93,185 matches
-
lucrează, într-un ambiant scenografic pe măsura anvergurii vizate. Îmblînzirea scorpiei de William Shakespeare (nu este specificat cui îi aparține traducerea). O coproducție SMART-Teatrul Bulandra. Regia: Mihai Măniuțiu. Decoruri: Mihai Mădescu. Costume: Janine. Pictură: Iuliana Vâlsan. Ilustrația muzicală: Mihai Măniuțiu. Distribuția: Oana Pellea, Marian Râlea, Marin Moraru, Mihai Fotino, Stelian Nistor, Anca Sigartău, Dorin Andone, Gabriel Spahiu, Theodor Danetti, Cornel Brănescu/Adrian Văncică, Constantin Drăgănescu, Constantin Ghenescu/Cornel Brănescu, Argentina Florescu.
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
că pînă și un film italian de scandal al festivalului n-a reușit să facă lumea curioasă, și a încasat de trei ori mai puțin decît a costat? Una din căile prin care filmul francez încearcă să cucerească mapamondul e "distribuția internațională"; cu consecința ei liber consimțită: în locul frumoasei limbi a lui Voltaire - engleza! Drept care, deși pepiniera franceză n-ar fi dus lipsă de exemplare corespunzătoare, iat-o pe transoceanica Uma Thurman în rolul de favorită a Regelui Soare, și iată
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
Vatel a fost în afara competiției, alte două filme franceze din concurs (Destine sentimentale și Esther Kahn) au fost tot "de epocă", "în costume", "de largă respirație romanescă". În Esther Kahn, tînărul (n.1960) Arnaud Desplechin filmează la Londra, cu o distribuție internațională și, firește, tot în engleză! Acum cîțiva ani, la Cannes, Desplechin a venit cu un film care era o continuă conversație; în fond, ne aflăm în țara în care Paul Valéry, întrebat de o doamnă ce sport practică, a
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
Irina Coroiu Pe ecranele autohtone sunt lansate simultan trei pelicule care și-au disputat întâietatea și pe alte meridiane, cu un decalaj de distribuție neglijabil. E drept, The Beach/ Plaja ajunge în România cu ecouri defavorabile, care însă incită. Și nu atât prestația lui Leonardo DiCaprio interesează, cât cea a lui Danny Boyle. Mai ieri tânăr furios al new free cinema-ului britanic, care
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
celebre. Atmosfera venețiană și deopotrivă goldoniană se află, timp de 2 ore, pe scena Teatrului Odeon, în Cafeneaua lui Dragoș Galgoțiu. Rolurile actorilor, împlinite pînă la capăt într-o diversitate lăudabilă, se cuvine a fi remarcate, neomițînd pe nimeni din distribuția atît de bine aleasă: Marius Stănescu, absolut impecabil, Cornel Scripcaru - invitat de la Teatrul Bulandra și integrat perfect în trupa Odeonului -, Constantin Cojocaru, Mircea Constantinescu, Ionel Mihăilescu, Camelia Maxim, Laurențiu Lazăr, Dan Bădărău, Oana Ștefănescu, Anca Neculce. Și nu în ultimul
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
vă veți putea amesteca printre actori și personaje. Teatrul Odeon: Cafeneaua (La Bottega del coffè) de Carlo Goldoni. În românește de Constanța Trifu și Lidia Sava. Regia: Dragoș Galgoțiu. Scenografia: Vittorio Holtier. Ilustrația muzicală: Dragoș Galgoțiu. Pregătirea vocală: Monica Teodorescu. Distribuția: Cornel Scripcaru, Constantin Cojocaru, Mircea Constantinescu, Ionel Mihăilescu, Camelia Maxim, Laurențiu Lazăr, Marius Stănescu, Dan Bădăru, Anca Neculce, Oana Ștefănescu/Diana Gheorghiu.
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
exagerat. Dacă acțiunile devin un simplu exercițiu de virtuozitate, de jogging scenic, mimarea suferinței se transformă în contrariul ei. Dacă suferința este percepută ca o realitate a timpului real, ca o extenuare a interpretului, compasiunea se îndreaptă spre cei din distribuție și supratema spectacolului este ratată. Comunicarea se realizează tocmai prin abilitatea interpreților de a se situa pe linia subțire (și subtilă) a expresivității teatrale care potențează adevărul. Muzica (Chris Jordan) joacă un rol esențial în spectacol. Fragmente foarte cunoscute din
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
realizată de Teatrul Evreiesc de Stat, București, Festival d'Avignon, Artsadmin London, Théatre de la manufacture Centre Dramatique National Nancy Lorraine, Hebbel Theater Berlin, Rotterdamse Schouwburg. Producători: Judith Knight și Gill Loyd. Regia muzicală: Chris Jordan. Regia artistică: Pip Simmons. În distribuție: Delia Ciorășteanu, Monica Broos, Cristina Cioran, Radu Captari, Octavian Mardari, Gică Andrușcă, Mihai Calotă, Virgil Constantin, Răzvan Popa.
