1,534 matches
-
Absolutizarea unui singur canon cultural se dovedește, în acest sens, de multe ori o iluzie datorată, poate, unei priviri diacronice, care funcționează, într-un mod oarecum asemănător, cu receptarea unui tablou apropierea scoate în evidență urmele pensulelor, individualitatea culorilor, în timp ce distanțarea recompune întregul. Cu toate acestea, dincolo de orice apropieri sau distanțări sau de faptul că desprinderea recentă de această epocă nu permite încă o obiectivare a perspectivei, prin raportare la alte perioade, lipsa de omogenitate a secolului al XX-lea rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de multe ori o iluzie datorată, poate, unei priviri diacronice, care funcționează, într-un mod oarecum asemănător, cu receptarea unui tablou apropierea scoate în evidență urmele pensulelor, individualitatea culorilor, în timp ce distanțarea recompune întregul. Cu toate acestea, dincolo de orice apropieri sau distanțări sau de faptul că desprinderea recentă de această epocă nu permite încă o obiectivare a perspectivei, prin raportare la alte perioade, lipsa de omogenitate a secolului al XX-lea rămâne o realitate de necontestat. "Niciodată istoria culturii nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
se inspira mai ales din Acțiunea Franceză, dar și din catolicismul social și din personalismul antiliberal, a scos revista Esprit, împotriva părerii lui Étienne Borne. Revista a fost imediat interzisă, iar Mounier arestat la începutul anului 1942, dar episodul demonstrează distanțarea față de context, chiar dacă prima reacție a lui Maritain, Borne și Michelet a fost să zică nu regimului rezultat în urma înfrîngerii în fața nazismului și supus ocupantului nazist. După Eliberare, în numele refuzului anticomunismului, el a încercat un dialog cu comuniștii, fiind însă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
apărarea civilizației creștine contra comunismului se făcea cu sprijinul partidelor creștin-democrate. Această autonomie a fost întărită de succesorii lui Pius al XII-lea. În Italia, papa Ioan al XXIII-lea vorbea în 1961 de "lărgirea Tibrului", adică de o mică distanțare de politica italiană. Avînd încredere în laici, în angajarea lor politică, el a refuzat să-i susțină pe cardinalii Siri și Ottaviani în ofensiva lor împotriva lui Aldo Moro și politica sa de deschidere spre stînga. Din contra, enciclicele Mater
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Italiei între 1943-1945 și unitatea în jurul Democrației Creștine o lăsase provizoriu deoparte. Succesul catolicismului politic în Elveția. Elveția oferă paradoxul unei serioase pierderi a coeziunii blocului catolic față de perioada Kulturkampf și a strategiei de apărare a catolicismului, a unei mari distanțări, dacă nu chiar a unei rupturi, realizate după Conciliul Vatican II, între Biserică și Partidul Catolic, dar în același timp, un remarcabil succes al catolicismului politic. După război, el era întruchipat de Konservativ Volkspartei der Schweiz care, în 1957, a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Christlich-Soziale Volkspartei der Schweiz, și a realizat în 1970 o importantă reformă, devenind Christlisch Demokratische Volkspartei der Schweiz (Parti Démocrate Chrétien în cantoanele francofone și Partito Democratico-Cristiano Popolare în cantoanele italianofone). Asumîndu-și în mod oficial legătură cu DC, partidul sublinia distanțarea de episcopat și dorea o deschidere confesională. El a reușit acest lucru, în ciuda menținerii partidului numit Evangelische Volkspartei, care fusese fondat în 1919, dar care nu a reușit niciodată să iasă dintr-o stare vegetativă (2,3% din voturi în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
deosebiri profunde și ireductibile de orientare a gândirii între Tractatus și acea „reformă a filozofiei“ care a fost proclamată de Cercul de la Viena și promovată ulterior de empirismul logic. Nici programul reducerii enunțurilor cu sens la enunțuri empiric verificabile, nici distanțarea în spirit pozitivist de metafizica tradițională nu pot găsi sprijin în Tractatus. Impresia că lucrurile stau altfel a fost favorizată de citirea „Introducerii“ lui Russell drept o expresie fidelă a gândurilor lui Wittgenstein și amplificată apoi de interesul acordat Tractatus-ului
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
principial și oferă răspunsuri la aceste întrebări. Autorul va scrie în „Cuvântul înainte“: „Sunt, așadar, de părere că, în esență, am rezolvat problemele în mod definitiv.“ După primii ani de la reluarea preocupărilor filozofice, însemnările lui Wittgenstein atrag atenția printr-o distanțare tot mai clar marcată de acest stil de gândire. Aspirația filozofică nu mai este să pună în evidență ceva de ordin principial cum este, să zicem, „forma logică a propoziției“, ci o înțelegere mai bună a modului cum funcționează expresiile
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
