6,113 matches
-
cu fiecare zi mai mult sub limita suportabilului. Totul este agresivitate, ură, mizerie spirituală. Iar într-un vacarm poți să strigi oricât, nu te aude nimeni și este imposibil să schimbi ceva. Căderea continuă. Și atunci cum să nu fiu disperat? - Ce alte refugii - exceptând scrisul - vă vindecă de spaime și vă oferă forța de a trece peste orice? - Din păcate, nu mai am timp pentru altceva în afară de scris și de procurat bani pentru revista Cultura. Am vrut să-mi dovedesc
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
doua, care vagon nu era plin, mai erau libere câteva scaune. Nu m-am așezat pe nici unul; fiindcă, punga, rupându-se, boabele începuseră să se împrăștie în jurul meu... Nu mai era nimic de făcut. Și, cu un gest de om disperat, le lăsasem pe toate să cadă pe dușumeaua vagonului de a doua proaspăt dată cu păcură, motorină, la depou... Abia atunci, am observat că oamenii de pe scaunele celelalte erau, toți, bătrâni, pensionari; nici nu era o oră la care să
Litra de cafea boabe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9122_a_10447]
-
magazinul de birou. Sticla era vopsită, astfel încât să nu vezi prin ea. Doamnei Hobmeier nu-i plăceau privirile indiscrete. Domnul Hobmeier a izbucnit într-un râs înfiorător. Deși trebuie să adaug că, de data asta, râsul lui părea mai degrabă disperat decât înfiorător. Hansi rămăsese stană de piatră. Domnul Hobmeier transpira. S-a întors spre perete și a șoptit: - Patru mii, mai mult chiar că nu pot să-ți dau pe ele. ți le plătesc din buzunarul meu...! Păi nu plătea
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
că n-o să-l citești niciodată și, mai nou, să intri în circuitul bloggerilor. N-ai blog, nici nu exiști. În acest din urmă caz, programul funcționează ceas. Sunt câteva bloguri plătite să promoveze piei de cloșcă și o miliție disperată, gata să servească unei cauze pe gratis. Vorbim despre victimele programului, masa de manevră, inocentă și gata de sacrificii. De aici începe credința, care pietrifică pe neașteptate aburii calzi ai unei apariții bine primite, căci o modă se spulberă sau
Programul și Bunul Dumnezeu by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9244_a_10569]
-
descoperă acum un alt sens al existenței. Iar acest Baba tîrziu, stihial și nocturn, bîntuit de fantasme și tulburat de spectre, nu se mai luptă cu ordinea exterioară a lumii, pierde sentimentul istoriei imediate și se aruncă într-o luptă disperată cu însăși alcătuirea firii. Ca în lupta lui Iacob cu Îngerul Domnului, pe care pictorul o invocă încă de la începutul albumului pentru a da dimensiunea luptei sale disperate cu tainele culorilor, Baba se războiește cu marile fisuri ale creației: perisabilitatea
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
exagerată aducea des și ghinion. Ca atunci când, luând bilete de avion să se ducă la București, o dată, i-l dăduse, la insistențele unei mari actrițe, vorbitoare, care avea o treabă urgentă în capitală - și toate biletele de avion fiind vândute, disperată - se mărita cea mai bună prietenă a ei - i-l dăduse așa dar Zizy pe-al ei, să ajungă în București când era nevoie, iar avionul, un Il 14, se prăbușise, murind toți pasagerii. Se întâmplă. Și mai fusese un
Marșeuza by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9356_a_10681]
-
update a revizorului lui Gogol (savuros este episodul în care ambasadorul Franței ar fi trebuit să zboare în nacela unui balon), lipsa de scrupule și cinismul noilor politicieni. Iașiul Gabrielei Gavril este o lume densă, populată cu fotomodele și neveste disperate, bețivi incurabili și profitori veroși, infractori extrădați din Occident și artiști, diplomați și scriitori veleitari. Un univers în care se vorbește enorm, despre viață și moarte, despre Kosovo și bazele americane în România, despre francofonie și despre relațiile adulterine, despre
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
casa nu a fost dărîmată!): mă enervase maică-mea, care oprise o fată de la Filologie să intre în camera mea, în care se ajungea trecînd prin a ei, a mamei grijulii, poate geloase... Pe urmă le-am transcris din memorie, disperat... Dar cea mai serioasă tentativă de renunțare la scris am avut-o la sfîrșitul anului 2005, începutul anului 2006. Voiam să duc o VIAȚĂ NORMALĂ! S-A DOVEDIT CĂ ANORMALĂ ERA TOCMAI VIAȚA FĂRĂ SCRIS!!! Am intrat într-o serie
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
