2,494 matches
-
încă, „rizomul justifică și încurajează contradicția: dacă fiecare nod al lui poate fi conectat cu oricare alt nod, din orice nod se poate ajunge la 50 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 38. 39. . orice alt nod“. Destule elemente, așadar, ce distanțează acest tip de labirint de celelalte două amintite mai sus. Să reținem că un asemenea labirint manifestă deja o formă de temporalitate. Este dinamic, se modifică întruna și face loc unor conexiuni contradictorii. Se poate reface continuu și complet („structura
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și mă îndoiesc că în momentul sosirii tale erau apți să te sprijine cum se cuvine; și să nu uităm că Atila a reușit să fugă cu mare promptitudine. Cât despre luptele de azi, se găseau efectiv la multe mile distanță când a început bătălia și asta poate să explice întârzierea lor. Poate dacă vizigoții ar fi rezistat încă puțin, azi am fi putut să-i spulberăm pe gepizi o dată pentru totdeauna. în plus, e adevărat și că dacă mâine alanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în cele din urmă: - Vedeți? Nouăzeci de avioane au participat la evadare. Ce organizație trebuie să aibă! Înseamnă că ar fi putut reuși oricând. Și totuși, au așteptat până acum. Domnule, este foarte grav. Jefferson Dayles se simțea ciudat de distanțat față de panica asistentei lui. Dispoziția lui era de ușurare și în el se acumula o voință intensă de a câștiga. Situația era într-adevăr serioasă; de fapt, era o criză. Vocea lui rosti un șir de ordine: - Kay, vei prelua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Istoria „Contemporană”. Așa precum Tony Pavone făcuse legământul cu el Însuși, se lecuise. Când avea timp liber, Își Îmbogățea cunoștințele documentându-se, cu tot ce era de văzut, ocolind cârciumile și amicii binevoitori. Relațiile sale de prietenie cu Carla, se distanțau În mod vizibil, inevitabil, ieșirile În doi, se puteau număra pe degete. Fata avea În mod deosebit predilecție către filmele americane, În timp ce el, prefera sălile de teatru, operă, muzee ori alte manifestări artistice - culturale. În ultima perioadă de timp, Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
câți bărbați m-am culcat, că eu tot nesigură m-am simțit. Naji a dat din cap, ceea ce pe Irene a speriat-o mai mult decât tăcerea lui sau decât urletele. Era ca și cum Naji era gata să abandoneze, să se distanțeze de ea, ca și cum s-ar fi împăcat cu ceea ce avea de făcut. Erai o americancă nebună, a zis el. Frumoasă, dar goală pe dinăuntru, da ? O păpușă de hârtie. Irene a început iar să plângă. Deja nu mai putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
înainte ca păturile să explodeze pe ei. Ahmad a aprins primul chibrit. Hei, a strigat Zach. Hei ! Ahmad s-a clătinat și mișcarea corpului i-a stins chibritul. Zach s-a repezit către el și-a ajuns la trei metri distanță când Ahmad a aprins al doilea chibrit și l-a aruncat pe stiva de lemne, într-o băltă din lichid de aprindere. In Sha’ Allah, a rostit Ahmad în clipa în care flăcările au izbucnit. 17 Cele mai periculoase lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
04.00, efectivele de invazie urmau să se ridice la 150.000. Apreciind evenimentele din Cehoslovacia de la 21 august 1968, Eric Hobsbown scria în lucrarea "Secolul extremelor" (Editura Lider, București, 1994, p. 461) că "România, din 1965, începuse să se distanțeze de Moscova, pe baza naționalismului promovat de noul lider Nicolae Ceausescu". România considera că trebuie convocată o conferință dedicată problemelor securității și cooperării pe continentul european, fiind un susținător perseverent al convocării și desfășurării unei Conferințe pentru Securitate și Cooperare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
deloc. Totuși Elfrida stătea la masa de prânz într-o tăcere posomorâtă. — Virgil Jones este o epavă umană, spuse Ignatius Gribb. O dovadă vie a idioțeniei a ceea ce lui îi place să numească ideile sale. Sunt bucuros că te-ai distanțat de el, domnule Vultur. Sunt într-adevăr foarte bucuros. Acum mai trebuie să te rupi și de aiurelile lui. — Virgil Jones spune că îndoielile sunt preferabile certitudinilor, bâigui Vultur-în-Zbor. Ignatius Gribb răsuflă adânc. — Boala lui Hamlet, zise el. îndoiala, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și adesea vorbea despre el și Își amintea confidențe pe care i le făcuse În trecut. Apoi, cînd eu am intrat la seminar, Miquel mi-a zis, În glumă, că trecusem de partea dușmanului, Însă adevărul e că ne-am distanțat. — Ați auzit cumva că Miquel s-ar fi căsătorit cu o femeie pe nume Nuria Monfort? — Miquel, căsătorit? — Vă miră? — Presupun că n-ar trebui, Însă... Nu știu. Adevărul e că de mulți ani nu mai știu nimic de Miquel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
