2,551 matches
-
apărut și Ester, pe-o bicicletă mică, roșu-strălucitoare, de damă, cum abia apăruseră pe atunci, am simțit o durere în piept și, în loc să fug și s-o îmbrățișez, cum făceam înainte și cum simțeam nevoia, m-am purtat cu ea distant, cumva neglijent. Nu eram în stare să fac altfel, ceva în mine mă împiedica să fiu naturală, și asta mă întrista. Și ea părea să mă evite, era poate la fel de stânjenită ca și mine, totuși ochii noștri se căutau și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o dată cu înțepătura muștei cu aripi albastre, acolo, pe țărmurile Africii; îmi promisese să-mi vorbească odată despre asta. Dar totul, în camera prismatică a lui Egor din turnul foișorului, părea acum, în înserare, atât de solemn, de trist și de distant, încît nu mi-a mai venit să tulbur liniștea. Și totuși câteva cuvinte mi-au scăpat de pe buze, nu cele pe care le-aș fi vrut. "Egor, o iubesc pe Ester!" - i-am spus în șoaptă, apăsat. Dar el părea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de sus îl așteaptă d-na Sen și celelalte femei (pe care nu le cunoscusem), și lor le va repeta cuvânt cu cuvânt tot ceea ce vorbisem. Maitreyi mi se părea mândră și disprețuitoare. Adesea, la masă, îi surprindeam un zâmbet distant și puțin răutăcios. Pleca întotdeauna mai devreme, ca să mănânce pan, și cum trecea într-o odaie vecină începea să râdă și să vorbească Bengali. Cu mine nu vorbea niciodată când ne aflam mai mulți laolaltă; iar dacă o întîlneam singură
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
decât când e de față tatăl sau vreun bărbat strein. Cu noi, ceilalți din casă, era foarte vorbăreață. ― Ar trebui să te plimbi puțin, serile, vorbi Maitreyi. Mama spune că iar ai slăbit... Răspunsei ceva indiferent și pe un ton distant, ceea ce observă numaidecât d-na Sen. Începu s-o întrebe pe Maitreyi în bengali, și ea răspundea îmbufnată, dând din picioare pe sub masă. Mă prefăcui că nu bag nimic în seamă, dar mă durea s-e văd întristată pe d-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cum ținea capul sus, își păstra corpul - drept, de parcă ar fi fost la paradă -, îi dădea un aer marțial care intimida. Dacă n-ar fi avut părul aproape în întregime alb, ar fi părut sever. Chiar când zâmbea rămânea grav, distant. - Și de-abia acum începi să devii un "caz interesant", adăugă așezîndu-se pe scaunul din fața patului. Cred că înțelegi de ce. Până în clipa de față n-a găsit nimeni vreo explicație plauzibilă, nici aici, nici în străinătate. Așa cum a căzut trăsnetul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am să amestec un personaj dintr-o povestire, spune-i, dacă vrei, nuvelă, cu o ființă vie, din zilele noastre? E drept, străină, dar e o ființă în carne și oase... Generăleasa îl privise tot timpul zâmbind blând și totuși distant, așa cum numai ea putea să zâmbească. - Și, evident, i-ai rezumat și ei nuvela, cu speranța, nemărturisită, că, poate, cine știe? printre miile de cărți pe care le-a citit, poate a dat și peste povestea vieții tale... Nu mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
secționare a proiecțiilor spre multiplicitatea prezențelor și acțiunilor exterioare sinelui, o respingere a tentației de răspuns și replică la stimulii cromatici ce învăluie perforator unitatea ego-ului. Globul conștiinței se închide în forma-i sferică ce își asumă plutirea inviolabilă și distantă, suspensia depărtată și refractară efervescențelor împrejmuitoare. Re-strângerea la sine sau reculegerea indică o re-potențare a energiilor lăuntrice care abia astfel sunt concentrate într-o nouă răscruce, într-un alt nod de forțe și abilități chemate din consumarea epuizantă spre exterioritate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fețele celorlalți ; mai puțin sensibilă la logică și educație, așa cum tinerii sunt totdeauna, Margot se repede să ceară a se face o excepție astă seară. Și în acest mod obține Profesorul îngăduința (dată à contre-cœur, ceea ce se citește pe chipul distant al Sophiei) de a o păstra și pe micuța Yvonne în salon. Ca urmare, se instalează cu prețioasa povară pe genunchi și îi mângâie perișorul blonziu și firav cu mișcări prea apăsate. — Cât privește incidentul de la Mamornița, s-au mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
