9,387 matches
-
îi pun la zid și îi acuză că vor răul copiilor. Unul dintre obiectivele urgente ale acestei Asociații este să suplimenteze salariul femeilor de serviciu cu 200 lei lunar, din partea fiecărei clase. E urgent și esențial să se strângă bani, disperarea e maximă în acest sens. Dacă mai aveam vreun dubiu că e ceva foarte în neregulă cu țara noastră, cu oamenii din ea, cu legile, cu tot, acuma chiar nu mai am. Iar pe părinții care fac toate cele de
Urmările scandalului cu învățătoarea șpăgară de la Școala 10 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20065_a_21390]
-
dar... „să trecem peste romantismul acesta, pufnește, eu sunt mai frust. O băteam pe vremea aia cu manualele, pe-atunci erau cu coperte groase, o tupăneam că nu mă lăsa să mă duc să joc fotbal cu colegii. Fotbalul e disperarea ei. Am fost polist... până mi-a trecut. Ridicător la fileu La Institutul de teatru, unde era coleg de an cu Mihai Mălaimare și regretata Elena Albu, timișoreanul Dinvale a intrat din prima, în 1973. Din anul II, a început
Agenda2003-15-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280904_a_282233]
-
nu ne gândim la aceia care au fost martori direcți ai evenimentelor de atunci: condamnarea și răstignirea, moartea pe cruce și înmormântarea și, în final, Învierea lui Isus. Toți cei care au văzut acest deznodământ au trăit probabil clipe de disperare, de adâncă dezamăgire și profundă teamă. Totuși, avem motive să credem despre acești martori direcți că ei au fost cei care au putut înțelege cel mai bine mesajul îngerilor la mormântul gol. Ei nu numai că au auzit, dar au
Agenda2003-16-03-3 () [Corola-journal/Journalistic/280910_a_282239]
-
antimemoriile, cartea vorbită, discursul epistolar, paraliteratura, interviurile, convorbirile, corespondența (oficială, particulară și intimă; în vol. II, cap. III impune o sobră și inteligentă implicare/ deta șare când se scrie despre corespondența dintre N. Steinhardt și Virgil Ierunca, despre Iubirile și disperările lui Cioran, despre corespondența și întrevederile parcimonioase dintre filosoful Constantin Noica și Sanda Stolojan). Ba, la același numitor comun al biograficului, istoricul literar aduce dosarul lui Ion Caraion de informator al securității. În cele 27 de pagini ale capitolului IV
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
copiii depinde de decizia unui judecător care are de rezolvat multe cazuri și nu are deloc timp de pierdut. Aparent, Banek și Gipson sunt doi oameni foarte diferiți: unul luptă să ajungă în vârful carierei sale, celălalt se chinuie cu disperare să iasă din prăpastie. Un personaj la fel de complex este și Doyle Gipson, un om necăjit și frământat, care vede cum ceea ce este mai important pentru el se îndepărtează tot mai mult. Și iată, un accident neînsemnat îi va conduce pe
Agenda2003-3-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280590_a_281919]
-
al scriitorului american Charles Bukowski (1920-1994) a apărut pentru prima dată în 1978. Protagonistul cărții este Hank Chinaski (alter ego al autorului), un scriitor alcoolic, mare amator de femei. Dincolo de obsesia pentru sex, băutură și pariuri la curse, se ghicește disperarea naratorului care-și strigă singurătatea, nevoia imperioasă de tandrețe și compasiune. Asemenea tuturor personajelor care au parcurs lungul voiaj al trupurilor, în final, Henry Chinaski, se regăsește singur. Charles Bukowski: Femei. Editura Polirom, Iași, 2003. Preț: 169 000 lei. Veacul
Agenda2003-10-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280778_a_282107]
-
toreador ațîță taurul. Temîndu-se de absență, autorul o invocă sfidător: „e vremea un cristal să ai în minte,/ o absență plină de lacrimi” (lumină, încet). Corolarul ei scriptic, pagina albă, terorizantă: „pe măsură ce se însera/ am privit pagina albă, goală/ cu disperare crescîndă” (pe măsură ce se însera, se însera). Cu o discreție mai convingătoare decît rumoarea publicistică și sforțările carierei, Marian Drăghici e, negreșit, unul dintre poeții actuali de seamă.
