1,307 matches
-
preț să se mărite. Pe Codrin îl îngrozea deja gândul unei căsătorii, dictate de o simplă necesitate fizică. De multe ori, prefera câte o prostituată pe care știa sigur că nu o iubește și nu o va iubi vreodată. Îi displăceau mult scenele cu despărțiri petrecute în noapte, la malul mării, pline de reproșuri și plânsete care îl bântuiau apoi o bună bucată de vreme. Hotărâse, așadar, să se țină un oarecare timp departe de femei. Apartamentul din Atena a rămas
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
meu: Oui, bien sûr.Mais pas tout à fait sAns consequences. -Deci vorbești și dumneata franceza! -Puțin, adică suficient încât să mă descurc oriunde. -Prin urmare, astăzi am invitat la masă un grand homme. -O, mă compleșiți, domnule! Nu-mi displăcea nicidecum amabilitatea lui flatantă, dar nici nu mă impresiona în mod deosebit. Apoi se ridică, se duse în dormitor, căută printre niște partiuri vechi și, găsind ceea ce căuta, începu să cânte la pian, recunosc nu fără o oareacre măiestrie, scurte
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
buzunarele pentru orice operă caritabilă vrei tu. Va citi chiar și Cartea Mormonilor, dacă fata zâmbește cum trebuie. Pornesc împreună, amândoi, vulpea și strugurii. Ca și cum ar fi căsătoriți sau soț și soție sau așa ceva, ceea ce lui personal nu i-ar displăcea, dacă asta însemna să i se vopsească ghearele și să i se curețe prin casă în mod regulat. Uneori luau chiar și câinele cu ei - o mare familie fericită. La început, lui Bonnie nu prea i-a surâs ideea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
toate insultele rasei. Acum i se pare că e un bărbat gata să absoarbă orice, unicul om, dintre toți cei pe care i-a cunoscut, care a lăsat deoparte vanitatea și a privit dincolo de sine însuși. Tocmai asta i-a displăcut atât de tare la el. Dintre toți bărbații cu care fusese vreodată, pare acum singurul suficient de fluid ca să fie un tată decent, ca să deprindă un copil cu toate lucrurile exterioare pe care trebuie să le acceptăm. Dar el ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care iubește pe Dumnezeu și pe frați, și nu doar pe noi înșine. „Există câte unul - a scris un mare preot italian din secolul XX - care în loc de inimă are în piept o broască râioasă” (don Zeno Saltini). Să nu ne displacă această expresie puternică a omului din Nomadelfia, pentru că experiențele noastre de viață ne fac să cunoaștem cazuri încă și mai rele, și sperăm să nu se cuibărească în noi o inimă asemenea inimii lui Cain sau a lui Iuda. Aici
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
dispară, în așa fel încât amintirea crimei să fie alungată pe vecie. Amnezia era ușoară pentru un sistem nervos omenesc. Sub hipnoză se poate produce cu o ușurință aproape alarmantă. Dar hipnoza nu este necesară. Întâlnești un individ care-ți displace și, foarte repede, nu-ți vei mai putea aminti numele său. Ți se întâmplă ceva neplăcut, vei uita întâmplarea ca pe un vis urât. Amnezia este cea mai bună metodă pentru a scăpa de realitate. Dar are forme diverse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
oameni, dar eu am chibzuit. Acum tu încerci să chibzuiești și asta mă interesează. Spune ce dorești. Lanark era mulțumit și enervat totodată. Era îndeajuns de singuratic încît să se simtă flatat atunci cînd lumea i se adresa, dar îi displăcea tonul condescendent. — Nu sînt prea multe de spus, zise el cu răceală. — Dar de ce îți place lumina zilei? Avem suficientă lumină cu mijloacele obișnuite. — Pot măsura timpul cu ea. Am numărat treizeci de zile de cînd am venit aici, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ton jignit: — Nu mă plătește nimeni. Fac acest lucru pentru că îmi plac oamenii. Cred în prietenie. Oamenii ar trebui să se poarte frumos unul cu altul. Mi s-a făcut milă de el. Știam că nu se cade să-ți displacă un om din cauza înfățișării sau felului în care vorbește, dar el nu-mi plăcea absolut deloc. I-am explicat faptul că doream să iau banii înainte de a face orice altceva. — Dacă o să te duc la serviciul de protecție socială acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fost ăla. — E bine că secretarului îi place cum lucrezi. — De ce? — Mi-ar lua timp prea mult să-ți explic. Lucrară în tăcere, apoi Thaw îl întrebă cu o voce stăruitoare: — Kenneth, sînt