măcar să-ți pună un bandaj. Scot din valiză o fașă și i-o flutur prin dreptul feței, să nu cumva să o rateze. — Cum vrei, zice el și, deși pe buze i se Întinde un zîmbet, ochii au aceeași privire distantă, dusă. Nu, nu crăp. Sigur. Jur. Cum aș putea? MÎine la ora asta sînt acasă. Chiar și așa, un pic crocant. Și probabil că urmează niște ture de telefoane și aranjamente cu Andi pentru o bere sau două, poate o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în cale cu mulți ani înainte, dar în mod întâmplător. Se întâlniseră la Băi. Venise la ea o dată sau de două ori înainte de a se fi însurat și, pe urmă, o dată sau de două ori după ce se căsătorise, dar mereu distant și sardonic, de parcă vizita lui ar fi fost rezultatul unui rămășag secret pe care-l pusese cu cineva. Felul politicos și ferm în care o tratase, ca pe un simplu instrument, menținuse distanța dintre ei, o distanță care era totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era. „Societatea“ noastră îl privea cu îngăduință pe Tom McCaffrey. Poate că era firesc să se întâmple așa, din moment ce Alex, George și Brian erau priviți cu neîncredere, fiecare din alte motive. George, din motive clare, Alex pentru că era înțepată și distantă, iar Brian pentru că era brutal și sardonic și, în felul lui, afectat. Prin contrast, Tom apărea ca un tânăr necorupt și „drăgălaș“. Crea, într-un fel, impresia că pornise să cucerească viața, cu o pană la coif și o spadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ea. — Zău? — Cel puțin așa voiam. — Ai auzit de ultima trăsnaie a lui Alex? Vrea să crească albine. Trebuie oprită cu orice preț. Ce face cățelul papillon? îl întrebă Emma pe Adam. — Zet e bine, răspunse Adam cu o demnitate distantă, dar prietenoasă. — Nu l-ai adus aici? Nu-i voie. Dar vreau să-l fac să înoate. Înoată bine. Și-i place. — Ei, plecăm anul ăsta la mare? i se adresă Tom lui Brian. De îndată ce vine vara, facem excursia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu mă supăr. — Ce-i zgomotul ăsta curios? — Vulpea aceea îngrozitoare. Trăiește aici, în grădină. În acea noapte, târziu, când se duse la culcare, Pearl auzi din nou zgomotul curios. A doua zi se înfățișă doamnei McCafrrey, care se arătă distantă, politicoasă și distantă. Seara, sosi Hattie. — Ce minune! — Dar n-o să dureze! Nu mai repeta lucrul ăsta, Pearl, iubito. Nu ești fericită? — Ba da. Îndoielile nu mă împiedică să fiu fericită. — Și eu sunt. — Nu te-am auzit niciodată până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ce-i zgomotul ăsta curios? — Vulpea aceea îngrozitoare. Trăiește aici, în grădină. În acea noapte, târziu, când se duse la culcare, Pearl auzi din nou zgomotul curios. A doua zi se înfățișă doamnei McCafrrey, care se arătă distantă, politicoasă și distantă. Seara, sosi Hattie. — Ce minune! — Dar n-o să dureze! Nu mai repeta lucrul ăsta, Pearl, iubito. Nu ești fericită? — Ba da. Îndoielile nu mă împiedică să fiu fericită. — Și eu sunt. — Nu te-am auzit niciodată până acum spunând asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ele, Pearl roșea ca para focului, era emoționată, dar invizibilă și perfect eficientă. Îi îndrăgea instrucțiunile. Asta era tot ce-i putea el da, și însemna mult. Tremura în fața lui, iar el privea prin ea, cu ochii săi preocupați și distanți. „Trebuie să renunț la amândoi, își spunea Pearl stând pe cărarea verde, acoperită cu mușchi, și privind printre copaci, la pajiștea care se răsfăța sub soarele de aprilie. Trebuie să renunț la amândoi. Trebuie să termin cu toate, să retez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sigur când, exact, începuse să ia notă de existența lui Hattie; poate că nu înainte de a fi împlinit opt sau nouă ani, iar mama ei din care, după părerea lui, fetița făcea „parte integrantă“, murise. Hattie era o copilă gravă, distantă și timidă dar, spre deosebire de Amy, nu era vizibil intimidată de el. Avea ochii de piatră albastră și părul argintiu al mamei islandeze a lui Whit dar, în ansamblul figurii și în ținută, semăna cu Linda. Inima lui John Robert era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