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
cele mai bune timpuri, erau cele mai rele timpuri, era o epocă a înțelepciunii, era o epocă a deșertăciunii, era o epocă a credinței, era o epocă a necredinței, era anotimpul Luminii, era anotimpul Întunericului, era primăvara speranței, era iarna disperării, aveam totul în fața noastră, nu aveam nimic în fața noastră, mergeam cu toții direct în Ceruri, mergeam cu toți direct în cealaltă parte.” (Charles Dickens, Poveste cu două orașe.) 4. „Era o zi strălucitoare și rece de aprilie, iar orologiile băteau ora
Începuturi de roman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2709_a_4034]
-
foarte inelegant. Îl găsesc pe Paul Bayley, încins cu un șorț de bucătărie cadrilat și cu mâna dreaptă ascunsă întro uriașă mănușă de cuptor. Îmi spune că gătește ceva special pentru mine: rață sălbatică cu castane și ananas. Mă invadează disperarea: eu nu ating carnea de rață, nu mănânc nici aristocraticul pâté de foie gras, pentru că-i preparat din ficat de rață îndopată. Am și eu idiosincraziile mele, vorba aceea: idei puține, dar fixe. Ce mă fac? Iată, însă, că, uneori
Alte întâmplări haioase de peste mări și țări by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/2721_a_4046]
-
etc.// n.a. - de remarcat, cu firească strângere de inimă/ cum meseria scrisului corupe/ până și caracterul integru al unui câine credincios/ ca bătrânul meu foxterier carl gustav./ dovada: mai departe scrien carte:/ până și delicatețea a condus uneori/ omul la disperare, la moarte./ (...)/ vai nouă versuri,/ funduri de rațe împietrite în lumina lunii,/ între sunetul unei împușcături/ și ecoul ei.“ (caracal sighișoara mea). lumină, încet este o antologie binevenită pentru cunoașterea și (re)interpretarea critică a unui poet insuficient valorizat în
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
altora și reticența majorității.”, cum descria Octavio însuși experiența Întoarcerii (titlul chiar al revistei sale, Vuelta = Întoarcere). Trebuia să învăț și eu ce însemna să confrunți „ideile estetice, morale și politice predominante ale conaționalilor”. Da, trebuia să învăț și eu, „disperarea și furia”, ca și el, „să ridic din umeri și să merg mai departe.” În cazul meu, mai departe însemna necunoscutul exilului, enclava solitară a înstrăinării și rezistenței, reciclând astfel precedentul meu exil, cel intern, sub nazism și comunism. Și
Centenar Octavio Paz Umbrele trecutului, umbrele prezentului by Norman Manea () [Corola-journal/Journalistic/2740_a_4065]
-
profund tragică, eroii nuvelelor și romanelor sale constituie o pinacotecă de învinși ai vieții. Ideea formulată mai târziu de Cioran, că toate viețile sunt ratate, își află ilustrarea cu decenii înainte în această operă. Vagul și cenușiul existenței, stresul, angoasa, disperarea mustesc în paginile scurtelor povestiri sau ale masivelor romane din cele cinci cicluri epice...“ Nu-l prea putem urma pe Vlaicu Bârna, într-adevăr, în inițiativa sa recuperatoare privindu-l pe Cezar Petrescu, văzut ca precursor al lui Cioran. O
O reeditare îmbogățită by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2610_a_3935]
-
plânge că este într-o criză financiară și îi este teamă că o sa-l lase soția. A venit aici sperând să vândă două carpete persiene. Alt mijloc de a obține bani nu are și această decizie a luat-o în disperare. Cum am spus mai devreme, Stanley avea un calm cu adevărat englezesc. El asculta mult și vorbea puțin, dar cumpănit, de fiecare dată. Așa sa purtat și în acest caz. L-a lăsat pe om să vorbească, fără să-i