florilor să se închidă, cum se închide mustosul vin în mari butoaie, întru beție lungă să te ție, șoptindu-ți amânat, din timp în timp, cum geana lumii te îmbie, dar nu-i ca mângâierea în care te adun. mâini disperate poloboc de cuvinte vărsat din greșeală jilăvește pământul ce ne desparte. aburi umezi de vânt își trimit evantaiul lor colorat. tăcerea din noi stă zid împotrivă, le întoarce ecoul ca pe-o beregată tăiată. chircit ca o frânghie udă plânsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
peste rana zâmbetului ce-l scoatem la comandă, găunos explodând, salvatoare, expirată petardă. ne-am închis în pietroase tabieturi ce ne cioplesc în forme geometrice perfecte, doar fixitatea mai sună în noi, monotonă toacă obosită. muzici sacadate răbufnesc uneori, mâini disperate cerând ajutor, dar cine să le vadă, să le audă cum cerșesc? și vom pieri în destrămare ce vezi în mine sună a toamnă, a foșnet molcomit de frunze brune, ce auzi din mine este cum se sting sprințare sonuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
un dinte stricat! când nu pot să scriu, mintea mi-e un zer ce dă în stricare, firul nevăzut ce mă anină de cer se umple de noduri, unul câte unul înghit, parcă aș hrăni nepoftita fiară ce-mi mușcă disperată lăuntrul. chirurgie cruzimea de bisturiu a fiecărei priviri, zecile de operații incomplete prin care luăm lumea în stăpânire. privind, deformăm, suprimăm, adăugăm, mistificăm, ucidem, nesfârșitele crime care ne împovărează zilele cu mormane de cadavre. această lume trunchiată, atlantidă ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
măiastră 49 dorința 51 stafie neobosită 52 primăvară 53 frig 54 plouă peste zăpada din noi 55 desprimăvărare 56 alunecare 57 fără alin 59 iubire sunt 60 întrebare 61 cine sunt eu? 62 mângâierea în care te adun 64 mâini disperate 65 și vom pieri în destrămare 66 plâns de nai 67 îngerul armoniei 68 fulg de zăpadă 69 ca infinitul într-un strop de ploaie 70 hrană 71 neliniștea cântecului 72 puterea tăcerii 73 pierderea glasului 74 vrei tu? 75
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
al materialelor și al tehnicilor, încercînd să extragă de aici, din inepuizabilul său cîmp de virtualități, direcțiile mari ale gîndirii plastice și formele artistice propriu-zise. în celelalte cazuri, mai puțin fericite ori, Doamne ferește, chiar mai rău, el a făcut tentative disperate fie de a mima gratuit obiectul utilitar, pe care l-a conservat formal, dar l-a deposedat de funcție, fie de a imita, cu un patetism de cele mai multe ori înduioșător, formele și efectele consacrate cu precădere în artele majore, adică
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
legionare ale lui Eliade determină, în vara anului 1938, hărțuirea, arestarea și întemnițarea scriitorului în lagărul de la Miercurea Ciuc. Cu un an înainte își pierduse postul de la Universitate. Din Sanatoriul de la Moroieni - fără putința de a-și plăti impozitele - se adresa disperat lui Mircea Vulcănescu. Făcând traduceri (semnate de alții) este "salvat" în aprilie 1940, când, cu ajutorul lui Al. Rosetti și C. C. Giurescu a fost trimis ca atașat cultural pe lângă Legația Română din Londra. Peste mai bine de trei decenii, istoricul Giurescu
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
rezervată, totuși. Acești oameni, care-și încheie mesajele cu respect și considerație, găsesc, în a-și scoate viețile la stradă, o plăcere fără rezerve. Sînt niște clovni, antrenați pentru mascaradă. Și noi, care știm, vorba lui Fowles, că entuziasmul lor disperat se va lovi, fără scăpare, de inima neîndurătoare a cetății, rîdem. Rîdem fiindcă știm ce-i așteaptă, fiindcă vedem mai bine decît ei ridicolul în care se pun. Cealaltă parte de volum, Ale vieții valuri, o rescrie, dintr-o perspectivă
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
sunt erosul și istoria. Impactul cu violența și ostracizările conduc spre conturarea unui sentiment tragic al istoriei ultragiate. În al treilea rând, Din calidor este romanul unui destin basarabean definitoriu. Pentru oricine ar vrea să înțeleagă în profunzime realitatea situației disperate a Basarabiei (de acum și de altădată) această carte este esențială. Copilul trăiește șocurile unei istorii violente, nedrepte, prin evenimentele care îl afectează decisiv: arestarea tatălui (pentru că a arborat steagul românesc), refugiul disperat din calea agresorilor, arderea cărților românești de către
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
un spital din pricina mîncării servite la cantină, s-ar fi găsit vinovații urgent, ar fi zburat cu sancțiuni serioase, s-ar fi închis hoteluri, s-ar fi suspendat dreptul de funcționare. Așa, copilașii zac pe paturi de spital sub ochii disperați și neputincioși ai părinților, iar vina este aruncată de colo dincolo, pînă cînd cineva se va plictisi să-i mai caute pe vinovați și să-i facă să plătească. Dacă unul din membrii familiilor celor cu funcții din Ministerul Transporturilor, de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9485_a_10810]