declarație asupra lui John Robert, însuși, Hattie nu putea săși dea seama de enormitatea spuselor acestuia și nu știa cum să-l liniștească, să exprime mila care o invadase. Aproape că nu suporta să se uite la el, filozoful rece, distant, demn, gardianul copilăriei ei, transformat subit într-un bătrân patetic, văicăitor, care scuipă când vorbește. În același timp îi simțea prezența, apropierea, în aceeași cameră cu ea, de parcă ar fi fost un animal enorm, necontrolat. John Robert stătea cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fereastra lor, în spațiul îngust dintre gardul scund de merișor și zidul alb al casei, luminat ca de lună. Pe stradă, la o depărtare de câțiva pași, un felinar în vârful stâlpului risipea în cercuri concentrice întunericul nopții răcoroase și distante. Noroc că stâlpul nu era chiar în dreptul casei Onofrei. Avea toate șansele să nu fie descoperit. Umbra capului i se ițea, ezitantă, pe zid, puțin deasupra umbrei lungi, în dinți de fierăstrău, a vârfurilor ulucilor. Camera sub care se oprise
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
era oarecum prefăcută. Realitatea e că la școală nu-i displăcuse să fie admirat de la distanță. La fel și acum, în studenție. De fiecare dată însă când se ivea vreo fată dornică să se apropie de el, se retrăgea, devenea distant, fără ca el însuși să știe sigur de ce se întâmpla asta. Nu crezi că viața e mai interesantă cu întrebări rămase fără răspuns? îi replică ea. Paul fu cât pe-aci să-i spună că da, e de acord cu asta
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
faptul că el acționează „in persona Christi”. Aceasta nu trasează o separare netă între confesor și Dumnezeu, ci, dimpotrivă, confirmă că viața sacerdotală a confesorului se află în comuniune cu viața lui Cristos. Confesorul nu trebuie privit ca un servitor distant de Dumnezeu, ci ca un prieten fidel al acestuia. Același „eu” exprimă și un ton judiciar clar, probabil pentru a sublinia eficacitatea ministerului sacerdotal în momentul celebrării sacramentului. De fapt, este vorba de o judecată, dar care se finalizează eficient
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
îndoiesc, domnișoară Cecilia (Cici, numele de alint, îl abandonasem; parcă o micșora), că nu te-a iubit cineva... până acum. Probabil că n-ai dat nimănui putința să se apropie de dumneata... N-o fi asta? ― Ai dreptate, sânt cam distantă... Am auzit ades spunîndu-se pe seama mea: e inaccesibilă. Ce vrei, asta mi-e firea, nu pot ieși din mine. Poate se va ivi cândva un bărbat temerar pe care să nu-l intimidez și... ― Și?... ― Să-mi placă, bineînțeles. Cred
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cine știe ce sindrofie. Așa lam cunoscut și așa a fost tot timpul. Se bărbierea în fiecare dimineață. L-am întâlnit de mai multe ori în București, unde s-a stabilit după ce i-a murit soția. Directorul m-a primit prietenește dar distant. Mi-a spus că nu mai sunt copii pentru încă o clasă dar când a văzut că mă schimb la față și mă clatin a adăugat grăbit: Nu-i nimic, o să facem noi ceva ca să rămâi aici. Și așa a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
procesiunea Panteneelor, din friza Parthenonului, fecioarele ateniene îi aduc în dar voalul de zeiță fecioară. Nu întîmplător în războiul troian ea a sprijinit dorința de răzbunare a soțului încornorat, în vreme ce Afrodita s-a purtat ca o femeie fără prejudecăți. Răceala distantă care-i dă Athenei, în statui, un aer de călugăriță în armură ne lămurește că, îndrăgostiților, zeița nu le poate oferi decât o disprețuitoare și augustă dezaprobare. Grecii o numeau "zeița fără mamă". Deoarece i se prezisese că va fi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
demult de limitele orașului acesta și al județului, că...” “Asta-i, Paul dragă. Sigur că-i supără pentru că tu crezi, probabil, că, datorită acestor realizări ale tale (importante și demne de toată lauda, firește) îți poți îngădui să te comporți distant față de colegii tăi, câteodată să le vorbești de sus, să le mai oferi, când le e lumea mai dragă, o replică tăioasă, pe care n-au să ți-o poată ierta niciodată” “Principala vină pe care nu mi-o pot
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de distracții, citind cu frenezie tot ce apărea nou și broșuri de poezii. Se înscrisese la Masterat, era deja în anul II, în vacanța mare mai mergea pe la părinți, atunci când avea concediu, dar se simțea din ce în ce mai distant, având un sentiment de eliberare de sub tutela lor, simțindu-se mai degrabă un musafir. Probabil că nu era el genul de fiu prea iubitor, în schimb, era ahtiat după ideile în vogă. Avea deja un grup de colegi cam ciudați
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]