A VENIT STANLEY. In: Editura Destine Literare by George Sarry () [Corola-journal/Journalistic/90_a_414]
-
bun ca viața-ndestulată”) sau „Îl n’est bon bec que de Paris” („Plisc meșter nu-i că la Paris”), devenite proverbe și folclor datorită șansonetiștilor francezi moderni, nici nostalgia din „Où șont leș neiges d’antan”, și nici fiorul de disperare al strigatului „Frères humains qui après nous vivez, / N’ayez le coeur contre nous endurci” („Frați oameni ce trăiți și după noi, / Nu vă-mpietriți voi inima, semeți”) nu și-au peirdut nimic din puterea de a emoționa. Cît de
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
Chiar nu știți, sunt și ei oameni... sau nu vreți să știți? Nu știu, dumneavoastră nu înțelegeți nimic, nu înțelegeți că sunt teroriști? Credem că nu toți, poate numai o mică parte care nu poate fi controlată de nimeni. Când disperarea ajunge la maxim și oamenii nu mai au ce pierde, se sinucid cu bombe la burtă și ucid și pe alții. Ei vor asta. Sunt teroriști. Chiar și după ce se va face pace dacă se va face, vor mai exista
Cel de-al 31-lea Congres mondial al poeȚilor - XXXI. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_400]
-
în toate țările civilizate spitalele "înghit" doar 30% din fonduri. România cu o economie "vai de mama ei" încearcă imposibilul - tratamentul a peste 1/3 din populatie (conform statisticilor oficiale) în condiții de spital. Este evident că anual căutăm cu disperare fonduri suplimentare. Până nu se vor reduce “DE FACTO” spitalele, ajungând la un procent de 30% din fondurile alocate, dar nu cele mici de prin orașele, ci cele MARI care devin tot mai greu de controlat, nu vom reuși o
Un chirurg despre arieratele spitalelor: Ne aşteaptă 3-4 luni de frământări şi de anunţuri alarmante () [Corola-journal/Journalistic/25678_a_27003]
-
cine să te îngrijească și doamne ferește poate venim și te găsim descompusă în casă”. Acestea au fost cuvintele care au pornit-o pe femeia născută româncă, dar devenită ucraineancă din cauza liniilor trasate pe hartă după război, să caute cu disperare să obțină cetățenia română, să își facă pașaport pentru a putea veni și a sta oricât are nevoie în România. Povestea Mariei Priscup începe cu un amalgam de infomații pe care bătrâna pare că le-a învățat pe de rost
Născută româncă dar ajunsă ucraineancă din întâmplare, Maria Priscup, de 70 de ani, se luptă de 2 ani pentru a se putea întoarce acasă () [Corola-journal/Journalistic/25918_a_27243]
-
doua a volumului. Sunt pagini care scot în evidență fluviul suferințelor unor martiri, maltratați peste limita incre dibilului. Se ajunsese până acolo, încât schingiuiții își doreau moartea, ca pe o salvare miraculoasă, eterna izbăvire. Exemplul grăitor este ultimul gest al disperării la care a recurs doctorul Ioan Simionescu, fost profesor universitar la Facultatea de Medicină din București. Înfometat, umilit prin metodele cele mai scabroase, bătut fără întrerupere, a declarat brusc: Nu, mai rezist. Peste un minut s-a aruncat în gardul
Infernul concentraționar din închisoarea Târgşor. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_408]
-
să înțeleg. Clipe de glorie. Au fost într-adevăr doar clipe. Și glorie. O viață de o zi, dar aș putea să povestesc ro mane de câte am auzit, câte am aflat și câte am trăit: bucurie, speranță, iubire și disperare. Mă întorc în sevă, înțelepciunea primordială. - Nu ți-am spus eu? aud ca prin vis. Toate se află la timpul lor. Toate se află la timpul lor. Toate se află la timpul lor...