-
Cea mai mică îndoială că s-ar putea să nu fie pe de-a întregul chiar așa este spulberată ab initio. Spania, Italia, Germania, Anglia și, de ce nu, Japonia. Cum spuneam, absurdul, ridicolul, grotescul, rîsul, plînsul cotrobăie sufletele celor care, disperați, plonjează în cele mai aberante situații. Ca și în " Audiția", una dintre piesele lui Alexandr Galin cu priză mare la publicul de oriunde, autor cunoscut la noi și prin textele sale "Stele pe cerul dimineții" - cu cîtă bucurie închid ochii
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
urmărit, de privit și de ascultat - rostirea este pur și simplu un labirint fără ieșire - ci și pentru că ar trebui să intru într-o discuție veche și dureroasă cu privire la școala de teatru. De la Iași, dar nu numai. Așadar, cîteva femei disperate citesc un anunț prin care află de o selecție în vederea obținerii unor job-uri în Japonia. Anunțul este formulat greșit și omite esențialul: că există o limită de vîrstă, adică se caută tinerele, că trebuie să arăți într-un anume
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
e interesant și astăzi, cum a fost și în epocă, prin acest dinamism nevrotic al unei ființe demne, pentru că nu acceptă pasiv captivitatea: încearcă să găsească o ieșire dintr-o situație în mod clar și cert fără ieșire. Această zbatere, disperată și absurdă, era, desigur, mai interesantă în 1955 decât ne apare după 2000.
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
unde, funcționarii, dragii de ei, nu știu nimic, nu pot să spună nimic, să-mi dea cuvenite lămuriri, programul audiențelor la primar este cvasiaccesibil. Cu alte cuvinte, nici usturoi n-au mîncat, nici gura nu le miroase. Deja vlăguită și disperată, plec la Casa de Asigurări de sănătate ca să iau un aviz pentru obținerea, cu reducere, a unui medicament protezic pentru o prietenă de peste optzeci de ani. Tot pe lîngă Cișmigiu, unde este sediul acestei instituții, se află și locul de unde
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
comparații preliminare, făcută între "filantropia" de tipul Gigi Becali și adevărata generozitate socială. Să vedem cele două fețe ale medaliei. Mai întâi, emisiunea organizată de Radu Moraru pentru B1TV și păstorită de inegalabilul Gigi Becali: "acesta împărțea plicuri unor oameni disperați: cu copii crunt bolnavi sau ei înșiși loviți de vreo boală nimicitoare. Era un show al oamenilor căzuți, frânți, pe care ŤNașulť îi trata ca pe politicieni, glumind grotesc, iar Gigi Becali îi Ťsalvať oferindu-le plicuri mai mult sau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9534_a_10859]
-
însă despre (auto)construcție retorică, despre măști, despre imagine de sine conștient deplasată, nu e inutil și impropriu să descoperim, acum și aici, contrapunctul real? Dacă ne-am gândi, neîncetat, la suferința unui om torturat sau la foamea unui aurolac disperat, n-am mai putea scrie nimic. În asemenea condiții, întreaga literatură, cu tot cu critica ei, ar cădea în derizoriu din punct de vedere uman. Nu putem pretinde unui scriitor să facă din fiecare virgulă pusă pe hârtie o pledoarie pentru lichidarea
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
spații simbolice? Pentru că aventura pe care o trăim acum nu mai este una abstractă sau convențională, ci ea se situează în orizontul cel mai real cu putință, chiar la un pas de ruinarea existenței civilizate a României. Rebeliunea minerească, strigătul disperat și agresiv al clasei muncitoare din diverse sectoare economice, asociate discret sau fățiș cu extremismul politic oferă, în aceste momente, o imagine ce nu poate fi comparată, prin grotescul ei cutremurător, cu nici o alta, artistică sau nu, născută din imaginație
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
într-o răbufnire cu un imens potențial agresiv. Imaginile minerilor, sub ale căror acțiune și mitologie România respiră sincopat în aceste zile, refac, cu o teribilă acuratețe, această lume polară a lui Corneliu Baba; individual, minerii sînt niște ființe triste, disperate și îngrijorate patetic în fața zilei de mîine, în vreme ce absorbiți de stihia convoiului, dirijați abil de profesioniști ai diversiunii și susținuți fățiș de neobosita propagandă naționalist-comunistă ei ilustrează cea mai cumplită întrupare a primitivismului, a aroganței și a sălbăticiei. învățați atîta
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]