obraznic? — O, nu. E clar că-ți displace să-i rănești. A doua zi dimineață, în drum spre clasă, Thaw se întîlni cu domnul Watt, care-i spuse: — O, clipă, Thaw! Aș vrea să vorbesc ceva cu tine. Intrară într-o nișă cu fereastră și se așezară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dispară, în așa fel încât amintirea crimei să fie alungată pe vecie. Amnezia era ușoară pentru un sistem nervos omenesc. Sub hipnoză se poate produce cu o ușurință aproape alarmantă. Dar hipnoza nu este necesară. Întâlnești un individ care-ți displace și, foarte repede, nu-ți vei mai putea aminti numele său. Ți se întâmplă ceva neplăcut, vei uita întâmplarea ca pe un vis urât. Amnezia este cea mai bună metodă pentru a scăpa de realitate. Dar are forme diverse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
căruț și se alătură cozii din fața ghișeului de control. — În vacanță? În vizită? întrebă funcționarul vamal cu un glas prea înalt ca să fie politicos. Am venit la prieteni, să petrec de Crăciun, îi răspunse Omar, iar vocea lui gâtuită îi displăcu. Nu vorbise de ore în șir. — Musulmani, de Crăciun... mormăi funcționarul pe limba lui, dar Omar nu înțelegea un cuvânt. Un al doilea controlor intră în cușeta atât de strâmtă și apoi se holbară amândoi la înscrisul care depășea rubrica
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
seama. " Mă întreb ce ai tu adevărat, Doina, în afară de whisky și morfină." " Destul și atât. În fond, ce te supără?" " Totul e construit, artificial, fals. Voaluri, cearcăne, plete de stafie. Un mister calp, gratuit..." N-aș fi zis că-ți displace..." "Ai dreptate... Poate că ăsta e șarmul tău. Ești atât de artificială, atât de strident și agresiv artificială, încît în cele din urmă devii autentică." "Un paradox?" "Probabil. Hai să bem ceva!" Doina scosese din poșetă o fiolă de morfină
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dominic l-aș fi putut lua cu mine în cătun, să stea la poarta Martei câtă vreme făceam dragoste cu ea. Toate acestea mi-au trecut prin minte ca niște descărcări de fulgere. Erau perspective care nu mi-ar fi displăcut, nu ele mă făceau să dau înapoi și, în alte condiții, n-aș fi stat, poate, să cântăresc prea mult nici riscul de a suporta ulterior gelozia autoritară a Moașei. Dar un fel de dezgust punea stăpânire pe mine, împiedicîndu-mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a învîrtit roțile căruciorului apropiindu-se de mine. Am presupus că vroia să mă roage ceva ori să mi se plângă de vreun necaz, ceea ce altădată m-ar fi agasat, dar acum, în noua situație care se crease, nu-mi displăcea. Spre mirarea mea m-a întrebat însă dacă aveam eu necazuri. Am auzit că ai zăcut câteva zile în pat", zise ea. Nu înțelegeam ce urmărea și am negat. "N-a fost nimic deosebit, doamnă. Doctorul Dinu mi-a interzis
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în surdină pe fundal. Prânzul la La Colline, își închipui. —Acordă-mi două minute. Îl auzi pe Edward scuzându-se că trebuie să se ridice de la masă, trăgându-și scaunul și găsind un colț liniștit. Adevărul e că nu-i displăcea atât de mult să facă lucrul ăsta: întreruperea unei mese pentru a răspunde la un telefon urgent era procedură standard la Washington, o modalitate de a-ți acorda o importanță nemărginită. Da, spuse într-un final. Dă drumul tirului. Voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
începu să tremure. La intrarea în sală, își legase cu grijă clapele șepcii în vârful capului și acum notele stridente care ieșeau din mai multe difuzoare, îi luau cu asalt urechile neacoperite. Ascultă muzica, descoperind două cântece populare care îi displăceau în mod special și privi atent genericul filmului, străduindu-se să găsească numele acelor interpreți care îi produceau de obicei cea mai mare greață. Când prezentarea genericului luă sfârșit și Ignatius observase că mai mulți actori, compozitorul, regizorul, coaforul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ați făcut un raid de beție prin diferite boâtes* de crenvurști. Nu poți nici măcar vinde crenvurști pe stradă. Clocotea de furie. A spus că i-ai făcut mai multe necazuri decât oricare alt vânzător pe care l-a avut. — Îi displăcea profund concepția mea despre lume. — Taci din gură că iar te pocnesc! țipă doamna Reilly. Și acu’ spune lu’ domnu’ Levy adevăru’. „Ce viață jalnică“, gândi domnul Levy. Femeia aceasta se purta într-adevăr dictatorial cu fiul ei. — Păi i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
