6,361 matches
-
sare dintr-un val din mare. Deși sămânța reține pentru totdeauna legăturile sale primordiale cu universul din care s-a născut, odată ce a răsărit și adoptă un ciclu de viață individual, cele Trei Comori se separă în manifestările lor postnatale distinctive ale corpului, respirației și minții, în timp ce rădăcinile lor prenatale sunt păstrate în rezerve ascunse sub forma esenței, energiei și spiritului primordiale. SPIRIT MINTE ESENȚĂ RESPIRAȚIE ENERGIE CORP Fig.4. Aspectele prenatale și postnatale ale celor Trei Comori ale Vieții: unitatea
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
elementare de interes ale celor patru posturi fundamentale ale corpului folosite pentru stilurile prin mișcare și nemișcare ale practicii qi gong și vom analiza șapte metode diferite de respirație care pot fi folosite în qi gong, fiecare având efectele sale distinctive asupra respirației, circulației și energiei. Apoi, vom vedea cum se sincronizează respirația cu trupul în formele de qi gong prin mișcare și cum se respiră în armonie cu mișcarea energiei în formele prin nemișcare. Patru posturi ale practicii qi gong
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
mușchi, tendon și încheietură pe care le întâlniți pe drum. Mersul (fig. 15) Formele de qi gong prin mers includ toate stilurile „interne” de arte marțiale chineze, cum ar fi Tai Chi Chuan, Hsing Yi și Pa Kua. O caracteristică distinctivă a acestor arte marțiale chineze de „stil ușor” este aceea că pot fi practicate, pur și simplu, ca serii de exerciții qi gong, pentru cultivarea energiei și conștiinței sau puterii marțiale și a talentelor de luptă pentru înfruntări. Atunci când sunt
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
-o de-a lungul canalului central până în câmpul elixirului inferior. Încercați să nu pierdeți din vedere această lumină la nivelul ochilor minții: intensificați vizualizarea odată cu fiecare respirație, concentrându-vă atenția asupra culorii și luminozității sale și a oricăror alte calități distinctive pe care le manifestă. Poate că dumneavoastră o vedeți albă sau aurie, albastră sau roz, de culoarea piersicii sau roșie; poate fi caldă sau rece, umedă sau uscată, lină sau vibrantă. Nu încercați să dictați aceste aspecte fizice: nu trebuie
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
pe-un spirit reflectătoriu și nevoit de-a pătrunde pretotindenea până la conștiința faptului, de-a-l taxa numai pe temeiul acesta de un om fără geniu, ca și când geniul i-ar fi permis să se manifeste numai sub forma creărei neconștiute. Semnul distinctiv a adevăratei chemări pentru artea dramatică va rămânea totdeauna efectul însuși. Cu reflexiunea numai, și de-ar fi ea cea mai ingenioasă, nu poți produce odată pentru totdeuna efectul deplin a unei opere de arte - așadar, daca reflexiunea nu e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în artea formarei, în bogăția (luxurioasei) risipitoarei sale fantazii. {EminescuOpXIV 330} De cercul acesta se țin multe din cântecele Divanului din Vestost, lirismul pompos întrețesut în dramele spaniole și apoi cea mai mare parte din poeziile lui Ruckert, a cărui distinctivă treaptă de arta constă tocmai într-aceea că întrupează intuițiunile fantaziei prin mijlocul virtuozității în formare și a nemărginitei dominări ce o esersă în lumea formelor; și pentru a împodobi aceste forme el nu se sfiește de-a întrebuința universul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui de bărbat și de-a se servi în ele de falsetă (Fistelstimme), o transformare care nu putea să producă decât o impresiune comică și care în urmă după cum se vede a fost părăsită. Cumcă o declamațiune artistică va colora distinctiv și prin tonul fundamental deosebirea dintre princesa și Eleonora, Eboli și regina în Don Carlos, Porzia și Nerissa, regina și Ophelia și cumcă le va însemna pentru ochiul spiritual ca pe niște figuri distinse una de alta, asta se-nțelege
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceste fizionomii eterne, zic, sânt dovada cea mai concisă despre puterea simbolică a fizionomiei în genere și ele ne-nvață totodată asupra raportului dintre realitatea sensibilă și idee. Fizionomii într-adevăr însămnate, din cari să ne vorbească cu deplin adevăr distinctivul caracter spiritual al individual[ului], sânt în realitate foarte rare. Ceea ce însă în realitate {EminescuOpXIV 342} nu e decât un fenomen singuratec, un dar care întrece orce pretențiune a vieții reale, aceea arta are de-a realiza neîntrerupt. Tot șirul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cunoștința adevărată, compunând, luate la un loc, cuprinsul întreg al unei singure cunoștințe date. Și asta e ce-am găsit de cuviință a nota în vederea celor următoare. 