O VIAŢĂ DE O ZI. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Corina Diana Haiduc Luca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_124]
-
viața se împiedică de propria ei patimă de a trăi. 1690. Dacă vrei pace fă-o mai înainte de toate cu patima războiului. 1691. În inima patimii vei întâlni dragoste și ură, mister și agonie dar niciodată deșertăciune. 1692. Patima fără disperare își pierde din propriul său adevăr al vieții. 1693. Iubirea este un demers al patimii pentru a-și consolida nemurirea. 1694. Vremea fără patimă își pierde patina propriei sale notabilități. 1695. Cât mister poate fi în haosul iubirii și câtă
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
și-n cazul meu se adeverește. Mi-am pus problema. Nu știu dacă aș putea să fiu cel mai bun actor în filmul vieții mele. Sigur că trăirile pe care le-am avut sunt numai ale mele, sunt unice. De la disperări să mă arunc pe geam către Magheru sau spre Intrarea actorilor, de la fericiri când spuneam „Doamne, oprește clipa asta pe vecie că prea e frumoasă”...le-am trăit pe toate. Am părăsit femei și le-am lăsat disperate, am fost
Ion Haiduc, actor. Din „întâmplare” în întâmplare by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/22643_a_23968]
-
Badea l-a atacat pe Facebook pe Adrian Papahagi, prospăt întors în PMP. Acest uriaș transformator de haleu în căcat, Papahagi, are o apetenta pentru cuvântul "căcat". Doar că, făcându-se de căcat când îl folosea, acum îl citează la disperare pe cârciumaru' Palivec ca să legitimeze culturnic căcănăria. Căcat, căcat, căcat. De trei ori căcat”, a scris Mircea Badea pe Facebook, după ce a observat că Adrian Papahagi a cenzurat cuvântul.
MIRCEA BADEA îl atacă pe PAPAHAGI: ”Transformator de haleu în c***t by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/23674_a_24999]
-
sine, pentru bucuria vieții, a lui a partea ultimă a textului închide, pecetluiește caractere trăi, care reverberează în... bucurii nemernice, ticăloase. Textul fiind extrem de scurtisim - doar e cugetare, nu? - Medalia, având două fețe, atrage atenția asupra nu putem descifra o disperare metafizică, „o stare de ataraxie, lăudăroșeniei unora - socotiți prieteni în timpul vieții, care, o stare de Nirvană”, ca la Eminescu. după trecerea Styxului, dispărutul ori este divinizat, datorită * Cele mai bune gânduri sunt acelea pe care cetindu-le ți se pare că
Permanenta revelaţie a cugetărilor savantului Nicolae Iorga. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_45]
-
transporta „într-un fel călugărului Dan. Răvășit de cele mai tenebrosul „vis” final iconoclast și de vis” conștient, cu ochii deschiși, o contradictorii aspirații. măreția primăvăratică a naturii reverie romantică (aidoma ”visului Forța divină a feciorelnicei iubiri strălucitoare, în care disperarea se ferice” declanșat de sărutări în poezia creatoare se împotrivește, însă, transformă fulgerător în fericire, eroul „Dorința”, înainte ca îndrăgostiții să acestor gânduri rătăcite ale lui Dan, zărind chipul blond, identificat cu adoarmă cu adevărat, troieniți de flori M a
Mihai Eminescu "Sărmanul Dionis". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
instituții, să apară noi forțe, care să reprezinte calea lui Dumnezeu. Dar iarăși: cine și cum anume, când omenirea pare să nu mai producă anticorpi care s-o apere de forțele Răului? Întrebări și întrebări, în absența răspunsurilor. Căutăm cu disperare răspunsuri concrete și soluții, pentru a nu asista neputincioși la distrugerea spiritului și genei naționale identitare. Putem să credem că mai sunt și alții ca noi, care vor avea mijloace mai consistente de a găsi măcar o parte din răspunsuri
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]