În mod evident, dacă folosirea unui cuvânt este adoptată ca definiție a expresiei «semnificația unui cuvânt», ea nu poate fi înlocuită cu «purtătorul unui cuvânt»“ (Wittgenstein’s Lectures, p. 44.) 43 Wittgenstein’s Lectures, pp. 94-95. 44 Ibidem, p. 46. Distanțarea de supoziția că semnificația tuturor cuvintelor ar fi dată de obiecte sau însușiri pentru care stau ele, tot așa cum în Tractatus semnificația numelor este dată de obiecte, devine aici vizibilă. Un interpret al filozofiei lui 246 GÂNDITORUL SINGURATIC Wittgenstein afirma
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
obișnuit și creator există înainte de orice o diferență calitativă sub aspect teleologic, al intențiilor și al scopurilor. Deseori există și o accentuată diferențiere de mijloace lingvistice utilizate în realizarea discursului, adică o diferență de ordin material, care produce tot o distanțare calitativă, în măsura în care acest material antrenează sau nu resorturi aflate dincolo de funcțiile denominativă și comunicativă ale limbii. Pe de altă parte, construcțiile lingvistice, creațiile fortuite, ocazionale ale vorbitorului obișnuit sînt efemere. S-ar putea chiar afirma că însăși creația sa se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
elementelor ei. Astfel, cultivarea limbii primește un rol preponderent calitativ, iar aspectul cantitativ, deloc neglijabil, rămîne de obicei pe locul al doilea. Din distincția limbă populară − limbă literară, s-ar putea trage concluzia că, prin cultivare, se tinde spre o distanțare tot mai accentuată a aspectului literar de cel popular și, în mare parte, lucrurile stau astfel. Dar cultivarea nu are drept scop această distanțare decît în măsura în care elementele de la nivelul popular sînt filtrate și emendate iar înnoirea se realizează mai ales
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbă populară − limbă literară, s-ar putea trage concluzia că, prin cultivare, se tinde spre o distanțare tot mai accentuată a aspectului literar de cel popular și, în mare parte, lucrurile stau astfel. Dar cultivarea nu are drept scop această distanțare decît în măsura în care elementele de la nivelul popular sînt filtrate și emendate iar înnoirea se realizează mai ales prin împrumuturi. De aceea, în marile limbi de cultură europene există de obicei o graniță foarte clară la impactul limbii literare cu cea populară
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cu limbajul, și, prin aceasta, glosocosmosul ca fiind identic cu antropocosmosul și cu cosmosul, această obiectivitate nu este pusă la îndoială. Potrivit lui Hans-Georg G a d a m e r, limbajul (= limba) se interpune între om și realitate, producînd o distanțare a omului de realitate sinonimă cu libertatea, iar, pe de altă parte, intermediază accesul omului la ceea ce există, la realitatea înconjurătoare, ceea ce produce instituirea obiectivității (Sachlichkeit)311. Din faptul că legătura dintre limbă și realitate este mediată de gîndire (iar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu mai erau în uz. Ambianța culturală a vremii nu mai predispunea la utilizarea unor astfel de elemente și, de aceea, s-ar părea că, în asemenea condiții, el încearcă mai degrabă să reconstituie unitatea armonică a limbii, opunîn-du-se unei distanțări prea mari între stilurile funcționale. În multe situații, Mihai Eminescu uzează chiar, în textele filozofice, de valorile metaforice ce reies din combinări-le de cuvinte și tot el surprinde aspecte ce s-ar putea constitui în trăsături specifice ale limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
italiană și germană s-au creat prin inițiative individuale, dar ele au pornit tot de la nivelul popular, de la graiuri, și numai dezvoltarea intensă a culturii majore, care presupune și cultivarea limbii, și modelul exemplarității latinei urmat insistent, a produs o distanțare mare de limba populară. Cît privește creația individuală a personalităților culturale, aceasta nu se poate compara cu elementul popular și cu atît mai puțin se poate suplini prin acest element. Unitatea accentuată a limbii române populare (de fapt, a dialectului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și meditație. O dată cu momentul 1971, al unor remarcabile Poeme, antinomiile capătă o fundamentare ideatică; teribilismele, exaltările, umorile schimbătoare, reacții ale unui modern anxios, sfârșesc în absurd și tensiune, în grotesc și umilități. Autorul e un centru de flux și reflux... Distanțarea de lucruri, chiar și de natură, instalarea în enigmă și iluzoriu, imersiunea în infernal și apropierea de mitic, ascensiunea spre astral și prăbușirea în eul ulcerat iată atitudini și dimensiuni contrapunctice. Balans perpetuu! Privindu-se ritmic în oglinzi interioare, narcisistul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
devenită numitorul comun al unui popor dispersat, creând în același timp o identitate pentru evreii secularizați și coeziune în exil. O asemenea utilizare a memoriei și a suferinței împiedică adesea, desigur, o bună înțelegere a istoriei, punerea ei în perspectivă, distanțarea totuși necesară între istorie și memorie. Din istoria evreilor, aceștia, dar și ne-evreii, după exemplul lor, nu rețin adesea decât discursul despre suferință, din cauză că memoria trăită sau imaginată a suferinței a ținut loc de istorie mult timp și continuă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