4. Modalitatea județelor este o funcție cu totul deosebită a lor, care are distinctivul că nu contribuie nimic la conținutul județului (căci afară de mărime, calitate și relațiune nu mai e nimic ce ar constitui cuprinsul județului), ci ea atinge numai valoarea copulei în raportul ei la cugetare îndecomun. Județe problematice sânt acelea unde afirmarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceste două soiuri sînt: de-o parte noțiunile spațiului și ale timpului ca forme ale sensibilității, de alta categoriile ca noțiuni ale inteligenței. A-ncerca o deducțiune empirică în privire-le ar fi muncă zădarnică; căci tocmai într-asta consistă distinctivul naturei lor, că se referă la obiectele lor fără ca pentru reprezentarea acestora să fi împrumutat ceva de la experiență. Fiind o asemenea deducțiune necesară, ea-ntotdeauna va trebui să fie transcendentală. Dar precum la toată cunoștința, astfel și la aceste noțiuni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și aprofundarei lui, ea-i albina care suge din florile a toată știința. Și nu numai că cultura nu-i mărginită la un singur teren, ci o proprietate [a] ei, luată în sens mai nalt, este universalitate ca semn caracteristic distinctiv, cel puțin fiecare grad al ei se măsură după măsura universalității în care ea se mișcă. Deși acestea sânt niște deosebiri de grade simple și foarte schimbăcioase, care se caracterizează prin numirea cu predicatul unei culturi mai [mult] or mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un element al culturei; fiindcă ea nu urmărește un scop obiectiv, de-aceea nu are nici un teren anumit pe care să-l împle... Și nu numai că ea nu-i mărginită la un singur teren, ci universalitatea e chiar un distinctiv al culturei, cel puțin fiecare [grad] al ei se măsură după măsura universalității în care ea se mișcă. Se cată a pricepe, din punctul de vedere al misiunii sale individuale, cum că nu e nimic alta decât un inel în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
istoria medievală. Excursiune istorico-lingvistică II. Jidovii sau Tătarii sau Uriașii”, Convorbiri literare, XXI, 1887, pp. 521-528. 77. Spre deosebire de tron, patul nu pare a fi un simbol clasic pentru definirea unei divinități, dar, în cazul legendei sumero-akkadiene, el este un semn distinctiv normal pentru o zeiță a dragostei și a maternității, cum este Inanna (Iștar). De altfel, așa cum am văzut, Ulise îndeplinește și el tainice canoane pentru a întemeia patul conjugal și iatacul nupțial pe locul și din lemnul măslinului - copac consacrat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
orice necesitate de-a se înțelege, orice ocazie de-a lucra împreună, [î]i zidește oarecum în viața privată. În societatea despotică, ca și în cea demagogică, omul prin sine însuși nu însemnează nimic, banul e totul. Banul devine semnul distinctiv care clasează și deosebește oamenii între ei și, fiindcă el are o mobilitate proprie naturii lui, trece din mâini în mâini, transformă condițiile indivizilor, ridică sau înjosește familii, de aceea nu e aproape nimeni care să nu fie obligat a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
colecțiunea etnografică a cărui au apărut și interesanta scriere asupra românilor din Austro-Ungaria, ne dă într-o carte Asupra cestiunii confesionale din Austria următoarele amănunte asupra situației din trecut a evreilor austriaci: Ei trebuiau să poarte petece galbene ca semn distinctiv, asemenea ciandalilor din India. Dar afară de asta legislațiunea le impunea o sumă de umiliri. Purtătorii de litiere erau opriți de-a purta în jețuri persoane atinse de boale contagioase, servitori în livrea și... evrei. Cu toate că ei plăteau o anume dare
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Bruhl ) ceru, ca deputat al mulțimii adunate în curte, libertatea cuvântului și a presei, libertatea învățămîntului, reprezentațiunea în Confederația germanică, publicitatea și verbalitatea procedurei judecătorești, constituțiune, egala îndreptățire a tuturor confesiunilor. Afară de el vorbiră și alții, asemenea semiți. Un semn distinctiv al neamului este fără 'ndoială lăudăroșia, crearea de legende de vitejie. Se știe că chiar în România, în timpul ultimului război, s-a făcut încercări de-a constitui legende glorioase în favorul sergenților de rit mozaic și - în treacăt vorbind - în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în realitate n-a fost înjghebată decât pentru a se opera o lovire de stat. Mulți roșii sunt de-o decrepitudine fizică vădită; mulți n-au două dramuri de creieri veritabili în cap; dar pentru cei mai mulți cretinismul moral e semnul distinctiv al existenței lor. Nu avem deloc de gând de-a ne supăra pentru asta. Nimeni nu se mai supără pe bolnavii incurabili. Simptomele patente ne împing însă a scrie șiruri ca o încercare de studiu psihopatic nicidecum ca o apostrofă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