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
umbră caldă, colorată în tonalități roșietice, iar partea dreaptă este supusă unui ecleraj al cărui efect este o paloare ușor translucidă. Asupra acestei simbioze dintre lumină și umbră, asupra permanenței și a inseparabilității lor în pictura lui Baba, inclusiv în ceea ce privește distribuția lor mai mult sau mai puțin spontană în cazul acestei lucrări, s-ar putea scrie studii întregi. În afara jocului de lumină, singurul element care îi construiește portretului un oarecare profil psihologic sînt privirile sau, mai exact spus, plastica ușor exaltată
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
care se trăiește. Peste prejudecăți și cutume personajele lui Synge nu pot trece. Această fatalitate este pusă în discuție cu ironie, cu umor (negru), cu un soi de detașare totodată. Deși îi stimez și îi respect pe cei mai mulți actori din distribuție, nume ale trupei craiovene și nu numai, aș vrea să remarc de data asta interpretarea complexă a Mirelei Cioabă în văduva Quin, veșnic disponibilă amorurilor sau, în fapt, aducerii unui bărbat în casă. Și codoașă, și vrăjitoare, și complice, și
Năzdrăvănii și năzdrăvani by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15847_a_17172]
-
și cu un bisturiu care creează posibilitatea de a despica o problemă pînă la os. Forța unei idei stimulează rapiditatea unor asociații cărnoase, spectaculoase. Personaje, opere, autori se strîng în jurul unui gînd, îl părăsesc pentru a se întîlni, în altă distribuție cu alți protagoniști, se consumă pînă la capăt în orice demonstrație. De multe ori, Ileana Mălăncioiu pare a scrie ea însăși o tragedie din care corul antic nu este alungat. Există în text repetiții, reluarea unui punct de vedere care
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
pe un scenariu propriu, cam riscant și poate mult prea vulgar, neargumentat în demersul regizoral și scenic. Teatrul Nottara, cu toate convulsiile prin care a trecut reușește un spectacol spumos, bine articulat, Oscar, în regia lui Alice Barb, cu o distribuție bine animată, strînsă în jurul lui George Ivașcu, actor invitat aici și adevăratul protagonist. Teatrul Radu Stanca din Sibiu alătură Festivalului internațional de teatru versiunea românească cu Idiotul, a regizorului ucrainean Andriy Zholdak, un spectacol plin de idei, poate prea stufos
Un interval și mediocritatea lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15924_a_17249]
-
succed în mare viteză și care, totuși, găsesc aici și un loc cumva neutru, tainic, departe de rigorile și normele familiei. Această idee mi se pare una consistentă și care așază, de la început, spectacolul într-o zonă cu miză. O distribuție disponibilă, implicată și în povestea moralizatoare, în fond - catastrofele, trebuie privite din perspectiva lor umoristică (spune însuși autorul) și în pariul lui Alice Barb. Un spectacol, chiar și un vodevil în accepția autorului, ține și poate avea ținută, dacă e
Garajul Domnului Barnier by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15970_a_17295]
-
berlineze situate în partea de est a orașului? Concurența dintre cele trei teatre muzicale este în adevăr acerbă. Titluri identice - "Olandezul zburător" spre exemplu - pot fi întâlnite în aceeași săptămână și la Deutsche Oper și la Staatsoper "Unter den Linden"; distribuțiile, montările, sunt, evident, diferite. "Don Giovanni" poate fi vizionat la ambele teatre situate în partea de est a orașului, cu singura deosebire că la "Komische Oper" totul se cântă în limba germană. Aici, spre exemplu, trec zeci de minute până
Un stat în stat by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16021_a_17346]
-
se înfățișeze în fondul și forma spectacolelor. Un disconfort psihic dă tîrcoale actorilor angajați într-o instituție de stat. Sînt locuri în care se vîră cu forța două sisteme diferite în aceeași teacă. Cei retribuiți lunar se întîlnesc într-o distribuție cu cei care primesc sume stabilite pe baza unui contract de colaborare, ofertant, care face din meseria de actor o profesiune realmente liberală. Și nu întotdeauna valoarea îi așează în tabere diferite din punct de vedere material, ci 'încadrarea". Deși
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
nici una dintre interpretări nu va impune spectacolul în memoria, fie și subiectivă, a teatrului. În Spațiul gol, Brook spune undeva cam așa: "un public mal adapté ou un lieu mal adapté produisent un jeu moins subtile". Sînt mari actori în distribuție, pe care îi iubesc și, de aceea, într-un fel mă doare că nu strălucesc și aici. Că apelează la tehnică, la mijloacele cunoscute fără să caute ceva nou, să-și resusciteze și alte resurse și modalități de a-și
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
se pare alt lucru. Nu neapărat faptul că Take, Ianke și Cadîr de la Național nu este o propunere împlinită, o perspectivă a zilelor noastre asupra piesei, o mizanscenă provocatoare. În ciuda calității artistice, are succes de public, grație, firește, numelor din distribuție. Grav este că acest spectacol este transformat într-un manifest al Teatrului Național din București din secolul 21.
