOI AICI? a urlat el din toți bojocii, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
minut-două, apoi lăsă mîna moale. Bucata de material, la fel ca hîrtia pe care Reggie o scosese din buzunar pe drum, părea luminescentă În razele de lună, dar, privind la cerul senin se simți prea slăbită, chinuită de durere și disperată pentru a-i fi teamă. Începu să-i fie foarte frig și i se păru că tamponul de tifon intrase În ea, deplasîndu-se de la locul lui. Marginile tamponului igienic se frecau de coapse. Se lăsă și mai grea pe brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Te-am zărit într-un balcon nesfârșit, cuprindeai în palmă lumea care aluneca, te uitai dar nu vedeai nimic; ochi imobili, o mâna flexată, o bosă părăsită de toți... ești singură, sunt singur suntem triști, suntem disperați două păpușele defecte - una de bătrânețe și alta de tinerețe - în fiecare dintre noi.
Balcoanele by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83917_a_85242]
-
că această atenție lipsește.) Tot Emily Îmi cere Încontinuu să mă joc cu ea, mereu În momentele cele mai nepotrivite, de parcă m-ar testa, În același timp dorindu-și să nu fac față. Ca În dimineața asta, când eu sunt disperată să plec că am programare la medic, iar ea vine și se agață de fusta mea. —Mami, mă gândesc la un cuvânt care Începe cu B. —Nu acum, Em. —Hai, te looog. Începe cu B. —Biscuiți? Nu. —Bebeluș? — Nu. —Banană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Încercând să completezi puzzle-ul somnului cu jumătate de piese lipsă. Poate că o să adoarmă la loc singur. Te rog, fă s-adoarmă. Cam la momentul ăsta, când Întunericul se argintează cu prima geană de lumină, Începi să Închei Înțelegeri disperate cu Dumnezeu. „O, Doamne, dacă-l lași să adoarmă singur, voi...“ Voi ce? Voi fi o mamă mai bună. Nu mă voi mai plânge niciodată, voi savura fiecare strop de somn pe care-l voi primi de acum și până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ca o domnișoară bătrână care a dat pe gât un pahar mare cu sherry din rezerva parohiei. Maternitatea - sau abstinența adusă de maternitate - mi-a distrus capacitatea de a mă bucura de orice fel de droguri, mai puțin de dușca disperată de Calpol băută ocazional. Reușesc să merg destul de bine până În sala de ședințe, dar după ce intru, pereții se tot Îndepărtează formând reflexii infinite ca-ntr-un desen de Escher. De fiecare dată când mă ridic În picioare să schimb diapozitivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În interes de afaceri, nu ca să mă uit la tablouri de la Începuturile cubismului până mă ia durerea de cap. Până la urmă am țipat la el, desigur. Absolut inacceptabil, sunt o clientă fidelă, bla bla bla... Îl vedeam cum aruncă priviri disperate În căutarea unui șef care să-l salveze de englezoaica aia nebună. De parcă aș fi fost eu nebună, și eu nu sunt nebună, nu-i așa? Oamenii de genul ăsta ne fac să Înnebunim din cauza ineficienței lor, Îmi irosesc mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sfârșit, și-a dat seama că, după o sinucidere ratată, o fată n-are nevoie de morală, ci de șampanie. Mă simțisem destul de îngrozitor cu o zi înainte - îngrețoșată, slăbită și tristă - dar acum îmi mai revenisem. Aveam o nevoie disperată de ceva care să-mi distragă gândul de la ceea ce făcusem. Vreau să spun, eram jenată până peste poate. Totuși, când am coborât la bar, Charlie nici măcar n-a observat noua mea ținută de la Chloé, pe care mi-a cumpărat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am impresia că Julie e mai aiurită în privința problemelor de viață decât Lara sau Jolene, ceea ce înseamnă că-i derutată de-a binelea. Se întoarse spre Barclay afișându-și zâmbetul acela special pe care-l păstrează pentru când are nevoie disperată de ceva și-i spuse: —Mulțumesc, Barclay, c-ai acceptat această urgență. Vreau ceva deosebit, ceva ce n-a avut nimeni niciodată. Ce părere ai? — Fii bună, poți să-mi dai un pahar cu apă rece și rozmarin, spuse Barclay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
așteptat să-mi răspundă, dar ea privea la ruinele Întunecate ale casei Hollinger, de pe colina sa neluminată de lîngă oraș. Își atinse vînătaia aproape ștearsă de pe obraz, moment În care m-am Întrebat dacă nu cumva se rănise În fuga disperată din calea incendiului. Hotărît să schimb tactica, am Întrebat-o: — Să presupunem că Frank este implicat. De ce-ar fi vrut să-i ucidă pe soții Hollinger? — Nu se poate concepe vreun motiv. Soții Hollinger erau ultimii oameni cărora să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
spuse Elizabeth, așezîndu-se pe banchetă și aranjîndu-se comod În budoarul de mătăsuri. După ce Mahoud Închise portiera, ea se Întinse pe fereastră și mă strînse de mînă liniștitor. — Trebuie să-i trezim pe toți din amorțeală. Locuitorii din Residencia Costasol sînt disperați după noi vicii. Oferă-le satisfacții, Charles, și te-ai scos... 21 Organigrama crimei Încrederea ei În existența unor păcate Încă necunoscute, Încă așteptînd să fie descoperite, mă luase cu totul prin surprindere. Am urmărit cu privirea limuzina care traversa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]