din roman care gîndește, simte și percepe, însă nu-i vorbește cititorului, cum face un narator. Cititorul privește celelalte personaje ale narațiunii prin ochii acestui personaj-reflector. Din moment ce în acest caz nimeni nu "narează", prezentarea pare să fie directă. Astfel, trăsătura distinctivă a situației narative personale este faptul că iluzia non-intermedierii se suprapune intermedierii. În multe dintre romanele publicate în ultimele decenii apare situația narativă personală. Ne vom ocupa de semnificația acestui tip de narațiune pentru interpretarea unui roman îndeosebi în capitolul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
la persoana a treia 8. În distincția făcută de Johannes Anderegg între un model de relatare ("Berichtmodell") și un model de narare ("Erzählmodell") al procesului de comunicare literară, existența unui mediator sau a unui transmițător în cadrul celui dintîi este factorul distinctiv principal 9. Intermedierea ("transmiterea narativă") este, de asemenea, punctul de plecare esențial în descrierile fundamentate lingvistic ale tipurilor narative, cum este aceea a lui Seymour Chatman 10, care se bazează pe teoria actelor de limbaj a lui John Austin și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cuvînt. Deși abordează problema dintr-o altă direcție, Harald Weinrich surprinde această diferență atunci cînd pune în legătură prezentul rezumativ mai degrabă cu timpurile "lumii discutate" (Besprochene Welt) decît cu cele din "lumea narată" (erzählte Welt)77. Potrivit lui Weinrich, trăsătura distinctivă a timpurilor aferente "discutării" este faptul că acestea nu narează 78. În terminologia mea, aceasta înseamnă că ele relatează o poveste fără intermediere, adică în mod direct. Părerile lui Hamburger, Pascal și Weinrich se întîlnesc într-un punct fundamental: nu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
întîi a pronumelui personal într-o narațiune din afara dialogului, care e decisivă, ci mai degrabă despre localizarea persoanei desemnate în interiorul sau în afara lumii ficționale a personajelor dintr-un roman sau o povestire. Termenul persoană va fi totuși păstrat, ca atribut distinctiv al celui de-al doilea element constitutiv, pentru că este cuprinzător. Totuși, criteriul esențial al celui de-al doilea element constitutiv iar acest lucru nu poate fi exagerat nu este relativa frecvență a apariției unuia dintre cele două pronume personale "eu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
celor care coincid în mare parte cu noțiunile mele de mod și persoană. Aici este probabil necesară o lămurire fundamentală. Din punctul de vedere al naratologiei, o tipologie sau taxonomie a formelor narațiunii poate fi concepută pe baza unei trăsături distinctive, precum și a două, trei sau mai multe astfel de criterii. Totuși, numărul elementelor constitutive fundamentale influențează previzibilitatea acestor categorii. Cu cît este mai mare numărul elementelor constitutive incluse într-o tipologie, cu atît mai strîmt este spațiul în care opera
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
voi încerca totuși să găsesc o linie de mijloc între o teorie sistematică și un model practic pentru interpretare. Seymour Chatman, un reprezentant al "Noii stilistici" orientate lingvistic, a căutat deja o astfel de cale de mijloc prin analiza trăsăturilor distinctive pe care a întreprins-o142. Chatman realizează o descriere sistematică a formelor de "transmitere narativă", prin care înțelege în primul rînd formele reprezentării intermedierii în narațiune. Acesta, la rîndul său, pornește de la problema prezenței unui narator și postulează diferite grade de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și narațiunea la persoana a treia pot fi explicate de teoria narațiunii. Încercarea de a găsi bazele acestei diferențe structurale în teoria narațiunii trebuie să pornească de la opoziția dintre identitatea și non-identitatea spațiilor naratorului și personajelor unei narațiuni ficționale. Trăsăturile distinctive ale narațiunii la persoana întîi, pe de-o parte, și ale narațiunii la persoana a treia, pe de altă parte, derivă din această opoziție. Deja există un număr de tentative de a formula fundamentul teoretic al acestei distincții 212. Studiul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
scurte a căror structură nu este afectată de această oscilație. Totuși există un număr mare de opere în care modul narativ e orientat în direcția unuia dintre cei doi poli, în ciuda oscilației. În aceste lucrări, opoziția mod este o trăsătură distinctivă a situației narative. Distincția dintre cele două moduri narative, dintre unul indirect și unul aparent direct, care este unul imediat, scenic sau imitativ, e una dintre cele mai vechi descoperiri ale teoriei narative. Formează nucleul conceptual al contrastului lui Platon
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]