exterminarea rămâne pentru totdeauna dincolo de puterea de cuprindere a inteligenței omenești. Într-adevăr, în anii 1950-1960, genocidul dobândește un statut de normativitate, iar proximitatea evenimentului contribuie la a-l menține în afara câmpului istoric. Desigur, cu timpul care trece și cu distanțarea pe care el o face posibilă, începe să apară un efort de istoricizare. Se putea susține de acum inteligibilitatea, cel puțin istorică, a catastrofei, eveniment ce putea fi supus unei analize critice. Dar istoricizarea inițiată la sfârșitul anilor 1960 a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
distilată de instituțiile comunitare și organele lor, în lipsa unei culturi evreiești bogate și creative, permite adunarea oițelor mult timp împrăștiate în luptele cetățenești și în ideologiile anilor de după război. Din acest moment se intră în exclusivitatea unei memorii care marchează distanțarea de universalism, atât de indisociabilă, până atunci, de vocația evreului modern de a dori să schimbe lumea. Ruperea contractului dintre evrei și țările în care locuiau în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pregătise această turnură, care devenea tot mai
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mai sunt cheia de boltă a achizițiilor comerciale, începe civilizația de hiperconsum, acest imperiu în care soarele mărfii și al individualismului nu apune niciodată. Miza principală consta odinioară în a fi afiliat la un grup și în a crea o distanțare socială. Ce a mai rămas din ea în momentul noilor obiecte de comunicație care accelerează schimburile individuale și fac posibile simulările eului, la ora când explodează cererile privitoare la sănătate, la divertisment și la o existență mai confortabilă? Ordinea consumului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ritmurilor de viață, practicile în care accepți să pierzi timp sau în care îți acorzi răgazul de a te îngriji de tine. Prins în goana accelerată a temporalității, turbo-consumatorul este oare închis doar în timpul imediatului și, prin aceasta, privat de distanțarea simbolică și utopică? Trăiește el într-o stare de imponderabilitate temporală, scăpat de povara oricărei legături cu trecutul? Această idee pare fragilă într-un moment în care asistăm la triumful cultului patrimoniului, al pasiunii „autenticității”, a obiectelor încărcate de sens
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Departe de a se eclipsa, idealurile normative devin active în noi teritorii, în cele ale consumului îndeosebi. În această privință, turbo-consumerismul trebuie prezentat nu atât ca o ordine ce face să dispară reculul subiecților, cât ca o dinamică ce favorizează distanțarea de prezent, responsabilizarea etică a cumpărătorului. Efectul Divatc " Efectul Diva" Dacă ideal-tipul turbo-consumatorului se impune, este și pentru că faza III a destabilizat profund vechile modele de clasă, codurile simbolice diferențiale care structurau, din cele mai vechi timpuri, practicile și gusturile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
există decât o vitrină în care individul nu mai distinge imaginea reflectată a propriei persoane, ci se pierde în contemplarea obiectelor/semnelor multiplicate”9. Cum să nu sesizăm diferența adusă de momentul III, care generează - chiar dacă nu exclusiv și regulat - distanțarea și neîncrederea subiecților? Tot așa cum se intensifică autonomizarea individului față de marile instituții colective, există și o mai mare distanțare de mărci și de produsele de consum. Ceea ce nu vrea să însemne pierdere a interesului, ci doar mai multă reflecție din partea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
contemplarea obiectelor/semnelor multiplicate”9. Cum să nu sesizăm diferența adusă de momentul III, care generează - chiar dacă nu exclusiv și regulat - distanțarea și neîncrederea subiecților? Tot așa cum se intensifică autonomizarea individului față de marile instituții colective, există și o mai mare distanțare de mărci și de produsele de consum. Ceea ce nu vrea să însemne pierdere a interesului, ci doar mai multă reflecție din partea consumatorului, care dispune acum de o masă de informații și de cunoștințe mediatico-științifice pentru a-și face cumpărăturile. Tot
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în societatea de hiperconsum care, preamărind plăcerile vieții private, favorizează traiectorii mai personalizate, priorități diferite între polul privat și polul profesional al existenței. De aici rezultă diversificarea modurilor și a gradelor de implicare a propriei persoane în viața profesională. Când distanțare, când atașament pasional: faza III e însoțită de pluralizarea și de subiectivarea modurilor de a te raporta la muncă 11. La fel cum se adâncesc inegalitățile economice, tot astfel se adâncesc și inegalitățile subiective în materie de implicare profesională. În
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]