unde trebuie, călărindu-mă, îmi percepeam bățul tremurând de încordare. Am rămas un răstimp într-un extaz nelămurit, cuprins de dorințe sfâșietoare, însă acea stare de admirație neînchipuită se îndepărta. Concepțiile... întrecerile, combinațiile noastre comune și mai ales nocturne se distanțau. Înfuriat, mi-am perceput bățul cum se moleșește. Eram supărat că numai în acea stare înțelegeam să te am, dar unde erai tu? Unde era bruneta? Amețeala mă cuprinse într-un vârtej care nu se mai termina, speranța într-un
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
tunurile. Înghesuiți într-un vagon de clasa a treia încât abia răsuflau, ședeau tunarii... Așteptau plecarea... „Către care colț al Infernului?” ― Vezi tu? Noi am făcut ceva instrucție - vorba ceea - să-și aducă aminte leatul cum devine chestia cu „Înălțătorrr... distanță o mie cinci suteee... Încărrrcaaați!... Foooc!!! - a pornit vorba un „tunar”. ― D-apoi no! Cum să uiți ce-ai învățat și răsînvățat? Uiți numai dacă ești bolund... Altfel cum? No! ― Auziși, mă Mărine? Ăsta ne face proști... Ia vezi!... Stăi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cum obișnuiau Barbă și ceilalți profesori. Nu ne scotea din "domnule elev" și ne vorbea întotdeauna la plural, oricât de supărat ar fi fost. Asta ne impunea extraordinar, bineînțeles: însă era o atitudine care nu ne convenea deloc, pentru că ne distanța considerabil de director, și noi ne-nvățaserăm cu Barbă: să fim mai apropiați, să îndrăznim să stăm de vorbă, și-n anumite cazuri să ne permitem să-i solicităm indulgența. Ei, bine, cu Petre Marinescu așa ceva era imposibil! Când rostea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
din cei cinci cai. La trecerea Alpilor, călătorii fuseseră Însoțiți, discret, de o escortă de douăzeci de luptători. O altă escortă Îi preluase de la Graz până În capitala ungară. În acest timp, oamenii trimiși de Oană care ajunseseră la Buda păstrau distanța În spatele celor doi. Peste puține zile, căpitanul Pietro avea să plece spre munți, ca să-i Întâmpine pe cei doi și să-i aducă teferi la Suceava. Oană Încercase de multe ori să-și imagineze reîntâlnirea cu fiul lui, dar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe punte și alergă spre pupa. Corabia se depărtase foarte puțin de mal, iar căpitanul Morovan continua să dea ordinele de ieșire În larg. - Mai larg vela superioară! Viraj de treizeci de grade tribord! - Patru galere de război la babord, distanța două mile! Se auzi vocea marinarului de cart, care studia golful prin lunetă. - Manevre? strigă Morovan. - Nu! Nici o manevră de ridicare a ancorei la nici un vas! - Vezi ce fac caicele poliției vamale! Marinarul Îndreptă luneta spre chei și rămase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îi fac semn să plece și el se duce să-l deranjeze pe Bridgeman. — Doriți păpuși, domnule? Jonathan se uită la păpușile sculptate. Sunt englezi, mici coloni pictați în uniforme albe, cu topi-uri umflate pe cap. Trăsăturile lor par distanțate de chip, ochii, gurile și nasurile sunt ascuțite și supradimensionate. Aerul rigid le conferă calități hieratice formale. — Cât costă? Omul spune un preț. Jonathan negociază cu el și după câteva minute două din acele sculpturi ajung în bagajul lui. Negustorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se închidă, ținutul se deschide, orizontul se lărgește și vegetația de pe maluri se rărește, ajungând la întinderi de tufișuri joase de acacia. De-a lungul malurilor, așezările sunt tot mai rare. Pontoanele europene pentru comerțul cu băștinașii sunt tot mai distanțate între ele și satele nativilor tot mai mici și mai meschine. Singurul lucru pozitiv al vieții care se duce la bordul unui vas este mersul în linie dreaptă, într-o mișcare sedată de la început spre sfârșitul care este garantat. Încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și să scape nepedepsit pentru asta. Dacă Hsien Feng ar fi mânios, nimeni nu și-ar da seama. Orice regrete ar putea să aibă în câteva minute, ele vor merge cu el în mormânt. Nu mai am nici o teamă. Măsor distanța dintre eunucul-șef și mine și țintesc spre stomacul său. Privirea mi se concentrează pe cocorul de pe roba sa. Nu-mi pasă dacă mă rănesc sau dacă pățesc ceva mai rău. Povestea va ieși la lumină. Va fi protestul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu pacienții. Reușisem să-i suport numai atâta timp cât făcuseră parte dintr-un pachet de lux. Dar pachetul de lux nu exista. Mi-era rușine, mă simțeam umilită, terfelită, murdărită și voiam cu disperare să plec. Doream cu înverșunare să mă distanțez cât mai mult de toți alcoolicii și drogații ăia. Aveam o reacție de recul față de Cloisters ca și cum m-ar fi ars, ca și cum aș fi giugiulit și mângâiat un copilaș dulce-foc doar ca să descopăr că, de fapt, era un șobolan. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