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
ceva nou, un gest, un gag, o privire, pe care le adaugă în permanența întregului. Nu se îndepărtează de Cehov nici o secundă. Te face, însă, să-l simți acut, pe tot parcursul șederii în sală. În mecanismul montării, actorii din distribuție se înșurubează total sau parțial. Unii s-au dat pe mîna regizorului pînă la capăt. Asta se vede pe scenă. Alții au făcut-o episodic sau au crezut că pot lua personajul pe cont propriu. Și asta se vede pe
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
este un eveniment. Nu zgomotos și fals. Este adînc ca apele mării și liniștit ca întinderea stepei. Unchiul Vanea de Anton Pavlovici Cehov. Traducere de Moni Ghelerter și Roger Teculescu. Regia: Yuri Kordonski. Scenografia: Elena Dmitrakova. Light design: Lucian Moga. Distribuția: Victor Rebengiuc, Ana Ioana Macaria, Anca Sigartău/Andreea Bibiri, Irina Petrescu, Horațiu Mălăele, Cornel Scripcaru, Ionel Mihăilescu, Mariana Mihuț, Șerban Pavliu/Marius Chivu.
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
un preludiu, la un exercițiu pregătitor, la ceva ce ar putea anunța un spectacol. Mai rămîne să se găsească miza acestei alegeri. Theatrum Mundi: Preludiu la Electra de Petru Dumitriu. Regia: Dan Vasile. Scenografia: Alina Herescu. Light design: Dan Vasile. Distribuția: Tudorel Filimon, Raluca Penu/ Carmen Stimeriu, Silvia Codreanu, Vasile Toma, Ion Bechet, Irina Bîrlădeanu, Iby Costin.
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
an - a 5-a - o somptuoasă coproducție franco-britanică: "Vatel". Este al treilea film de epocă (după "Mission" - Palme d'Or la Cannes 1986 - și "The Scarlet Letter") realizat de Roland Joffé (născut la Londra, dintr-un tată francez). Buget mare, distribuție internațională (Gérard Depardieu, Uma Thurman, Tim Roth, Julian Sands, Arielle Dombasle), sute de figuranți, costume, decoruri impresionante, muzică (compusă, orchestrată și dirijată) de celebrissimul (peste 350 de filme) Ennio Morricone: iată cum arată o superproducție europeană ce vrea să concureze
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
Mara Pașici n-a prins nici unul și a preferat să respecte rostogolirea în sine a cuvintelor, replicilor. Are însă un merit major: ne-a făcut cunoștință cu ultima scriere a "coloratului" dramaturg. Cel mai mult au de pierdut actorii din distribuție care trec pe lîngă o piesă importantă, și pe lîngă niște roluri pe care și le construiesc prin abilități proprii, cu farmecul personal și care nu sînt dirijate regizoral, nu sînt susținute de indicații menite să individualizeze, să acorde șansa
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
show must go on", spune subtitlul și mesajul din finalul spectacolului. Teatrul "Nottara" - premieră pe țară: Larry Thompson, tragedia unei tinereți sau Show must go on de Dusan Kovacevic. Traducerea și regia: Mara Pașici-Manolescu. Scenografia: Lia Dogaru. Muzica: Nicu Alifantis. Distribuția: Ștefan Sileanu, Tania Filip, Cristian Șofron, Ion Haiduc, Ruxandra Sireteanu, Anda Caropol, Ion Siminie, Valentin Teodosiu, Claudiu Romilă.
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
de la Odeon - actor profesionist cu reale calități nu reușește să-l definească pe don Perimplin al său, bătrînul îndrăgostit de tînăra soție, iubitor cu sufletul și neputincios cu trupul. Tînăra Ana Bart în Belisa pare mai mult o eroare de distribuție, decît o parodiere nereușită a personajului. Joacă absolut exterior și inocența și perversitatea, n-are voce, volum, forță, nu are evoluție în stări, nu diferențiază relațiile cu celelalte personaje. Singura care intră bine în rol este Lucia Ștefănescu (Marcolfa). Lucrul
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
mai puțin, în orice caz fideli aici cauzei pe care o servesc, fără evidențieri notabile și din cauza construirii uniformizante a acestui personaj tentacular. Deși regizorul se plîngea de lipsa performanței și a profesionalismului tinerilor actori, aleși însă de dînsul în distribuție, lucru care ne îngrijorează de ceva vreme pe mulți dintre noi, trebuie să spun că în rama personajului colectiv fiecare își face treaba meritoriu: cîntă, dansează, creează atmosfera, sosul acestui music-hall, pînă la urmă. Sigur că inevitabil un aer de
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]