motivului pentru care globalizarea este importantă - de fapt, o misiune extrem de importantă. De ce? Iată care este povestea: Eram în vacanță în vizită la mama mea, în Florida. Patty se plângea în legătură cu cariera pe care o avea în afacerile imobiliare. Îi displăcea orice era legat de acest business, cu excepția banilor. Într-un mod nonșalant, i-am propus o sugestie, de fapt o predicție: „Ei bine, dacă urăști atât de tare ceea ce faci, ce-ai zice să pui bazele unei firme de vestimentație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
de viitorul la care spera să ajungă. În speranța că, indiferent ce atrăgeau după ele amintirile timpurilor trecute, indiferent cât de Întunecate sau de deprimante erau, trecutul nu o va distruge. Adevărul e că, oricât de mult i-ar fi displăcut să recunoască asta, știa că trecutul trăia Într-adevăr În prezent. Toată viața mi-am dorit să fiu o persoană fără trecut. Faptul de-a fi bastardă are mai puțină legătură cu faptul de-a nu avea tată și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de dragoste bogate În zigzaguri și slalomuri, Începutul unei curse amoroase cu obstacole pe care Direcția Generală a Impozitelor prefera s-o califice drept uniune liberă. Fuseseră sfătuiți să obțină de la primărie un certificat de concubinaj. Cuvîntul concubinaj le-a displăcut. Vor plăti mai multe impozite, dar nu vor lăsa să pătrundă În viața lor acest nenorocit de substantiv. Vocabularul inventat de societate pentru a defini relațiile de dragoste este sub orice critică. Mai demult, Delphine spusese: „Cuplurile mă plictisesc, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
exprimarea mi-a fost plăcut, se regăsește combinația unui timp trecut cu un timp trecut: nici că s-ar putea să fie cineva mai pesimist.“ François renunță să mai continuie să scrie acea carte al cărei Început totuși nu-i displăcea. Povestea aceea a unui scriitor care se duce de la Frankfurt la Montréal, de la Bruxelles la Marsilia sau Perpignan (găsise o formulare demnă de Marele Secol: „Perpignan, ilustrul bulevard de la frontiera Spaniei“), povestea aceea nu Îi era de ajuns. Simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
duruse. Pe un ton care nu admitea replică, mi-a răspuns că nu aveam de ce să țip: — Trebuie să faci asta În fiecare zi. Trebuie să-ți speli penisul ca și cum ar fi vîrful nasului... Comparația cu vîrful nasului mi-a displăcut din cale-afară. Am socotit-o denigratoare, jignitoare, ceva În stare să-ți strice tot cheful. Doar nu aveam să pun pe același plan mult-prețiosul și misteriosul meu sex cu vîrful unui nas pe care-l putea vedea oricine, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aș fi terminat-o deja pînă acum. Dar aici abordez frontal o problemă... Vorbesc de raporturile cu tatăl meu, care a murit Într-un moment În care Încetaserăm să ne mai vedem, În urma apariției primului meu roman care i-a displăcut, dar ce spun eu că i-a displăcut! Pur și simplu l-a bulversat... Am simțit că mă ascultau cu cea mai mare atenție. Printre ei se afla un jurist. A Început să-și ia notițe. Am scos din buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aici abordez frontal o problemă... Vorbesc de raporturile cu tatăl meu, care a murit Într-un moment În care Încetaserăm să ne mai vedem, În urma apariției primului meu roman care i-a displăcut, dar ce spun eu că i-a displăcut! Pur și simplu l-a bulversat... Am simțit că mă ascultau cu cea mai mare atenție. Printre ei se afla un jurist. A Început să-și ia notițe. Am scos din buzunar o foaie de hîrtie, spunîndu-mi că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
zarurile se rostogolesc!“. Mereu aceeași dramatizare excesivă! În loc să semnaleze sobru: „Fiul meu se căsătorește“, el scrie: „Aceasta e intrarea fiului meu În taina iubirii“, de parcă ar fi fost vorba de un tren fantomă, ceea ce, de altfel, nu mi-ar fi displăcut. Ar fi putut scrie: „Am asistat la căsătoria fiului meu cu aceeași plăcere pe care o aveam, cînd el era copil, văzîndu-l că urcă Într-o mașinuță electrică la bîlci“. Ne dădeam În vînt să mergem la bîlci, iar tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]