negativ din povestea plină de suferință a lui Brigit. Apoi mi-am adus aminte ce se întâmpla. Brigit nu făcea altceva decât să încerce să rescrie istoria în lumina slujbei ei celei noi și plină de responsabilități. Voia să se distanțeze de vechea ei viață, cea în care luase droguri, ca nu cumva angajatorii să prindă de veste ceva despre trecutul ei. Toată chestia nu avea deloc legătură cu mine. Dar, când am auzit ce-a spus imediat după asta, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
da? Sigur, am răspuns, constatând cu ușurare că nu era atât de supărat cât crezusem. Aceeași oră, același loc. Și a plecat legănându-se, traversând cvartalul cu pasul lui greoi, micșorându-se tot mai mult în depărtare. Când s-a distanțat suficient ca să nu ne mai poată auzi, Nancy a spus: — E tare timid, nu? — Da, tare timid. Dar e un om bun și nobil. Unul dintre cei mai buni din lume. M.F.P. a zâmbit. — Mai vrei numele magazinului cu materiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și grația ocrotitoare deschise din prea-plinul de candoare al unei individualități umane. Îndepărtarea a ceva presupune existența prealabilă a câtorva factori decisivi: propriul sine, propria prezență de care se poate îndepărta elementul respectiv, depărtarea sau sfera posibilității de mobilitate ce distanțează fără un spațiu ce include un aici și un acolo fiind imposibilă survenirea distanțării propriu-zise și, în fine, însuși elementul care urmează a se depărta, acel ceva gata pregătit pentru staționarea ce separă, înstrăinează. Așadar, îndepărtarea presupune ca act existențial
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
atât de profund un asemenea fapt ontic spiritul celui în raport cu care se manifestă îndepărtarea ființei dragi? Care poate fi temeiul și resortul declanșării aici pentru acest suflet a suferințelor de ordin spiritual? În esență, de ce suferim când cel drag se distanțează, se desprinde de proximitatea noastră? Una dintre stările profunde ale interiorității noastre care este disipată ca experiență traumatizantă prin întovărășirea și inter-cuplarea cu cel drag se relevă a fi singurătatea. Așadar, apăsarea metafizică a solitudinii, imposibilitatea de a-i mai
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
deschidere crepusculară a spiritului, este însuși acest spirit. Sacerdotul concentrează în prezența și actul său ritualic rezonanța ambelor lumi pe care reușește să le medieze simbolic situându-se, astfel, într-o poziționare opusă morții, eveniment resurecționar ce le desparte și distanțează dramatic. Credinciosul este chemat spre prăbușirea în fervoarea ritualului și renunțarea la tendințele unei analitici lăuntrice formalizate, la tentația decriptărilor avide după certitudini primordiale surprinse fără aportul trăirilor afective. Taina mistică se refuză citirii cognitive drept un pre-înțeles, un adevăr
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de mare popularitate, iar dragostea sa neîmpărtășită pentru Anthea era de notorietate publică) și în Tom, care își câștigase o vagă autoritate în calitate de coautor. Scarlett-Taylor, după ce emisese câteva prețioase și total tardive critici din punctul de vedere al istoricului, se distanțase de întreaga operație. În acest anume sfirșit de săptămână se găsea și el în Ennistone, dar nu la cârciumă; declarase că vrea să studieze în liniște în Travancore Avenue. Tom și Anthea stăteau împreună cu Peter Blackett, care era îndrăgostit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în ce măsură le-au transmis cu fidelitate (Lang 1981 și Stolz 1996). Problema se repetă și în cazul istoricului evreu Josephus Flavius (circa 37-100 d.C.) cu privire la cartea sa Antichități iudaice: în expunerea sa, de cele mai mult ori, autorul nu se distanțează de povestirea biblică (cu atât mai interesante sunt cazurile în care prezintă tradiții independente); caracterul eminamente apologetic al operelor sale îl obligă pe cititorul modern să fie mai degrabă prudent față de el și față de operele clasice și orientale pe care
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]